Amos 6:2 - Biblia în versuri 20142 Mergeți la Calne și priviți! După aceea, să fugiți Să vă uitați și la Hamat! Vă pogorâți și până-n Gat, În țara Filistenilor! Cetățile ăstui popor Se-arată mai înfloritoare De cât sunt ale voastre, oare? Sau este mai înfloritor Ținutul dat ăstui popor, Decât se-arată cele două Ținuturi ce vi le-am dat vouă? Ținutul lor este mai mare Decât sunt ale voastre, oare?… Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească2 Treceți la Calne și priviți! Mergeți de acolo la marele Hamat și duceți-vă apoi la Gatul filistenilor! Sunt ele mai bune decât cele două regate ale voastre? Sunt teritoriile lor mai mari decât ale voastre? Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20182 Treceți la Calne și priviți! Mergeți de acolo la marele Hamat și deplasați-vă apoi la Gatul care aparține filistenilor! Sunt ele mai bune decât cele două regate ale voastre? Sau sunt granițele lor mai mari decât ale voastre? Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20202 Treceți la Calné și vedeți! Mergeți de acolo în marele Hamát și coborâți la Gat al filisténilor! Sunteți voi mai buni decât acele regate sau este mai mare teritoriul lor decât teritoriul vostru? Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu2 Treceți la Calne și vedeți, duceți-vă de acolo până la Hamatul cel mare și coborâți-vă în Gat, la filisteni. Sunt oare cetățile acestea mai înfloritoare decât cele două împărății ale voastre și este ținutul lor mai întins decât al vostru?… Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19312 Treceți la Calne și vedeți. Și de acolo duceți‐vă la Hamatul cel mare și coborâți‐vă la Gatul filistenilor. Oare sunt ele mai bune decât împărățiile acestea? Ori este hotarul lor mai mare decât hotarul vostru? Onani mutuwo |
Un praznic, Solomon a dat Atuncea, iar cu el a stat Întreg poporul, negreșit. Și mulți străini au mai venit La praznicul dat de-mpărat. Mai mulți erau de la Hamat Precum și dimprejurul lui. Din părțile Egiptului – De la pârâu-acela care Curge prin ale lui hotare – Veniră mulți, la masa lui, Și-au stat în fața Domnului, Căci șapte zile a ținut Ospățul care s-a făcut. Apoi, el a continuat Și încă șapte, a durat. În ăst fel, praznicul ținut, De paișpe zile s-a făcut.
Când Ozia porni apoi, Cu Filistenii, un război, A mers pân’ la cetatea Gat Și al ei zid l-a dărâmat. A dărâmat, de-asemenea, Zidul cari Iabna-mprejmuia, Precum și al Asdodului. A ridicat, în jurul lui, Alte cetăți. Le-a construit Acolo, căci le-a rânduit Să șeadă între-al său popor Și cel al Filistenilor.
Iată cuvântul Domnului, Privind soarta Damascului: „Hamatul și Arpadul, pline, Ajuns-au de mare rușine. Rușinea e pe a lor față Și în obraji le-a pus roșeață, Pentru că ele au aflat O veste rea ce le-a speriat, Iar frica lor e-atât de mare, Astfel încât nici un leac n-are. Ca marea cea dezlănțuită, Nu poate ea fi potolită.
Pe când cu frații săi ședea David, alături, și vorbea, Din rândul Filistenilor Ieși acel oștean al lor, Cari Goliat era numit Și cari, din Gat, era venit. Oșteanul a înaintat Spre Israel și a strigat – La fel ca-n zilele trecute – Cuvintele, de toți, știute. Astfel, și David – negreșit – Vorbele lui, le-a auzit.
În urmă, la mai marii lor – La capii Filistenilor – În grabă, soli, ei au trimis, Prin care, în ăst fel, au zis: „Ce facem, cu chivotul care, Domnul lui Israel îl are?” Mai mari-au spus: „Să îl luați Și-apoi, la Gat, să îl mutați.” Ei au făcut precum au spus Și-astfel, chivotul a fost dus La Gat, și-acolo l-au lăsat.