Amos 4:8 - Biblia în versuri 2014

⁸ Două sau trei cetăți n-aveau Apă să bea și se duceau La alta, care a avut Mai multă apă de băut. Degeaba, căci n-au izbutit, Setea, să își fi potolit. Însă la Mine, înapoi, Tot n-ați vrut să vă-ntoarceți voi!”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁸ Două-trei cetăți s-au dus însetate la alta ca să bea apă, dar nu s-au săturat. Cu toate acestea, nu v-ați întors la Mine“, zice Domnul.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁸ Două-trei orașe s-au dus însetate la altul ca să se alimenteze cu apă; dar nu s-au săturat. Iahve spune: Constat că în ciuda acestor lucruri, voi nu v-ați întors la Mine.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁸ Două-trei cetăți au rătăcit spre o altă cetate ca să bea apă, și nu s-au săturat, dar nu v-ați întors la mine – oracolul Domnului.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁸ Două, trei cetăți s-au dus la alta ca să bea apă, și tot nu și-au potolit setea. Cu toate acestea, tot nu v-ați întors la Mine”, zice Domnul.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁸ Și două, trei cetăți se duceau la altă cetate ca să bea apă și nu se săturau; totuși nu v‐ați întors la mine, zice Domnul.

Amos 4:8 Mawu Ofanana

1 Regi 18:5

Obadia, la împărat, S-a dus, iar el a glăsuit: „Ascultă dar, ce m-am gândit: Haidem, prin țară, să plecăm Și-n amănunt s-o cercetăm. Poate, izvoare-o să găsim, Sau poate, râuri întâlnim, În care apa n-a secat. Acolo, sunt încredințat, Că iarbă vom afla apoi, Căci doar în felu-acesta, noi Păstra-vom viața cailor, Catârilor și-a vitelor.”

Isaia 9:12

Căci Domnul îi va fi stârnit Pe Sirieni, în răsărit, Iar după-aceea – cum a spus – Pe Filistenii din apus. Aceștia îl vor ataca Pe Israel și-l vor mânca. Însă mânia Domnului Nu este stinsă. Brațul Lui Este de furie cuprins, Pentru că încă e întins,

Ieremia 23:14

Dar în Ierusalim, apoi, Printre prorocii de la voi, Lucruri grozave am văzut, Căci mari păcate au făcut. Sunt preacurvari și se adună Ca să trăiască în minciună, Să-i întărească pe cei care Fac rele doar, fără-ncetare, Și nu voiește nimenea Să-și lase calea lui cea rea. De-aceea, i-am asemănat Eu, cu Sodoma, de îndat’, Și cu Gomora, căci toți sânt La fel, o apă și-un pământ.”

Ieremia 3:3

Măcar că ploile, menite Pământului, au fost oprite, Iar ploaia cea de primăvară Lipsă a fost din a ta țară, Nepăsătoare ți-ai păstrat Fruntea de curvă, ne-ncetat, Și n-ai vrut a avea rușine!

Ieremia 3:7

Cu toate că Eu am văzut, Ce fel de lucruri a făcut, Totuși, Mi-am zis că, mai apoi, Se va întoarce înapoi, La Mine, dar M-am înșelat, Căci ea nu M-a mai căutat. Și sora ei, de-asemenea – Cea care, Iuda, se numea – Martoră, la a ei curvie, A stat, plină de viclenie.

Ieremia 5:3

„Doamne, dar nu văd ochii Tăi, Care e adevărul, oare? Tu îi lovești, fără-ncetare, În timp ce ei – pot ca să zic – Precum că n-au simțit nimic. Tu-i nimicești, fără măsură, Dar ei nu iau învățătură, Ci capătă o-nfățișare Cari, decât stânca, e mai tare Și nu-nțeleg că e mai bine Să se întoarcă iar, la Tine.”

Osea 11:5

La Egipteni în țară-apoi, N-au să se-ntoarcă înapoi, Dar au să-l aibă așezat Pe-Asirian, drept împărat, Pentru că n-au voit – văd bine – Să se întoarcă iar, la Mine.

Osea 7:10

Mândria Israelului Mărturisește-n contra lui. Cu toate-acestea, se vădește Că el nici nu se sinchisește Și nu se-ntoarce înapoi, La Dumnezeul lui, apoi! Chiar dacă fost-a pedepsit, Să-L caute, nu a voit!

Amos 4:6

„Iată, și Eu, din partea Mea, La voi trimis-am foametea. Peste cetăți ea a căzut. Lipsă de pâine ați avut, Însă la Mine, înapoi, Tot n-ați vrut să vă-ntoarceți voi!”

Miheia 6:14

O să mănânci, dar vei vedea Că să te saturi nu-i putea, Iar foamea-n gheare te va ține, Căci ea va rămânea în tine. De ceea ce-ai să izbutești, De la vrăjmași să dobândești, Parte tu nu vei mai avea, Căci o s-o prade sabia.

Hagai 1:6

Deși voi mult ați semănat, Puțin ați strâns și ați mâncat. Sătui, însă, tot nu sunteți. Sete vă e, degeaba beți. Cu straie v-ați înfofolit, Însă tot nu v-ați încălzit. Cel cari simbrie dobândește, În pungă spartă o zvârlește!”

Hagai 2:17

Cu grindină, am aruncat În grâul ce l-ați semănat; Și cu rugină l-am lovit Și cu tăciune, negreșit. Cu toate-acestea însă, voi Nu v-ați întors la Mine-apoi.