Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Amos 5:1 - Biblia în versuri 2014

1 Să ascultați acest cuvânt, Să ascultați ăst jalnic cânt, Pe cari îl fac casei pe care Neamul lui Israel o are!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Ascultați cuvântul acesta pe care-l rostesc cu privire la voi, o cântare de jale pentru Casa lui Israel!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Ascultați cuvintele acestui cântec de jale care se referă la voi, casă a lui Israel:

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Ascultați cuvântul acesta pe care îl înalț asupra voastră: e o lamentațiune, casă a lui Israél!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Ascultați cuvântul acesta, cântecul acesta de jale pe care-l fac pentru voi, casa lui Israel!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Ascultați cuvântul acesta, o plângere pe care o înalț împotriva voastră, casă a lui Israel!

Onani mutuwo Koperani




Amos 5:1
19 Mawu Ofanana  

„De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Dacă voiți ca să aflați, Pe neamuri să le întrebați! Poate să spună cineva, C-a auzit așa ceva? Iată, fecioara – cea pe care, Neamul lui Israel o are – Blestemății mari a făcut, Cum nicăieri nu s-au văzut.


„Să îți tunzi părul – de îndat’ – Ierusalime, și-aruncat Departe să îți fie-apoi. Pe înălțimi să mergeți voi Și-acolo faceți o cântare De jale și de supărare, Căci Domnul Se îndepărtează, Lepădând neamul ce cutează Să-L întărâte la mânie Și să ațâțe-a Lui urgie.


„Munții, acum, să-i plâng aș vrea; Câmpiile de-asemenea Vreau să le plâng, să le jelesc, Căci arse sunt și se topesc. Nimeni nu va mai îndrăzni, Pe-al lor cuprins de-a mai veni. N-o să se-audă-n largul lor Nici behăitul turmelor, Iar păsările cerului Și fiarele pământului – O parte – vor fugi din țară, Iar altă parte au să piară.


„Cel ce e Domn al oștilor A zis, spre știrea tuturor: „Pe plângătoare le cătați Și-apoi, să vină le chemați! Trimiteți, spre a fi găsite Femeile ce-s iscusite!


„Femeilor, luați aminte La ale Domnului cuvinte! Cântări de jale-i învățați Pe-ai voști’ copii și vă-ndemnați Una pe alta, ca să știți, Plângeri de jale să rostiți!


Atunci, pedepse să nu-i pun Și oare, să nu Mă răzbun Pe un asemenea popor?” – A zis Domnul oștirilor.


„O plângere fă, despre cel Ce-i domnitor în Israel


Din ale ei mlădițe mari, Ieșit-a foc puternic, cari Întreaga roadă i-a mâncat. După tot ce s-a întâmplat, Ea nu mai are ramuri cari Să se arate a fi tari, Din care să se fi putut, Toiege, să se fi făcut, Pentru cei care se vădeau Precum că voievozi erau. Astă cântare se vădește A fi de jale și slujește Drept o cântare potrivită, La ceas de jale folosită.”


Cu toții au găsit cu cale A-ți face-un cântec plin de jale Și zic: „Ajuns-ai nimicit Tu care fost-ai locuit De către oamenii cei care Știau călători pe mare! O vai, cetate întărită, Care pe mare-ai fost vestită, Pentru că fost-ai cunoscută Drept tare și foarte temută! Vai! Iată că au nimicit-o Cu toți cei care-au locuit-o Și care groază răspândeau În cei cari împrejur erau!


Îmi zise: „Fiu al omului, Spre Tir te-ntoarce și rostește Un cântec care trebuiește A fi de jale! Tirului,


Îmi zise: „Fiu al omului, Un cânt de jele, tu rostește Pentru cel cari, în Tir, domnește. Să-i spui celui cari, împărat, Este în Tir încoronat: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Înțelepciune ai vădit Și ai ajuns desăvârșit. În frumusețe, nimenea Nu-ți mai era asemenea.


Acesta-i cântecul de jale, Pe care am găsit cu cale, Ca să îl dărui tuturor Popoarelor neamurilor, Spre a-l cânta Egiptului, Precum și oamenilor lui” – A zis Acel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.


Îmi zise: „Fiu al omului, Un cânt de jale pregătește, Pentru cel care se găsește, Acuma, în Egipt, pe tron, Fiind acolo Faraon. De-aceea, Faraonului, În felu-acesta să îi spui: „Cu-n pui de leu, tu semănai Și printre neamuri te aflai. Precum un crocodil în mări Pe ale apelor cărări, Te-ai dovedit. Te aruncai În râurile ce le-aveai. Le tulburai cu-al tău picior Și stârneai valurile lor.”


Seamă luați la ăst cuvânt, Pe care l-a rostit Cel Sfânt, Contra copiilor pe care Neamul lui Israel îi are, Cari, de la Egipteni, din țară, De Domnul, fost-au scoși afară!


„Juncane din Basan, luați Seama acum și ascultați – Pe muntele Samariei – Acest cuvânt, căci pe toți cei Ce sunt săraci îi asupriți, Pe cei în lipsă îi zdrobiți, Iar soților voști’ le-ați cerut Și-ați zis: „Dați-ne de băut!”


De-aceea, Domnul tuturor Și Dumnezeu al oștilor – Acela care S-a vădit Atotputernic – a vorbit: „În toate ale lor piețe Se vor vedea doar triste fețe; La fel, pe ulițele lor, Suspinele bocetelor Au să se-audă-năbușit, Zicând, „Vai! Vai!”, necontenit. Acela care e plugar Va fi chemat la jale, iar Cel care știe să bocească Va fi chemat s-alcătuiască Jelanii pentru morți. În vie,


Ei sunt cei care – deseori – Pe al Samariei păcat, Cu jurăminte s-au legat, Zicând: „Pe al tău Dumnezeu, Dane, care e viu, mereu!”, Și-apoi, „Pe drumul Beer-Șebei!”, Obișnuiesc a zice ei. Curând, aceștia vor pica Și nu se vor mai ridica.”


De pomină o să fiți voi, În acea zi, spunând apoi, Bocindu-vă: „S-a isprăvit! Dușmanii noști’ ne-au pustiit – Acuma – cu desăvârșire, Iar partea cea de moștenire, Pe cari poporul o avea, Ajunse-a fi a altuia! Vai! Moștenirea noastră, iată Cum a ajuns a fi luată! Ogorul de cari aveam parte, Astăzi, vrăjmașul îl împarte…!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa