Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Amos 7:10 - Biblia în versuri 2014

10 Atunci, Amația – acel Cari preot fost-a în Betel – Către Ieroboam – aflat Pe scaunul de împărat În Israel – soli a trimis Prin cari în acest fel a zis: „Iată că Amos se vădește Că împotrivă-ți uneltește, Iar țara Israelului Nu suferă cuvântul lui!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 Amația, preotul de la Betel, a trimis mesageri la Ieroboam, regele lui Israel, zicând: „Amos conspiră împotriva ta în mijlocul Casei lui Israel. Țara nu mai poate suporta toate cuvintele lui!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Amația care era preot la Betel, a trimis mesageri la Ieroboam – regele lui Israel – ca să i se spună: „Amos complotează împotriva ta în mijlocul poporului (numit) Israel. Țara nu mai poate suporta toate cuvintele lui!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Amasía, preotul din Bétel, a trimis la Ieroboám, regele lui Israél, zicând: „Ámos conspiră împotriva ta în mijlocul casei lui Israél; țara nu mai poate suporta toate cuvintele lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Atunci, Amația, preotul din Betel, a trimis să spună lui Ieroboam, împăratul lui Israel: „Amos uneltește împotriva ta în mijlocul casei lui Israel; țara nu poate să sufere toate cuvintele lui!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Atunci Amația, preotul din Betel, a trimis la Ieroboam, împăratul lui Israel, zicând: Amos a uneltit împotriva ta în mijlocul casei lui Israel: țara nu poate suferi toate cuvintele lui.

Onani mutuwo Koperani




Amos 7:10
23 Mawu Ofanana  

Frații, lui Iosif îi vorbiră: „Tu crezi că vei domni apoi, Sau cârmui-vei peste noi?!” De-atunci, mai mult, l-au pizmuit – Atât pentru ce-a povestit, Cât și pentru visul avut. Ura, mai mare, le-a crescut,


După tot ce s-a întâmplat, Ieroboam n-a ascultat, De Dumnezeu, ci și-a văzut De calea rea, neabătut. Din tot poporul, a adus, Preoți și, pe-nălțimi, i-a pus. Oricine-atuncea și-a dorit Preot a fi, a fost sfințit Și, pe-nălțimi, a fost adus, Fiind astfel, în slujbă, pus.


Îndată, la vederea lui, Ahab a zis: „Tu ești acel Care aduci, în Israel, Nenorociri?” Ilie-a spus:


„Atuncea, ei s-au adunat Și-n acest fel s-au îndemnat: „Haideți dar toți, să ne unim Și rele lucruri să urzim, Contra lui Ieremia, care Ne-amenință fără-ncetare! Căci legea nu o să ne piară Din lipsă de preoți în țară, Și nici sfatul bătrânilor, Din lipsa înțelepților. Nu va pieri cuvântu-apoi, Din lipsă de proroci, la noi. Cu vorba să-l ucidem dar, Când va-nțelege că-n zadar E toată vorbăria lui Și că nu-i pasă nimănui De tot ce-a spus. Să n-avem teamă Și-astfel să nu-l luăm în seamă!”


Când auziră ce-a citit, Pe loc, cu toți s-au îngrozit. Unii la alții sau uitat Înspăimântați și-au cuvântat: „Vom spune împăratului, Cuvintele prorocului.”


Grabnic – atunci – aceia cari Peste popor erau mai mari, La casa împăratului, S-au dus și astfel i-au spus lui: „Omul acesta, negreșit, La moartea trebuie-osândit! Căci oamenii cei de război Pe care-i mai avem cu noi, Și-ntreg poporul sunt speriați Și de-a lui vorbă înmuiați! Omul acesta dovedește, Neîncetat, că urmărește Nenorocirea tuturor Și răul pentru-acest popor.”


Iată cuvintele pe care Amos le-a spus, acela care De la Tecoua se trăgea Și-a fi păstor se dovedea. Vedeniile-acestea, el Le are, despre Israel, Din vremea-n care, împărat – În Iuda – Ozia a stat, În timp ce-n Israel ședea Ieroboam de stăpânea. Ieroboam este cel care, Părinte, pe Ioas, îl are. Aste vedenii și cuvinte, Cu doi ani doar, mai înainte De-acel cutremur de pământ, Se dovedesc precum că sânt.


„Când pedepsesc pe Israel, Și-altarele de la Betel Le pedepsesc. Coarnele lor – Cele ale altarelor – Atuncea fi-vor sfărâmate Și la pământ – jos – aruncate,


Ei îl urăsc pe-acela care Îi mustră pentru-a lor purtare, Iar de cel care le-a vorbit Din inimă, ei s-au scârbit.


Nu spre Betel vă îndreptați Și nu Ghilgalu-l căutați! Nu spre Beer-Șeba treceți voi! Căci în robie, dus apoi, Va fi Ghilgalul negreșit, Iar tot Betelul nimicit.


Ascultă ceea ce a zis: „Ieroboam va fi ucis Cu sabia, iar Israel Ajunge rob. Dus va fi el, În altă țară, ce se-arată A fi foarte îndepărtată!”


Iisus, la Templu-apoi, S-a dus. Bătrânii, preoții, I-au spus: „Cu ce putere-ai săvârșit Totul? De unde ai primit Astă putere? Să ne spui!”


Aici, cu toți s-au repezit, Să Îl pârască: „L-am găsit, La răzmeriță, ațâțând Poporul și împiedicând Lumea, de-a da Cezarului, Birul, ce se cuvine lui. De-asemenea, S-a proclamat Că e Hristos, că e-mpărat!”


Că omu-acesta, negreșit, Este o ciumă; plănuiește Rele, mereu, și-i răzvrătește Pe toți Iudeii care sânt, Azi, risipiți pe-acest pământ. De-asemeni, el e cel mai mare, Între Nazarineni – cel care,


„Dar nu v-am poruncit noi, oare, Ca în ăst Nume, să-ncetați, Pe oameni, să-i mai învățați?! Voi, dimpotrivă – ce-ați făcut? – Ierusalimul l-ați umplut Cu-nvățături și căutați, Asupră-ne, să aruncați Sângele omului acel.”


Când aste vorbe-au auzit, Tăiați, pe inimi, s-au simțit Și-au început ca să scrâșnească Din dinți, gata să îl lovească.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa