Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Amos 5:5 - Biblia în versuri 2014

5 Nu spre Betel vă îndreptați Și nu Ghilgalu-l căutați! Nu spre Beer-Șeba treceți voi! Căci în robie, dus apoi, Va fi Ghilgalul negreșit, Iar tot Betelul nimicit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Nu căutați Betelul, nu vă duceți la Ghilgal și nu treceți la Beer-Șeba, căci Ghilgalul va merge cu siguranță în captivitate, iar Betelul va ajunge în nenorocire“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Nu căutați Betelul, nu vă duceți la Ghilgal și nu treceți în teritoriul din Beer-Șeba! Pentru că în mod cert Ghilgalul va merge în captivitate, iar Betelul va ajunge în dezastru.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Nu căutați Bételul, nu mergeți la Ghilgál și nu treceți pe la Béer-Șéba! Căci Ghilgál va fi dus în captivitate și Bétel nu va mai exista.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Nu căutați Betelul, nu vă duceți la Ghilgal și nu treceți la Beer-Șeba. Căci Ghilgalul va fi dus în robie și Betelul va fi nimicit.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Dar nu căutați Betelul și nu mergeți la Ghilgal și nu treceți la Beer‐Șeba, căci Ghilgalul va fi dus în robie și Betelul va ajunge deșertăciune.

Onani mutuwo Koperani




Amos 5:5
34 Mawu Ofanana  

Beer-Șeba-nseamnă „Jurământ”, Și-i martoră la legământ.


Un tamarsic a semănat Avram, acolo, și-a chemat Apoi, Numele Domnului.


Din nou, de-acolo, a plecat Și la Beer-Șeba s-a mutat.


Atunci, fântâna ce-au săpat-o, „Șiba”, Isac a botezat-o. „Șiba” înseamnă „Jurământ” Și până astăzi, pe pământ, Cetatea care s-a durat Aici, Beer-Șeba s-a chemat.


Ieroboam, sfat, a ținut Și-apoi, în urmă, a făcut – Din aur – doi viței. I-a pus, În față la popor, și-a spus: „De-acum, nu vreau să ne suim, Cu jertfe, la Ierusalim! Iată, aici, adus-am eu, Pe-al lui Israel Dumnezeu! Privește-L dar, cu încântare, Israele, pe Domnul care, Din al Egiptului ținut, Te-a scos și liber te-a făcut!”


În Dan, trimise un vițel, Iar celălalt, către Betel.


Pe urmă, preoții aflați, În Iuda, fost-au alungați. A pângărit, fără-ncetare, Toate-nălțimile pe care, Tămâie, preoții duceau Și pentru idoli o ardeau, Chiar de la Gheba începând, Pân’ la Beer-Șeba ajungând. Atuncea, fost-au dărâmate Și înălțimile aflate La porțile ce-au străjuit Cetatea, cum s-a poruncit. În felu-acesta, a căzut ‘Nălțimea care s-a făcut La a lui Iosua intrare, La stânga porților prin care Doar căpetenia trecea, Cari în cetate stăpânea. ‘Naltă, cât poarta, negreșit, Acea movilă s-a vădit.


Aminte ia, la ce ți-am spus! Vrăjmașii tăi vor fi stârpiți Și de rușine-acoperiți! Ale lor corturi au să piară Și-ai lor urmași au să dispară!”


Al Neamurilor sfat, mereu, O să-l răstoarne Dumnezeu, Iar planul care l-au gândit Popoarele, e nimicit.


Nu va mai fi asupritor; Piere cel batjocoritor, Pentru că este nimicit Cel care e nelegiuit.


Faceți dar planuri câte vreți, Pentru că nu o să puteți Nicicând ca să le împliniți, Iar hotărâri – câte doriți – Luați, că după cum se știe, Fără urmări ele-au să fie! Căci Dumnezeu este Acel Care-i cu noi (Emanuel).


Moabul fi-va rușinat Și de Chemoș va fi urmat, Căci vor păți ca Israel Cari se-ncrezuse în Betel.


Toate-nălțimile, aflate În Bet-Aven, vor fi surpate, Căci Israelul – negreșit – Acolo a păcătuit. Pe-altare, au să crească spini Și tufele de mărăcini. Spre munți, atunci, vor fi strigat: „Acoperiți-ne, de-ndat’!”, Iar către dealuri, mai apoi, Vor zice: „Cădeți, peste noi!”


Dacă la idoli s-a dedat Ținutul Galaadului, Atunci locuitorii lui, Cu toții, nimiciți fi-vor, Căci ei slujesc idolilor. Ei, la Ghilgal, se duc apoi Și-n locu-acela jertfesc boi. Altarele ce le-au zidit Au să ajungă, negreșit, Morman de pietre ca să fie, Pe brazdele de pe câmpie.


Dacă curvește Israel, Iuda să nu facă la fel. Iuda măcar, mereu, să cate, Nevinovat să se arate. Către Ghigal, să nu plecați, La Bet-Aven să nu urcați, Nici nu jurați, zicând – mereu – „Viu este Domnul Dumnezeu!”


Întreaga răutate, iată, Chiar la Ghilgal e așezată. Scârbit sunt, de acest popor, Din pricina relelor lor. Tocmai de-aceea, Eu voiesc, Din Casa Mea, să-i izgonesc. Să îi iubesc Eu nu mai pot, Pentru că, după cum socot, Sunt îndărătnici toți cei cari Se dovedesc ai lui mai mari.


Zăvoarele Damascului, Cari străjuiesc porțile lui, Iată, am să le nimicesc. Pe toți cei care locuiesc, Acuma, în Bicat-Aven, Cu cel ce ține-n Bet-Eden Toiagul cel de cârmuire, Îi spulber, cu desăvârșire. La Chir ajunge – negreșit – Poporul Siriei, robit. Așa se va fi întâmplat, Pentru că Domnu-a cuvântat.”


„Când pedepsesc pe Israel, Și-altarele de la Betel Le pedepsesc. Coarnele lor – Cele ale altarelor – Atuncea fi-vor sfărâmate Și la pământ – jos – aruncate,


Să vă-ndreptați și-n locu-acel, Degrabă să păcătuiți! Și spre Ghilgal să vă zoriți Ca și mai mult, acolo, voi, Păcatul să-l sporiți apoi! Aduceți jertfe dimineața, Când zorile-și arată fața, Iar tot la trei zile apoi, Aduceți zeciuială voi!


Atunci, Amația – acel Cari preot fost-a în Betel – Către Ieroboam – aflat Pe scaunul de împărat În Israel – soli a trimis Prin cari în acest fel a zis: „Iată că Amos se vădește Că împotrivă-ți uneltește, Iar țara Israelului Nu suferă cuvântul lui!


Însă aicea – la Betel – Să nu mai prorocești, defel, Căci e un sfânt locaș pe care Cel ce e împărat îl are Și-un templu e – precum se știe – Pentru întreaga-mpărăție!”


Ascultă-al Domnului cuvânt! Ascultă ce a zis Cel Sfânt! „Nevasta are să-ți curvească. Sabia are să-ți lovească Copiii, iar a ta câmpie – Ogorul tău – are să fie Dat altora, căci – negreșit – Cu frânghia va fi-mpărțit, Cu funia de măsurat! Într-un pământ sterp, necurat, Tu vei muri, iar Israel, Rob, va ajunge a fi el, Departe de al său ținut, De țara-n care a șezut!”


‘Nălțimile ce se arată Drept ale lui Isac, pe dată, La pustiesc și – ia aminte – Toate locașurile sfinte Pe cari le are Israel, N-am să le cruț, în nici un fel, Căci le dărâm. Le voi strica Și sabia voi ridica Asupra casei cea în care, Ieroboam este mai mare.”


Ei sunt cei care – deseori – Pe al Samariei păcat, Cu jurăminte s-au legat, Zicând: „Pe al tău Dumnezeu, Dane, care e viu, mereu!”, Și-apoi, „Pe drumul Beer-Șebei!”, Obișnuiesc a zice ei. Curând, aceștia vor pica Și nu se vor mai ridica.”


A mai ales lucruri privite Drept josnice, disprețuite, Ba chiar și lucruri ce nu sânt, Spre-a nimici, de pe pământ, Pe cele care-s în ființă,


„Dar totuși, îndrăznesc a spune, Că este o înțelepciune Ceea ce noi vestim – să știți – Printre toți cei desăvârșiți. Ea nu este a veacului Și nici a oamenilor lui, Care-au să fie nimiciți.


Tu, fii și fiice, vei avea Însă, copiii au să-ți fie – Neîncetat – duși în robie.


Domnul, la Iosua, S-a dus Și-n felu-acesta, El i-a spus: „Iată că azi v-am ridicat Ocara ce v-a apăsat Când din Egipt voi ați ieșit.” Atunci ei, locul, l-au numit, „Ghilgal”, care, în tălmăcire, Este tradus prin „Prăvălire”, Și până astăzi și-a păstrat Locul acel, numele dat.


Mari bogății, ai stăpânit, Dar într-un ceas, s-au prăpădit!” Corăbieri și marinari, Cârmaci și toți aceia cari Trăiesc făcând negoț pe mare, O vor privi din depărtare.


Și Samuel s-a ridicat, În urma lui, și-a cuvântat: „Toți, la Ghilgal – azi – să veniți, Ca-mpărăția s-o-ntăriți!”


A dat ocol, necontenit, Pe la Ghilgal, pe la Betel Și pe la Mițpa, unde el – În fiecare an, o dat’ – Pe-al său popor, l-a judecat.


Primul născut a fost Ioel. De Abia, a fost urmat Și la Beer-Șeba, ei au stat, Fiind judecători astfel, Peste întregul Israel.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa