Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Amos 5:3 - Biblia în versuri 2014

3 Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Cetatea care o să poată, Oameni, o mie, ca să scoată La luptă, va mai rămânea Doar cu o sută. Apoi cea Care, la luptă, o să poată, Oameni, o sută, ca să scoată, Cu zece doar va rămânea, Din ceata pe cari o avea, Ieșită din casa pe care Neamul lui Israel o are.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Căci așa vorbește Stăpânul Domn: „Cetatea care ieșea cu o mie va rămâne cu o sută, iar cea care ieșea cu o sută va rămâne cu zece pentru Casa lui Israel“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Se va întâmpla așa pentru că Dumnezeul are se numește Iahve spune: «Orașul care putea oferi o mie de luptători pentru urmașii lui Israel, va rămâne doar cu o sută; iar acela care folosea o sută, va rămâne doar cu zece.»

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Căci așa spune Domnul Dumnezeu: cetatea care ieșea cu o mie va rămâne cu o sută, cea care ieșea cu o sută va rămâne cu zece pentru casa lui Israél.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Căci așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Cetatea care scotea la luptă o mie de oameni nu va rămâne decât cu o sută și cea care scotea o sută de oameni nu va mai rămâne decât cu zece din casa lui Israel.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Căci așa zice Domnul Dumnezeu: Cetatea care ieșea cu o mie, va rămâne cu o sută și cea care ieșea cu o sută va rămâne cu zece pentru casa lui Israel.

Onani mutuwo Koperani




Amos 5:3
10 Mawu Ofanana  

Vițelele sunt prăsitoare. Nu-i nici o pagubă sub soare. Nici o robie nu ne-apasă Și nici un țipăt n-o să iasă, Din ulițele noastre. Iată


Dacă Domnul oștirilor Nu ar fi fost cu-al nost’ popor – Ca să ne lase-o rămășiță, Să nu ne piară-a noastră viță – Precum Sodoma ajungeam Și cu Gomora semănam.


Chiar dacă cei din Israel S-ar dovedi a fi la fel De mulți, precum nisipul care Se află pe un țărm de mare, O rămășiță doar apoi, Se va întoarce înapoi, Căci nimicirea-i pregătită, E hotărâtă și-ntărită, Făcând dreptatea – mai apoi – Să se reverse peste voi.


Dacă se va-ntâmpla, cumva, Că mai rămâne cineva, Dintre locuitorii ei – Și-a zecea parte vor fi ei, Din rândul celor cari erau În țară și o locuiau – Și-aceștia fi-vor nimiciți, Fiind – de moarte – înghițiți. Dar după cum este păstrat Butucul, când este tăiat Un terebint sau un stejar, Poporul se va naște iar, Căci o sămânță sfântă are, Din rădăcină, a răsare.”


Dar dintre oamenii acei, Voi mai lăsa câțiva. Pe ei, De sabie am să-i feresc, De ciumă am să-i ocrotesc Și nici nu am să-i las să cadă, În gheara foametei, drept pradă. Aceștia au să povestească – Oriunde au să se găsească – Despre tot răul cel făcut, În țara lor, când au șezut. În acest fel, o să se știe Că Eu sunt Domnul, pe vecie.”


Dacă-ntr-o casă au să stea Vreo zece oameni – bunăoară – Oameni-aceia au să moară.


Isaia a strigat astfel, Referitor la Israel: „Chiar dacă numărul cel mare Al fiilor pe care-i are Israelul, în largul zării, Va fi precum nisipul mării, Doar rămășița e sortită Ca să ajungă mântuită.


După ce-ai fost în număr mare – Asemenea stelelor care Pe cer sunt – vei ajunge mic. Vei fi – ca număr – mai nimic, Pentru că tu, neîncetat, De Domnul tău, n-ai ascultat.


Așa cum Domnul Dumnezeu Se bucurase, tot mereu, Să te-nmulțească, acum El O să se bucure la fel, Când te va pierde-n mod voit, Până când fi-vei nimicit.


Domnul, a voastră adunare, O-mprăștie peste popoare, Lăsând din ale voastre ramuri Un număr mic doar, printre neamuri,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa