Amos 6:1 - Biblia în versuri 2014

¹ „Vai de cei care se vădesc Precum că în Sion trăiesc, Lipsiți de griji! Vai de acei Care pe al Samariei Munte trăiesc adăpostiți, Fiind de orice griji feriți! Vai și de toți aceia cari Se dovedesc a fi mai mari Peste-acest neam care apare Drept cel dintâi între popoare, La cari aleargă neamul cel Din casele lui Israel!…

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹ Vai de cei ce trăiesc fără grijă în Sion, de cei ce se încred în muntele Samariei, oameni distinși ai celei mai de seamă dintre națiuni, la care apelează Casa lui Israel!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ «Vai de voi – cei care trăiți fără grijă în Sion; și de voi – cei care vă credeți la adăpost pe muntele Samaria! Urmașii lui Israel vin la oameni speciali care provin din cel mai remarcabil dintre popoare!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ „Vai de cei care sunt fără grijă în Sión și care sunt în siguranță pe muntele Samaríei, de cei distinși ai celui dintâi dintre neamuri, la care merge casa lui Israél!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Vai de cei ce trăiesc fără grijă în Sion și la adăpost pe muntele Samariei, vai de mai-marii aceștia ai celui dintâi dintre neamuri, la care aleargă casa lui Israel!…

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹ Vai de cei ce sunt fără grijă în Sion și care se încred în muntele Samariei, oameni cu nume între cele dintâi ale neamurilor, la care vine casa lui Israel!

Amos 6:1 Mawu Ofanana

1 Regi 16:24

A cumpărat muntele care, „Samaria”, drept nume, are Și doi talanți plătit-a el – De-argint – pe muntele acel. Muntele-apoi, l-a întărit Și, o cetate a zidit Pe creastă. Când a terminat, Cetății-acelea i-a dat Numele de „Samaria”, Așa după cum se numea Șemer, stăpânul muntelui, Cel care i-l vânduse lui.

Psalmi 123:4

Ne este sufletul sătul, Căci ne-au batjocorit destul Cei care-n jur nu sunt aflați, Fiind trufași și îngâmfați.

Proverbe 1:32

A proștilor împotrivire Are să-i ducă la pierire, Iar liniștea nebunilor Aduce-va pierzarea lor.

Isaia 33:14

Cei păcătoși sunt îngroziți, Iar cei ce sunt nelegiuiți Și în Sion sunt așezați, De-un tremur fost-au apucați Și-au întrebat, speriați, apoi: „Dar cine, oare, dintre noi, Poate să stea, biruitor, Lângă un foc mistuitor?” „Sau cine, oare, dintre noi, Poate ca să rămână-apoi, Lângă acest foc, care – iată – Flacără veșnică se-arată?”

Ieremia 2:3

Atunci, întregul Israel Era cu Dumnezeu, căci el, Lui îi fusese închinat Fiind mereu asemănat Cu roadele dintâi luate Din țarinile-mbelșugate. Cei cari din ele se-nfruptau De-ndată vinovați erau Și-apoi venea asupra lor, Valul nenorocirilor.”

Ieremia 48:11

Din tinerețea lui, a stat Moabul și s-a odihnit Pe drojdiile lui, ferit. Nu se temea, căci niciodat’, El, dintr-un vas, n-a fost turnat În altul, pentru că-n robie Nu a ajuns dus ca să fie. De-aceea, gustul și-a păstrat Și-al său miros nu s-a schimbat.”

Ieremia 49:31

„Vă ridicați și-apoi porniți În iureș, ca să năvăliți Peste un neam ce-i liniștit, Căci locuiește fericit Și fără teamă” – Domnul spune – „Neam cari, zăvoare, nu își pune, Pentru că nici porți el nu are, Singur trăind, între hotare.

Ieremia 5:5

În felu-acesta am crezut Și-am zis: „Voi merge la cei cari Se dovedesc a fi mai mari, Căci ei știu Legea Domnului Și merg, mereu, pe calea Lui!” Însă și ei s-au depărtat Și jugu-apoi, l-au sfărâmat.

Ieremia 7:4

De-aceea zic: nu vă lăsați, De gânduri goale, înșelați, Privind la Casa Domnului Și-apoi zicând: „E Templul Lui!”

Plângerile 1:1

Vai! Cât e de nenorocită Și-acuma șade părăsită Cetatea-n care, altădată, Mare mulțime-a fost aflată! Ca și o văduvă, e ea! Dacă-nainte se vădea Mare-ntre neamuri, iar sub soare, Fruntașă fost-a-ntre popoare, Iată că e nenorocită, Căci astăzi este înrobită!

Amos 3:2

„Dintre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ, Iată, pe voi Eu v-am ales. Pentru că astfel v-am cules Și pentru că Eu am văzut Ce multe rele ați făcut, Am să vă pedepsesc acum.

Amos 3:9

Pe-acoperișuri vă urcați – Sus – pe palate și strigați! De pe ale Asdodului, Precum și-ale Egiptului Case, strigați zicând: „Veniți Degrabă, ca să vă suiți Pe muntele Samariei, Ca să vedeți, în sânul ei, O mare neorânduială Și asupriri, fără-ndoială!

Amos 4:1

„Juncane din Basan, luați Seama acum și ascultați – Pe muntele Samariei – Acest cuvânt, căci pe toți cei Ce sunt săraci îi asupriți, Pe cei în lipsă îi zdrobiți, Iar soților voști’ le-ați cerut Și-ați zis: „Dați-ne de băut!”

Amos 5:27

De-aceea, vreau ca să se știe Că vă voi duce în robie. Dincolo de Damasc apoi, Am să vă duc, robi să fiți voi. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit, Iar Numele-I răsunător E „Dumnezeul oștilor”!”

Amos 8:14

Ei sunt cei care – deseori – Pe al Samariei păcat, Cu jurăminte s-au legat, Zicând: „Pe al tău Dumnezeu, Dane, care e viu, mereu!”, Și-apoi, „Pe drumul Beer-Șebei!”, Obișnuiesc a zice ei. Curând, aceștia vor pica Și nu se vor mai ridica.”

Amos 9:10

Toți păcătoșii din popor, De sabie uciși fi-vor, Cu toate că aceștia zic: „Nu avem teamă de nimic. Nenorocirea, mai apoi, Nu o să vină peste noi.”

Miheia 3:1

„Am zis: „Să ascultați voi cari Vă dovediți a fi mai mari În Iacov, iar apoi – la fel – În casele lui Israel! Oare, nu trebuie să știți Dreptatea, și să o păziți?

Țefania 1:12

Când vremea ‘ceea va veni, Atuncea Eu voi scormoni Ierusalimul vostru mare – În orice loc – cu felinare, Pentru că am să-i pedepsesc Pe toți cei cari se bizuiesc Pe ale lor drojdii și zic: „Nu se va întâmpla nimic, Căci Domnul, din înaltul Său, Nu face nici bine, nici rău!”

Iacov 1:18

De bună voie, ne-a născut, Acuma, prin Cuvântul Lui – Cuvântul adevărului – Pentru ca pârgă să fim noi, Între-ale lui făpturi, apoi.

Iacov 5:5

Doar în plăceri, voi ați trăit Și-n desfătări, cât v-ați aflat, Pe-acest pământ. V-ați săturat Inima voastră-n acest fel, Chiar și în ziua de măcel.

1 Petru 5:7

Asupra Lui, s-aruncați voi, Grijile care le aveți, Pentru că El – o să vedeți – Cum că, de voi, se îngrijește Și tot mereu, vă ocrotește.

Judecători 18:7

Cei cinci bărbați l-au ascultat Și către Lais au plecat. Ei, un popor, au întâlnit– Acolo – care, liniștit, Trăia fără de nici o teamă, Căci nu era – de bună seamă – Nimenea, împrejurul său, Care să-i fi făcut vreun rău. În felul Sidoniților, Trăia – atunci – acel popor Și se afla adăpostit, Pentru că neamul Sidonit Era departe-n alt ținut. Nici legături nu a avut Cu oamenii din jurul său, Care să-i fi făcut vreun rău.