Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Amos 7:12 - Biblia în versuri 2014

12 Apoi, Amația s-a dus Până la Amos și i-a spus: „Hai, văzătorule! Ne lasă! Du-te la a lui Iuda casă! Du-te dar, ca să prorocești Și pâine-acolo, să găsești!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 Apoi Amația i-a zis lui Amos: ‒ Pleacă, văzătorule! Întoarce-te în țara lui Iuda! Mănâncă-ți acolo pâinea și acolo să profețești!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Apoi Amația i-a zis lui Amos: „Pleacă, vizionarule! Întoarce-te în teritoriul numit Iuda! Mănâncă-ți acolo pâinea și profețește acolo!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Amasía i-a zis lui Ámos: „Vizionarule, pleacă, fugi în țara lui Iúda! Mănâncă acolo pâine și profețește acolo!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Și Amația a zis lui Amos: „Pleacă, văzătorule, și fugi în țara lui Iuda! Mănâncă-ți pâinea acolo și acolo prorocește!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Și Amația a zis lui Amos: Văzătorule, mergi, fugi în țara lui Iuda și mănâncă pâinea acolo și prorocește acolo.

Onani mutuwo Koperani




Amos 7:12
16 Mawu Ofanana  

Asa, atunci, s-a mâniat Și-n temniță l-a aruncat Pe văzător, căci a-ndrăznit În acest fel să-i fi vorbit. Fiind furios pe văzător, Pe mai mulți oameni din popor, Asa, atunci, i-a apăsat, Căci era foarte supărat.


Ei zis-au văzătorilor: „Să nu vedeți!” Prorocilor Le-au spus: „Să nu mai prorociți Vreun adevăr, ci să vestiți Lucruri care ne măgulesc Și-nchipuite se vădesc!


Totuși, sunt niște câini în care Zace o lăcomie mare Și nu se satură nicicând. Niște păstori, lângă oi, stând, Sunt ei, însă sunt dovediți Că de pricepere-s lipsiți. De drum, își vede fiecare Și de folosul ce îl are.


Voi toți Mă necinstiți mereu, În față la poporul Meu, Un pic de orz să dobândiți Sau niște pâine să primiți. Pe cei ce n-ar fi trebuit, Voi îi ucideți, negreșit, Și să trăiască-i faceți voi, Pe cei ce nu trebuie-apoi. Astfel, îi înșelați mereu, Pe cei ce sunt popor al Meu, Pentru că ei și-au însușit Minciunile ce le-ați rostit.”


La Nazirei, le-ați dat apoi, Vin ca să bea și ați oprit Prorocii, căci le-ați poruncit, Zicând: „Să nu mai prorociți!”


Ascultă ceea ce a zis: „Ieroboam va fi ucis Cu sabia, iar Israel Ajunge rob. Dus va fi el, În altă țară, ce se-arată A fi foarte îndepărtată!”


„Cine va-nchide, așadar, Poarta de la al Meu altar, Pentru ca voi să nu veniți, Degrabă, focul să-l stârniți? Plăcere-n voi, Eu nu găsesc. De-asemenea, nu-Mi trebuiesc Nici darurile de mâncare Ce Mi le-aduce fiecare, Căci darurile ce-s făcute, De către voi, nu-Mi sunt plăcute!


Aceștia, au ieșit cu toții, Cu mic – cu mare și s-au dus – Să-L întâlnească, pe Iisus. Ei L-au rugat, când L-au văzut, Să plece din al lor ținut.


În ziua ‘ceea, la Iisus, Câțiva din Farisei s-au dus, Ca să-I vorbească. „Te grăbește!”, Îi spuseră, „și părăsește, Locul acesta-n graba mare, Pentru că vrea, să Te omoare,


Niște romani. Deci, au venit, Și, cu blândețe, au vorbit, Să-i potolească, pe cei doi. I-au scos afară, iar apoi, Să părăsească, i-au rugat,


Astfel de oameni dovedesc Căci nu pe Domnul Îl slujesc – Nu pe Hristos deci, fraților – Ci își slujesc pântecul lor. Prin vorbe dulci și-amăgitoare, Ei îi înșeală pe cei care S-au arătat ascultători, Precum și lesne-ncrezători.


Dar oamenii cari sunt firești, Nu pot primi lucruri pe care, Doar Duhul Domnului le are, Căci pentru ei, ele-au să fie, Neîncetat, o nebunie. Ei nu pot ca să le aleagă Și nu pot să le înțeleagă, Căci ei le judecă firește, Când trebuie duhovnicește.


Neîncetat, voiesc să știți, Ca turma să o păstoriți – Turma lui Dumnezeu – căci iată, Sub paza voastră-i așezată; Nu pentru că siliți sunteți, Ci voie bună să aveți, În lucrul vostru, tot mereu, Precum voiește Dumnezeu. Nu pentru un câștig mârșav – Căci asta ar fi foarte grav – Să vă luptați, ci munciți bine, Cu lepădare dar, de sine.


Apoi, oricine va mai sta, În viață dar, din casa ta, În fața lui o să se-nchine Pân’ la pământ și-o să suspine După un ban de-argint măcar – Sau pentr-un colț de pâine doar – Zicând: „Îndură-te de mine, Și fă-mi, te rog, un mare bine, Punându-mă în preoție – În orice slujbă o să fie – Să pot să am și azi și mâine, Măcar un colț micuț de pâine.”


În Israel, odinioară, Atunci când cineva voia, De Domnul a-ntreba, zicea: „Haidem dar, pân’ la văzător!” Așa le-au spus prorocilor, În vremile de mult trecute, Căci vedeau lucruri nevăzute. –


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa