Amos 4:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ N-am vrut nici ploaie să vă dau, Când încă trei luni mai erau Până porneați la secerat. Peste-o cetate, ploi, am dat, Dar peste alta, am făcut, Un strop ca să nu fi căzut. Peste-un ogor, ploaie, am dat, Iar peste altul n-a plouat.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁷ „Mai mult, tot Eu am oprit ploaia pentru voi, când mai erau încă trei luni până la seceriș. Am dat ploaie peste o cetate, dar peste alta n-am lăsat să plouă. Peste un teren a plouat, dar altul n-a avut parte de ploaie și s-a uscat.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ În plus, când mai erau încă trei luni până la seceriș, Eu am oprit ploaia pentru voi. Am dat-o peste un oraș dar nu și peste altul; ea a venit peste un teren agricol, dar peste altul nu a plouat. Și plantele de pe el s-au uscat…

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ Tot eu am oprit ploaia de la voi când mai erau trei luni până la seceriș. Am făcut să plouă peste o cetate și peste altă cetate n-am făcut să plouă. O parte a fost plouată, iar partea peste care nu a plouat s-a uscat.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ „N-am vrut să vă dau nici ploaie când mai erau încă trei luni până la secerat; am dat ploaie peste o cetate, dar n-am dat ploaie peste o altă cetate; într-un ogor a plouat, și altul, în care n-a plouat, s-a uscat.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁷ Și am oprit și ploaia de la voi când erau numai trei luni până la seceriș și peste o cetate am făcut să ploaie și peste alta n‐am făcut să ploaie; peste o bucată a plouat și bucata peste care n‐a plouat, s‐a uscat.

Amos 4:7 Mawu Ofanana

Exodul 10:22

Porunca dată, împlinită A fost de Moise, imediat. Spre cer, brațul și-a ridicat Și-o mare beznă s-a întins Peste-al Egiptului cuprins. Trei zile bezna a ținut.

Exodul 10:23

Nimeni, nimic, n-a mai văzut Și nimeni nu s-a-ncumetat Atunci, să se fi ridicat Din locul lui. Unde-a șezut Israel – în al său ținut – A fost, în acel timp, lumină.

Exodul 8:22

În acea zi, va fi ferit Doar al Gosenului ținut, Căci în acel loc, am văzut Că locuiește-al Meu popor. Voi da poruncă muștelor, Să nu pătrundă-n locu-acel, Pentru că vreau, în acest fel, Ai Mei să fie ocrotiți Și totodată, voi să știți Că Eu, Domnul, azi am șezut În mijlocul ăstui ținut.

Exodul 9:26

În al Gosenului ținut – Acolo unde au șezut, Atunci, fiii lui Israel – Piatra nu a bătut, defel.

Exodul 9:4

Dar turmele lui Israel Vor fi păzite-atunci, de El; Căci Dumnezeu, seama, va ține, De ceea ce îi aparține Poporului Său – nici o vită, De ciumă, nu va fi lovită, Ci ale Egiptenilor Turme, atuncea, pieri-vor.”

Isaia 5:6

Astfel, am să o pustiesc. N-o să mai fie curățată Și nici nu va mai fi săpată. Vor crește-n vie numai spini Și tufele de mărăcini, Căci n-am să las norii să dea, Un strop de ploaie, peste ea.”

Ieremia 14:22

Este, cumva, vreun idol care Să deie ploaie e în stare? Sau cerul, singur, oare poate Ploaie să dea, precum socoate? Nu ești Tu Doamne, Cel ce ai Ploaia? Oare, nu Tu o dai? În Tine, noi nădăjduim, Căci după cum prea bine știm, Tu ești cel care a putut, Pe toate, să le fi făcut!”

Ieremia 14:3

Trimiși de cei mari, la fântână, Cei mici cu vedrele în mână Se duc grăbiți, însă apoi, Vin fără apă înapoi. Vin rușinați și înroșiți Și sunt, pe cap, acoperiți.

Ieremia 14:4

Întreg pământul țării crapă, Căci nu este un strop de apă. De multă vreme, nu cad ploi. Plugari-s rușinați și-apoi – După ce triști, în jur, privesc – Pe capete se învelesc.

Ieremia 3:3

Măcar că ploile, menite Pământului, au fost oprite, Iar ploaia cea de primăvară Lipsă a fost din a ta țară, Nepăsătoare ți-ai păstrat Fruntea de curvă, ne-ncetat, Și n-ai vrut a avea rușine!

Ioel 2:23

Vă bucurați voi, cei pe care Sionul, drept copii, îi are! În Domnul, să vă veseliți, Căci de la El, ploaie, primiți. El vă dă ploaia timpurie, Precum și ploaia cea târzie, Căci El va face – bunăoară – Precum făcea odinioară

Zaharia 14:17

Atunci când întâmpla-se-va Că la Ierusalim, cumva, Una din casele pe care Fața pământului le are Nu va veni, Domnul – apoi – Nu are ca să îi dea ploi, Pentru că ea nu s-a-nchinat La Cel ce este așezat Drept Împărat al tuturor, Precum și Domn al oștilor.

Ioan 4:35

Nu ați spus voi, toți, într-un glas, Că patru luni au mai rămas Până când secerișul vine? Priviți în jurul vostru, bine: Holdele-s albe, pârguite, Fiind, de seceriș, gătite.

1 Corinteni 4:7

Căci cine te va face, oare, Pe tine, mai deosebit? Ce ai, fără să fi primit? Vreun lucru ai, cumva, pe care, Să nu îl fi primit tu, oare? Și dacă tu le-ai căpătat, Atunci de ce te-ai lăudat Cu lucrul astfel dobândit, Ca și cum nu l-ai fi primit?”

Deuteronom 11:17

Că de cumva, așa veți face, Nu mai aveți parte de pace, Căci peste voi are să vie – Atunci – a Domnului mânie. Cerul va fi închis apoi, Și nu au să mai cadă ploi. Roade, din câmp, nu mai primiți Și-astfel, curând, o să pieriți Cu toți, din acea țară bună, În care Domnu-acum v-adună.”

Iacov 5:17

Ilie, precum știți și voi, Era supus, la fel ca noi, La tot felul de slăbiciuni. Prin ale sale rugăciuni, A dovedit, cu prisosință, Că încărcat e, de credință Și astfel, cerul – cum a zis – Trei ani și șase luni, s-a-nchis Și-un strop de ploaie n-a mai dat, Peste pământul însetat.

Revelația 11:6

Să-nchidă cerul, vor putea, Iar ploaia nu va mai cădea, În zilele lucrării lor. Ei au, asupra apelor, Puteri, putând ca să le facă, În sânge, ca să se prefacă. De câte ori au să dorească, Pământul, pot ca să-l lovească, Cu orișice nenorocire,