Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Amos 4:3 - Biblia în versuri 2014

3 „Când prin spărturi o să ieșiți, Drept înainte-o să fugiți Și la Harmon, în urmă, voi Ajungeți lepădate-apoi” – Spusese Domnul. „Spre Betel

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Veți ieși prin spărturile zidului, fiecare drept înainte, și veți fi alungate în Harmon“, zice Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Iahve vă asigură că veți ieși prin spărturile zidului mergând fiecare înainte; și veți fi alungate în Harmon.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Prin spărturi veți ieși, fiecare în dreptul său, și veți fi aruncate spre Hermón” – oracolul Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 veți ieși prin spărturi, fiecare drept înainte, și veți fi lepădate în Harmon”, zice Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Și veți ieși prin spărturi fiecare drept înaintea sa; și vă veți arunca în Harmon, zice Domnul.

Onani mutuwo Koperani




Amos 4:3
12 Mawu Ofanana  

În zidul care-mprejmuia Cetatea și o străjuia, În ziua ‘ceea, s-a-nceput Și o spărtură s-a făcut. Prin ea, oamenii de război Voiau să fugă mai apoi. Când s-a-nnoptat, ei au ieșit, Tiptil, afară, și-au fugit Pe drumul care se numea „Al porții”. Drumul începea Din unghiul zidurilor care Închideau poarta de intrare, Puse fiind să străjuiască Grădina cea împărătească. Fugarii au cătat să ție Drumul ce duce spre câmpie. Astfel, de noapte-acoperiți, Sperau să treacă, nesimțiți, De cetele Haldeilor Ce-nconjurau cetatea lor.


Pân’ la Iordan s-au repezit Oștenii și-au descoperit Că drumul fost-a presărat Cu haine ce s-au aruncat Când Sirieni-nspăimântați, Prin fugă s-au dorit scăpați. Solii aceia, înapoi, La împărat, veniră-apoi Și-i spuseră ce au găsit.


În ziua ‘ceea, nimenea – Nevoie – nu va mai avea De idoli, căci vor fi zvârliți La șobolani și nimiciți Toți idolii cei cunoscuți, Din aur sau argint făcuți. Pradă a liliecilor, Vor fi idolii tuturor;


„În ziua ‘ceea, negreșit, O să-și arunce fiecare, Toți idolii pe care-i are, Fie că-s din argint lucrați, Fie că-n aur sunt turnați. Lepădați idolii avuți, Idoli care au fost făcuți De ale voastre mâini vădite Precum că sunt nelegiuite.


În zidul care-mprejmuia Cetatea și o străjuia, În ziua ‘ceea, s-a-nceput Și o spărtură s-a făcut. Prin ea, oamenii de război Voiau să fugă, mai apoi. Când s-a-nnoptat, ei au ieșit, Tiptil, afară, și-au fugit Pe drumul care se numea „Al porții”. Drumul începea Din unghiul zidurilor care Închideau poarta de intrare, Puse fiind să străjuiască Grădina cea împărătească. Fugarii au cătat să ție Drumul ce duce spre câmpie. Astfel, de noapte-acoperiți, Sperau să treacă nesimțiți De cetele Haldeilor Ce-nconjurau cetatea lor.


Cel care este domnitor Și este în mijlocul lor, Pe umăr își va încărca Lucruri cu care va pleca, Atunci când negura se lasă. Va sparge zidul de la casă, Pentru ca să le scoată-afară, Când va pleca din astă țară. Fața are să-și învelească, Pământul să nu-l mai zărească.


Zidul, îl sparge, ca să poți, Lucruri, prin el, apoi, să-ți scoți. Atuncea când vei fi făcut Lucrul acest, să fii văzut De oamenii ăstui popor.


De-aceea, robi vor fi apoi, Luați fiind prinși de război. Astfel, curmată-o să le fie, Atunci, întreaga veselie.


Aurul ce îl vor avea Și-argintul lor, de-asemenea, Nu vor putea să-i izbăvească, Atunci când are să sosească, În lume, ziua Domnului. De focul geloziei Lui, Întreaga țară mistuită Are a fi și nimicită, Cu toți cei care se vădesc Că pe al ei cuprins trăiesc.


Care-i folosul omului Când toată lumea e a lui, Dar sufletul și l-a pierdut? Sau, oare, ce n-ar fi făcut, Ca sufletul să și-l salveze Și astfel, viața, să-și păstreze?


Galaadul nu și-a părăsit Căminul său și n-a venit, Ci dincolo, peste Iordan, El a rămas atunci. Iar Dan, De ce-a stat pe corăbii, oare? Așer ședea pe țărm de mare, Lângă limanuri – liniștit – Și fără griji, s-a odihnit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa