Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Amos 6:2 - Biblia în versuri 2014

2 Mergeți la Calne și priviți! După aceea, să fugiți Să vă uitați și la Hamat! Vă pogorâți și până-n Gat, În țara Filistenilor! Cetățile ăstui popor Se-arată mai înfloritoare De cât sunt ale voastre, oare? Sau este mai înfloritor Ținutul dat ăstui popor, Decât se-arată cele două Ținuturi ce vi le-am dat vouă? Ținutul lor este mai mare Decât sunt ale voastre, oare?…

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Treceți la Calne și priviți! Mergeți de acolo la marele Hamat și duceți-vă apoi la Gatul filistenilor! Sunt ele mai bune decât cele două regate ale voastre? Sunt teritoriile lor mai mari decât ale voastre?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Treceți la Calne și priviți! Mergeți de acolo la marele Hamat și deplasați-vă apoi la Gatul care aparține filistenilor! Sunt ele mai bune decât cele două regate ale voastre? Sau sunt granițele lor mai mari decât ale voastre?

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Treceți la Calné și vedeți! Mergeți de acolo în marele Hamát și coborâți la Gat al filisténilor! Sunteți voi mai buni decât acele regate sau este mai mare teritoriul lor decât teritoriul vostru?

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Treceți la Calne și vedeți, duceți-vă de acolo până la Hamatul cel mare și coborâți-vă în Gat, la filisteni. Sunt oare cetățile acestea mai înfloritoare decât cele două împărății ale voastre și este ținutul lor mai întins decât al vostru?…

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Treceți la Calne și vedeți. Și de acolo duceți‐vă la Hamatul cel mare și coborâți‐vă la Gatul filistenilor. Oare sunt ele mai bune decât împărățiile acestea? Ori este hotarul lor mai mare decât hotarul vostru?

Onani mutuwo Koperani




Amos 6:2
19 Mawu Ofanana  

Se-ntindea stăpânirea lui, Peste Babel, Erec, Acad, Calne-n Șinear – pe care, vad,


Toi – cel cari fost-a împărat, Peste Hamat înscăunat – Atuncea când a auzit Precum că David a zdrobit A lui Hadadezer armată,


Un praznic, Solomon a dat Atuncea, iar cu el a stat Întreg poporul, negreșit. Și mulți străini au mai venit La praznicul dat de-mpărat. Mai mulți erau de la Hamat Precum și dimprejurul lui. Din părțile Egiptului – De la pârâu-acela care Curge prin ale lui hotare – Veniră mulți, la masa lui, Și-au stat în fața Domnului, Căci șapte zile a ținut Ospățul care s-a făcut. Apoi, el a continuat Și încă șapte, a durat. În ăst fel, praznicul ținut, De paișpe zile s-a făcut.


În Israel, acela care Era-n Asiria mai mare, Oameni – în urmă – a adus Și la Samaria i-a pus Să locuiască. Ei erau Din Babilon. Alții veneau Din Cuta, Ava și Hamat, În timp ce alții au plecat Tocmai de la Sefarvaim. Pe toți aceștia, îi găsim În așezările pe care, Țara Samariei le are.


Oamenii Babilonieni, Pentru Sucot-Benor slujeau, Căruia i se închinau. Zeul Nergal a fost făcut De oamenii veniți din Cut. Zeul Ațima e urmat De cei aduși de la Hamat.


Unde sunt zeii cei pe care Țara Hamatului îi are? Unde-s cei ai Arpadului, Sau ai Sefarvaimului? Unde-s ai Ivei dumnezei, Sau cei ai Henei? Unde-s ei? Au izbăvit Samaria, Ăști dumnezei, din mâna mea?


Știi ce-au pățit! Îmi spune dar: Unde e cel, cari – în Hamat – Fusese pus ca împărat? Unde e cel care-a domnit În Hena? Spune-mi, ce-a pățit Cel care-n Iva stăpânea? Unde e cel ce-mpărățea În țările Arpadului Și-ale Sefarvaimului?”


Când Ozia porni apoi, Cu Filistenii, un război, A mers pân’ la cetatea Gat Și al ei zid l-a dărâmat. A dărâmat, de-asemenea, Zidul cari Iabna-mprejmuia, Precum și al Asdodului. A ridicat, în jurul lui, Alte cetăți. Le-a construit Acolo, căci le-a rânduit Să șeadă între-al său popor Și cel al Filistenilor.


Iată cuvântul Domnului, Privind soarta Damascului: „Hamatul și Arpadul, pline, Ajuns-au de mare rușine. Rușinea e pe a lor față Și în obraji le-a pus roșeață, Pentru că ele au aflat O veste rea ce le-a speriat, Iar frica lor e-atât de mare, Astfel încât nici un leac n-are. Ca marea cea dezlănțuită, Nu poate ea fi potolită.


Dar spune, oare, te gândești Că tu mai bună te vădești Decât cetatea așezată Chiar între râuri și chemată Drept No-Amon, cetate care Avuse marea-n apărare?


Pe când cu frații săi ședea David, alături, și vorbea, Din rândul Filistenilor Ieși acel oștean al lor, Cari Goliat era numit Și cari, din Gat, era venit. Oșteanul a înaintat Spre Israel și a strigat – La fel ca-n zilele trecute – Cuvintele, de toți, știute. Astfel, și David – negreșit – Vorbele lui, le-a auzit.


Atunci, din oastea cea pe care Neamul de Filisteni o are, Un om voinic s-a arătat Și-n vale a înaintat. Omul, din Gat, era venit Și Goliat a fost numit. El – de statură – era mare, Căci șase coți și-o palmă, are.


Când au văzut ce s-a-ntâmplat, Grabnic, chivotul l-au luat Și la Ecron, ei l-au trimis. Văzându-l, Ecroniți-au zis: „Iată chivotul cel pe care Domnul lui Israel îl are, Acuma l-au adus la noi, Căci vor să ne omoare-apoi.”


În urmă, la mai marii lor – La capii Filistenilor – În grabă, soli, ei au trimis, Prin care, în ăst fel, au zis: „Ce facem, cu chivotul care, Domnul lui Israel îl are?” Mai mari-au spus: „Să îl luați Și-apoi, la Gat, să îl mutați.” Ei au făcut precum au spus Și-astfel, chivotul a fost dus La Gat, și-acolo l-au lăsat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa