Amos 5:2 - Biblia în versuri 2014

² „Iată, a lui Israel fiică Picat-a și nu se ridică. Trântită la pământ e ea Și n-o ridică nimenea.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

² „A căzut fecioara lui Israel și nu se va mai ridica! A fost părăsită în propria-i țară și nu este nimeni care s-o ridice!“

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² A căzut fecioara lui Israel; și niciodată nu se va mai ridica! A fost abandonată în propria ei țară; și nu există nimeni care să o reabiliteze!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² A căzut și nu se va mai ridica fecioara lui Israél; a fost părăsită la pământ și nu este cine să o ridice.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² A căzut și nu se va mai scula fecioara lui Israel; stă trântită la pământ și nimeni n-o ridică.

Traducere Literală Cornilescu 1931

² A căzut și nu se va mai scula fecioara lui Israel. Este aruncată la pământul ei și nu este cine s‐o scoale.

Amos 5:2 Mawu Ofanana

2 Regi 15:29

În vremea lui, a năvălit Tiglat-Pileser, ce-a domnit Peste Asiria. Astfel, El smulse, de la Israel, Iionul, Chedeșul, urmat De-Abel-Bet-Maca. A luat Și Ioanahul, cu război. A smuls Hațorul, iar apoi, Spre Galaad s-a repezit, Pe care l-a și cucerit. S-a îndreptat – după aceea – Către micuța Galileea. Apoi, spre-a lui Neftali țară, Oștile lui se îndreptară. Locuitori-au fost luați Și în Asiria mutați.

2 Regi 17:16

Israeliți-au părăsit Pe Domnul lor, și au făcut Viței turnați – cum au avut Popoarele de lângă ei – Idoli și stâlpi de Astartei. Apoi, întregul lor popor, Oștirilor cerurilor S-a închinat și a sfârșit – Lui Baal – ca să îi fi slujit.

Isaia 14:21

Din pricina părinților Și a nelegiuirii lor – Grăbiți-vă gata să fiți – Pe fii să îi măcelăriți! Să nu se scoale, să voiască – Pământul – să îl cucerească, Iar lumea – ca în alte dăți – Să n-o mai umple, cu cetăți!”

Isaia 24:20

Se clatină din temelie Ca și un om prins de beție. Colibă tremurând în vânt, Pare acest întreg pământ. Cade; păcatul îl apasă; Să se ridice, nu-l mai lasă.

Isaia 3:8

Ierusalimul s-a stricat Și-acuma este clătinat. Cu Iuda s-a-ntâmplat la fel, Căci clătinat este și el. Faptele lor necugetate Se dovedesc a fi-ndreptate Doar împotriva Domnului, Să-nfrunte măreția Lui.

Isaia 37:22

Iată cuvântul Domnului Pe care-l spune-n contra lui: „Fiica Sionului, vezi bine, Dispreț are față de tine. Fata Ierusalimului, În urma împăratului, Mișcă din cap și râde doar.

Isaia 43:17

Așa vorbește Domnul, care A scos oștiri – cu cai și care, Cu mulți viteji – și i-a culcat Pe toți, în urmă, de îndat’, Când i-a zdrobit cu mic cu mare, Stinși ca un muc de lumânare:

Ieremia 14:17

„Spune-le-așa: „Mereu oftez Și zi și noapte lăcrimez. Din plâns, nu pot să mă opresc, Pentru că ai mei ochi zăresc Fecioara, fiica cea pe care Sărmanul meu popor o are, Cât de adânc e chinuită Și cât de greu este lovită De-o rană mare, arzătoare, Întinsă și usturătoare.

Ieremia 18:13

„De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Dacă voiți ca să aflați, Pe neamuri să le întrebați! Poate să spună cineva, C-a auzit așa ceva? Iată, fecioara – cea pe care, Neamul lui Israel o are – Blestemății mari a făcut, Cum nicăieri nu s-au văzut.

Ieremia 2:27

Ei, lemnului, i-au spus mereu: „Iată că tu ești tatăl meu!”, Iar pietrei i s-au închinat Zicându-i: Viață, tu mi-ai dat!” Mi-au întors spatele când bine Le-a mers și au uitat de Mine, Dar au strigat, în strâmtorare: „Te scoală și ne dă scăpare!”

Ieremia 31:4

Am să te-așez din nou și – iată – Vei fi fecioara minunată A neamului lui Israel. Ai să te-mpodobești astfel – Iar – cu timpanele avute În vremile de mult trecute, Căci ai să fii iar, la mijloc, Când veselie e și joc.

Ieremia 4:20

Se-anunță grele strâmtorări, Dărâmături și încercări. Întreaga țară e lovită Puternic și e pustiită. Colibele sunt nimicite, Iar corturile năruite Într-o clipită! Până când

Ieremia 50:32

Acela care ne-ncetat Se dovedise îngâmfat, Iată-l dar că se poticnește Și cade și nu se găsește Nimeni să-l salte iar, la loc. Cetăților lui, le pun foc, Iar flăcările mistuiesc Tot ce-mprejurul lui găsesc.”

Ieremia 51:64

După ce ai să împlinești Și acest lucru, să vorbești, De-ndată, tot poporului Din Babilon și să îi spui: „Așa precum s-a scufundat Cartea, așa va fi-necat Și Babilonul! Veți vedea Că nicicând el nu va putea Să se ridice peste fire, Din marea lui nenorocire, Cu care am să îl lovesc. Puterile li se sleiesc La toți, atunci, și vor cădea, Căci n-o să-i scape nimenea!” Până aici este solia Ce a rostit-o Ieremia. Cuvintele ce le-a rostit – Iată – aicea s-au oprit.

Ieremia 8:4

„Spune-le astfel, tuturor: „Domnul a zis: „Dar cine pică Și-n urmă nu se mai ridică?” Cine se-abate, iar apoi Nu se întoarce înapoi?”

Ieremia 9:21

Căci pe fereastră s-a urcat Moartea și iată, a intrat În casele împărătești Și în palatele domnești. Pe-ai noștri fii i-a nimicit, În ulițe când i-a găsit, Iar în piețe-a secerat Pe-ai noștri tineri, de îndat’.”

Ieremia 9:9

Atunci, pedepse să nu-i pun Și oare, să nu Mă răzbun Pe un asemenea popor?” – A zis Domnul oștirilor.

Plângerile 2:13

„Cu ce pot să te întăresc? Cu cine să te-asemuiesc, Pe tine, fiica cea pe care, Mândrul Ierusalim o are? Fecioară a Sionului, Cu cine-alături, să te pui? Ce mângâiere să găsesc, Pe care să ți-o dăruiesc, Când ale tale răni aprinse Sunt precum marea de întinse?

Osea 14:1

„Întoarce-te dar, Israel, La Domnul! Vino la Acel Care S-a dovedit, mereu, Că este al tău Dumnezeu! Pentru că, iată, ai căzut, Prin relele ce le-ai făcut.

Osea 6:2

În număr, zile vor fi două Și El ne dă iar, viață, nouă. Iată, a treia zi apoi, El ne va ridica pe noi Și-n fața Lui o să trăim.

Amos 8:14

Ei sunt cei care – deseori – Pe al Samariei păcat, Cu jurăminte s-au legat, Zicând: „Pe al tău Dumnezeu, Dane, care e viu, mereu!”, Și-apoi, „Pe drumul Beer-Șebei!”, Obișnuiesc a zice ei. Curând, aceștia vor pica Și nu se vor mai ridica.”

Amos 9:11

În vremea ‘ceea, așadar, Cortul lui David îl salt iar. Spărturile i le cârpesc, Ruinele i le zidesc, Căci îl voi face – bunăoară – Precum era odinioară.