Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Amos 7:14 - Biblia în versuri 2014

14 Amos răspunse-atunci, pe loc: „Află că eu nu sunt proroc Și nici fiu al prorocilor. Iată, sunt numai un păstor, Iar altă muncă, pentru mine, Mai e culesul de smochine, Smochine care s-au făcut În al Egiptului ținut.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 Amos i-a răspuns lui Amația, zicând: ‒ Eu n-am fost nici profet, nici fiu de profet, ci păstor și îngrijitor de sicomori.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Amos i-a răspuns lui Amația, zicând: „Eu nu am fost nici profet, nici fiu de profet; ci păstor și îngrijitor de sicomori.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Ámos i-a răspuns și i-a zis lui Amasía: „Eu nu sunt profet nici fiu de profet. Eu sunt crescător de animale și culegător de sicomori.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Amos a răspuns lui Amația: „Eu nu sunt nici proroc, nici fiu de proroc, ci sunt păstor și strângător de smochine de Egipt.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Atunci Amos a răspuns și a zis lui Amația: Eu nu eram proroc, nici fiu de proroc, ci eram păstor și strângător de sicomore.

Onani mutuwo Koperani




Amos 7:14
17 Mawu Ofanana  

Ilie-n urmă a făcut Așa precum i s-a cerut. Astfel, pe fiul lui Șafat – Pe Elisei – el l-a aflat La munca câmpului, arând. El era ultimul, în rând, Căci pe câmpie se aflau Perechi de boi care arau. Toate perechile acele, În număr, doisprezece-s ele, Iar Elisei, pe câmp, era – Cu-a doisprezecea – și ara. Ilie s-a apropiat Și-asupra lui a aruncat Mantaua și l-a învelit,


Fiii prorocilor erau, Toți, împreună și vorbeau. După porunca Domnului, Unul i-a zis, vecinului Cari lângă el era aflat: „Te rog, lovește-mă de-ndat’!” Vecinul său, însă, n-a vrut Să facă precum i-a cerut.


În fața Ierihonului – Pe câmpul dinaintea lui – Fiii prorocilor ședeau Și-n zare, spre Iordan, priveau. Când pe Ilie l-au văzut, Peste Iordan cum a trecut, Au zis: „E, peste Elisei, Al lui Ilie duh.” Toți cei Care acolo s-au aflat, Fugiră și s-au închinat În fața lui, pân’ la pământ


Fiii prorocilor erau Lângă Betel și-i așteptau. Când i-au văzut, în grabă, ei Au alergat la Elisei, Și-l întrebară: „Știi tu oare, Precum că Domnul, de gând, are, Să îți răpească-n ceruri, sus, Stăpânul, astăzi?” „Știu” – a spus, Îndată, Elisei. Apoi, El a mai zis: „Vă rog, pe voi, Ca despre vestea ce o știți, Cu nimeni să nu mai vorbiți.”


Fiii prorocilor erau La Ierihon și-i așteptau. La Elisei, ei au venit Și-n felu-acesta i-au vorbit: „Ascultă, ai aflat tu oare, Precum că Domnul, de gând, are, Să îți răpească-n ceruri, sus, Stăpânul, astăzi?” „Știu” – a spus Îndată, Elisei. Apoi, El a mai zis: „Vă rog, pe voi, Ca despre vestea ce o știți, Cu nimeni să nu mai vorbiți.”


Cincizeci de inși, cari – negreșit – Fii de proroci s-au dovedit, În fața lor au alergat – Lângă Iordan – și-au așteptat.


Către Ghilgal s-a îndreptat, În urmă, Elisei, urmat Și de Ghehazi, sluga lui. În țara Israelului, Pe vremea ‘ceea bântuia O foamete ce chinuia Pe toți locuitorii ei. Alăturea de Elisei, Ședeau fii prorocilor. Chemându-l pe-al său slujitor, El zise: „Pune oala mare, Pe foc, și dă-le de mâncare, Feciorilor prorocilor! Fă-le o ciorbă, tuturor!”


Fiii prorocilor s-au dus La Elisei și-astfel i-au spus: „Locul în care locuim Aici, cu tine, îl găsim Că este prea strâmt pentru noi. Vrem ca să mergem înapoi,


În vremea ‘ceea, drept proroc, Hanani fost-a-n acel loc. La Asa, el a alergat Și-n acest fel a cuvântat: „Pentru că nu te-ai sprijinit Pe Domnul, ci te-ai bizuit Cu mult mai mult pe-acela care, În frunte, Siria îl are, Iată că Domnul a scăpat Oastea acelui împărat Acuma, din mâinile tale, Căci astfel a găsit cu cale.


Iehu, în cale, i-a ieșit Și-n felu-acesta i-a vorbit: „Cum de te-ai dus și-ai ajutat, Pe cel rău și ai arătat Iubire celui ce vădește Cum că pe Domnul Îl urăște? Prin felu-n care te-ai purtat, Pe Dumnezeu L-ai mâniat.” Iehu era acela care, Părinte, pe Hanani-l are, Iar tatăl său era proroc Al Domnului, în acel loc.


Dar toate câte-au fost făcute De Iosafat, au fost trecute În cărțile pe cari le scrise Cel care, Iehu, se numise. Iehu era acela care, Drept tată, pe Hanani-l are. Și în cuprinsul cărților Ce sunt ale-mpăraților Cari la domnie au venit Și-n Israel au stăpânit, E prinsă cartea amintită, Care de Iehu-i ticluită.


Smulg ierburi de lângă copaci, Fiind atâta de săraci Încât în loc de pâine au Doar rădăcină de bucsau;


Iată cuvintele pe care Amos le-a spus, acela care De la Tecoua se trăgea Și-a fi păstor se dovedea. Vedeniile-acestea, el Le are, despre Israel, Din vremea-n care, împărat – În Iuda – Ozia a stat, În timp ce-n Israel ședea Ieroboam de stăpânea. Ieroboam este cel care, Părinte, pe Ioas, îl are. Aste vedenii și cuvinte, Cu doi ani doar, mai înainte De-acel cutremur de pământ, Se dovedesc precum că sânt.


Leul răcnește: cine, oare, Nu va fi prins de-o spaimă mare? Când Domnul Dumnezeu vorbește, Cine, atunci, nu prorocește?”


Atunci, toți zice-vor, pe loc: „Eu sunt plugar, nu sunt proroc, Pentru că fost-am cumpărat De pe când, tânăr, m-am aflat!”


Iată că Dumnezeu Cel Sfânt Lucruri nebune, a ales, Prin ele vrând, bine-nțeles, Ca pe acele înțelepte – Care, în lume, sunt deștepte – El să le facă de rușine. A mai găsit că este bine S-aleagă, de pe-acest pământ, Doar lucruri care slabe sânt, Să rușineze-astfel, anume, Pe cele tari, ce sunt în lume.


Când l-au văzut că se găsește Între proroci și prorocește – Plini de uimire-au întrebat: „Dar oare, ce s-o fi-ntâmplat? Fiul lui Chis se dovedește Proroc a fi, căci prorocește Și-ntre proroci e așezat?”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa