Amos 5:16 - Biblia în versuri 2014

¹⁶ De-aceea, Domnul tuturor Și Dumnezeu al oștilor – Acela care S-a vădit Atotputernic – a vorbit: „În toate ale lor piețe Se vor vedea doar triste fețe; La fel, pe ulițele lor, Suspinele bocetelor Au să se-audă-năbușit, Zicând, „Vai! Vai!”, necontenit. Acela care e plugar Va fi chemat la jale, iar Cel care știe să bocească Va fi chemat s-alcătuiască Jelanii pentru morți. În vie,

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁶ De aceea, așa vorbește Domnul, Dumnezeul Oștirilor, Domnul: „În toate piețele va fi jale și pe toate străzile oamenii vor zice: «Vai! Vai!». Îl vor chema pe plugar la bocet, iar pe cei ce știu să jelească, îi vor chema la jale.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁶ Iahve, Dumnezeul Armatelor, vă spune acum: «În toate locurile publice va fi jale și pe toate străzile oamenii vor zice: ‘Vai! Vai!’ Ei îl vor chema pe plugar la plâns, iar pe cei care știu să bocească, îi vor chema la jale.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁶ De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeul Sabaót, Domnul: „În toate piețele va fi geamăt și pe toate străzile vor spune: «Vai! Vai!». Îl vor chema pe agricultor la jale, la geamăt, pe cei care cunosc bocetul.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁶ De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeul oștirilor, Cel Atotputernic: „În toate piețele se vor boci și pe toate ulițele vor zice: ‘Vai! Vai!’ Vor chema pe plugar la jale, și la bocire pe cei ce fac jelanii pentru morți.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁶ De aceea așa zice Domnul Dumnezeul oștirilor, Domnul: Va fi jelire în toate drumurile și în toate ulițele vor zice: Vai, vai! Și vor chema pe plugar la jelire și vor vesti jelire celor cu meșteșugul bocirii.

Amos 5:16 Mawu Ofanana

2 Cronici 35:25

Iar Ieremia a-ntocmit Un cânt, prin care l-a jelit. Apoi, în cântecele lor, Soborul cântăreților, Neîncetat l-au pomenit Și-n acest fel a devenit O datină, în Israel. Cântece scrise, despre el – După cum s-a găsit cu cale – Sunt în „Cântările de jale”.

Isaia 15:8

Hotarele cele pe care Țara Moabului le are, De țipete-s înconjurate, Căci bocete nenumărate Răsună pân’ la Eglaim Și până la Beer-Elim.

Isaia 22:12

Și totuși, Cel care, mereu, E al oștirii Dumnezeu, Iată că-n acea zi vă cheamă Să plângeți și – de bună seamă – Cu pumni-n piept să vă loviți, Încinși numai în saci să fiți Și capul ras să îl aveți.

Ieremia 30:5

Domnul a zis în acest fel: „Doar țipete de groază mare Se-aud mereu, din depărtare. Spaima adâncă doar se cerne, Iar pacea nu se mai așterne!

Ieremia 4:31

Căci Eu aud țipătul care Doar chinul facerii îl are. E țipătul cel de durere, Pe care nașterea îl cere. Cea cari dă glas țipătului, Este fiica Sionului. Ale ei brațe, tremurând, Se-ntind când zice suspinând: „Nenorocită sunt și mor De mâna ucigașilor!”

Ieremia 9:10

„Munții, acum, să-i plâng aș vrea; Câmpiile de-asemenea Vreau să le plâng, să le jelesc, Căci arse sunt și se topesc. Nimeni nu va mai îndrăzni, Pe-al lor cuprins de-a mai veni. N-o să se-audă-n largul lor Nici behăitul turmelor, Iar păsările cerului Și fiarele pământului – O parte – vor fugi din țară, Iar altă parte au să piară.

Ieremia 9:16

Ale lui cete risipite Vor fi apoi, în lumea mare; Ajunge-vor la neamuri care, ‘Nainte, nu le-au cunoscut Și-ai lor părinți nu le-au știut. În urma lor, se va vedea Că voi trimite sabia. Pe-acest popor îl urmăresc Pentru că am să-l nimicesc.”

Osea 4:3

Țara are să se jelească. Oamenii ei au să tânjească, Cu fiarele pământului Și păsările cerului. Chiar peștii mări-aflate-n țară, În vremea ‘ceea, au să piară.

Ioel 1:11

Înmărmuriți, plugarilor! Vă văietați, vierilor! Căci ale câmpului bucate, Pierdute-acuma, sunt, cu toate. Grâul este pierdut. La fel, Orzul este pierdut și el.

Ioel 1:14

Vestiți un post și-o adunare, Care vor fi de sărbătoare. Pe cei bătrâni, să-i adunați Și-alăturea lor, să chemați Toți oamenii acei pe care, Locuitori, țara îi are. Mergeți la Casa Domnului Și-apoi strigați în fața Lui.

Ioel 1:15

„O, vai ce zi!” Da, e zi mare, Căci se vădește ziua care E-a Domnului și, peste fire, Vine ca și o pustiire, De la Cel care e, mereu, Atotputernic Dumnezeu.

Ioel 1:8

Bocește-te cum, bunăoară, În sac încinsă, o fecioară Bocește după-al ei bărbat

Amos 3:13

Lucrul acesta-l ascultați Și la el, seamă, să luați, Spunându-l casei ‘ceea care Din al lui Iacov ram răsare!” – A zis Acela cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, Șezând în fruntea tuturor, Drept Dumnezeu al oștilor.

Amos 5:27

De-aceea, vreau ca să se știe Că vă voi duce în robie. Dincolo de Damasc apoi, Am să vă duc, robi să fiți voi. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit, Iar Numele-I răsunător E „Dumnezeul oștilor”!”

Amos 8:10

Cântările vi le prefac În bocet pentru morți și fac – Din zilele de sărbătoare – O nesfârșită jale mare, Iar coapsele acoperite Cu saci vor fi și pleșuvite Voi face capetele lor. Arunc țara ăstui popor, În jale-adâncă, jale care, Numai când pierzi un fiu, apare. Sfârșitul, pentru astă țară, Va fi ca și o zi amară.”

Amos 8:3

În gemete, cântul cel care Se-nalță-n Templu, atunci are A se preface. Peste tot, Oameni-n ulițe își scot Pe ai lor morți și în tăcere, Îi vor zvârli, plini de durere.”

Miheia 1:8

De-aceea plâng necontenit, Bocesc și umblu dezbrăcat, Desculț, strigând încrâncenat, Asemenea șacalului Și gem, asemeni struțului.

Miheia 2:4

De pomină o să fiți voi, În acea zi, spunând apoi, Bocindu-vă: „S-a isprăvit! Dușmanii noști’ ne-au pustiit – Acuma – cu desăvârșire, Iar partea cea de moștenire, Pe cari poporul o avea, Ajunse-a fi a altuia! Vai! Moștenirea noastră, iată Cum a ajuns a fi luată! Ogorul de cari aveam parte, Astăzi, vrăjmașul îl împarte…!”

Revelația 18:10

La depărtare doar, vor sta Și, înspre ea, se vor uita, Speriați, ca nu cumva să cadă, Chinului ei, cu toții, pradă. Atât doar au să spună: „Vai! Tu, Babilonule, erai Cetatea cea frumoasă, mare! Erai cetatea cea mai tare! Într-o clipită numai – iată – Ajuns-ai a fi judecată!”

Revelația 18:19

Când se jeleau pentru cetate, Țărână-n cap își aruncau, Țipau plângând, se tânguiau Și-n urmă, toți strigat-au: „Vai! Cetate mare, tu erai! Doar lucruri scumpe-ai târguit Și astfel, i-ai îmbogățit, Neîncetat, pe-aceia care, Corăbii, au avut, pe mare! Vai! Într-o clipă, am văzut, Cum în pustiu, te-ai prefăcut!”