Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Amos 5:10 - Biblia în versuri 2014

10 Ei îl urăsc pe-acela care Îi mustră pentru-a lor purtare, Iar de cel care le-a vorbit Din inimă, ei s-au scârbit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 Ei îl urăsc pe cel ce decide la poartă și-l detestă pe cel ce vorbește cu integritate.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Ei îl urăsc pe cel care decide la poarta orașului și le este scârbă de cel care vorbește corect.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Ei îl urăsc pe cel care ia hotărâri la poartă și-l disprețuiesc pe cel care vorbește sincer.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Ei urăsc pe cel ce-i mustră la poarta cetății și le este scârbă de cel ce vorbește din inimă.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Ei urăsc pe cel ce mustră în poartă și se scârbesc de cel ce vorbește fără prihană.

Onani mutuwo Koperani




Amos 5:10
24 Mawu Ofanana  

Îndată, la vederea lui, Ahab a zis: „Tu ești acel Care aduci, în Israel, Nenorociri?” Ilie-a spus:


Ilie, la Ahab, s-a dus, Făcând precum Domnul a spus. Ahab, când l-a văzut că vine, La întrebat: „Ce vrei cu mine, Vrăjmașule? M-ai urmărit, Încât și-aicea m-ai găsit?” Ilie-a zis: „Te-am căutat Și iată-acum că te-am aflat. Prea bine știu că te-ai vândut Și numai rău tu ai făcut, În fața Domnului, mereu.


Al lui Israel împărat I-a zis atunci, lui Iosafat: „Mai este, în poporul meu, Un om prin cari, pe Dumnezeu, Noi am putea să-L întrebăm. De vrei, putem să îl chemăm. Eu îl urăsc pe omu-acel, Căci doar de rău vorbește el. Nimica bun, nu-mi prorocește. Acel om, Mica, se numește Și Imla este al lui tată.” „Cheamă-l pe Mica, de îndată” – Îi zise Iosafat. „E bine Să nu vorbești așa, când vine, Căci vreau – prin el – să aflu eu, Ce ne va spune Dumnezeu.”


Pe când prorocul mai vorbea, Îi zise: „Pleacă de la mine! Te-am făcut sfetnic eu, pe tine? Oare la mine ai venit Pentru că vrei să fii lovit?” Prorocu-a zis, când a plecat: „Acuma sunt încredințat Că Dumnezeu te-a părăsit Și astfel, fi-vei nimicit, Pentru că rău, tu te-ai purtat Iar de-al meu sfat, n-ai ascultat.”


Dar oameni-au batjocorit Prorocii care au venit Din partea Domnului; râdeau De vorbele ce le spuneau, Sporind mânia Domnului Față de-ntreg poporul Lui.


Cel cari batjocuri a lucrat, Nu-i place să fie mustrat; De-aceea nu-i plac cei deștepți Și nu merge la înțelepți.


Pieri-vor cei ce-i osândeau Pe alții, cei cari întindeau Curse celor ce-au cutezat – Cumva – să îi fi înfruntat, Și toți cei care s-au vădit Precum că l-au năpăstuit Pe cel ce e nevinovat.


Tot adevărul s-a făcut – În mare grabă – nevăzut, Iar cel ce s-a îndepărtat De rău, e jefuit de-ndat’. Domnu-Și apleacă, mânios, Privirea și Se uită-n jos, Către pământ. Pe-ntreaga fire, Nu va vedea neprihănire.


Ebed-Melec – cari se vădea A fi din Etiopia – Famen și dregător aflat La curte, lângă împărat, A auzit de Ieremia Și a fugit la Zedechia. La poarta care s-a chemat Drept „a lui Beniamin”, aflat Fusese împăratul, când


Dar să nu certe nimenea, Pe altul și de-asemenea Nimeni să nu fi cutezat, Pe altul de a-l fi mustrat, Pentru că-ntregul tău popor Este asemenea celor Care – precum se dovedesc – Cu preoții doar, se sfădesc.


Acesta îl va cerceta Și dacă el va constata Că omului i-a apărut O umflătură ce-a făcut Ca păr și piele să se-albească – Pe-al ei cuprins – și să vădească, În ea, urmă de carne vie,


Răul, urâți-l și fugiți! Doar binele, să îl iubiți, Căci poate-atunci, Cel cari, mereu, E al oștirii Dumnezeu Va avea milă de-a cea viță Ce-i a lui Iosif rămășiță.


De-ați fi din lume, dragii Mei, Ea ar iubi ce este-al ei; Dar nu sunteți, din lume, voi, Și pentru că Eu – mai apoi – Din al ei mijloc, v-am ales, Este ușor de înțeles De ce, urâți sunteți, de ea.


Cel care, răul, săvârșește, Raza luminii, o urăște Și, niciodată, n-o să vină, Să se arate, în lumină, Pentru ca răul făptuit, Să nu fie descoperit;


Pe Mine-n schimb, Mă prigonește, Pentru că am mărturisit De răul ce l-a săvârșit.


Oare, vrăjmaș v-am devenit, Când, adevărul, l-am rostit?


Locuitorii care sânt Pe fața-ntregului pământ, Cuprinși vor fi, de bucurie, Și-apoi, cu mare veselie, Daruri, își vor trimite ei, Căci au murit proroci-acei Care, mereu, i-au chinuit, În vremea-n care au trăit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa