Amos 4:13 - Biblia în versuri 2014

¹³ Iată că El a întocmit Munții și-apoi a rânduit Vânturi. El spune, omului, Până și gândurile lui. Zorii, în beznă îi preface Și umblă – după cum Îi place – Pe înălțimile pe care Fața pământului le are. Numele Lui este, mereu, Al oștii Domn și Dumnezeu.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹³ Căci iată că El este Cel Ce a făcut munții, Cel Ce a creat vântul și i-a descoperit omului gândul Său, Cel Ce a transformat zorii în întuneric și Cel Ce umblă pe înălțimile pământului – Domnul, Dumnezeul Oștirilor, este Numele Său.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ Să știi că El este Cel care a făcut munții și care a creat vântul. Tot El, Cel care transformă răsăritul în întuneric și care umblă pe înălțimile pământului, revelează omului gândul Său! Acesta este Cel care se numește Iahve, Dumnezeul Armatelor.»

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ Căci, iată, cel care plăsmuiește munții și creează vântul, care descoperă omului care este gândul său; cel care preface zorile în întuneric și umblă pe înălțimile pământului, Domnul Dumnezeul Sabaót este numele lui.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ Căci iată că El a întocmit munții, a făcut vântul și spune omului până și gândurile lui. El preface zorile în întuneric și umblă pe înălțimile pământului: Domnul Dumnezeul oștirilor este Numele Lui.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹³ Căci iată, cel ce întocmește munții și face vântul și spune omului care este gândul lui, cel ce face zorile întuneric și calcă pe înălțimile pământului, — Domnul Dumnezeul oștirilor este numele lui.

Amos 4:13 Mawu Ofanana

Iov 9:7

Puteri, El, peste soare, are: Când poruncește, nu răsare Peste înaltul cerului. El ține, sub pecetea Lui,

Psalmi 135:7

Domnul înalță nori și-apoi, Aduce fulgere și ploi, Iar din a Lui cămară, știe Să scoată vânt și vijelie.

Psalmi 139:2

Când mă ridic sau când stau jos, Tu-mi pătrunzi gândul, ne-ndoios.

Psalmi 147:18

Frigului Său? Al Lui Cuvânt Topește gheața, pe pământ. Curg apele pământului, Când se pornește vântul Lui.

Psalmi 65:6

El dă tărie munților, Căci al Lui mijloc e încins Doar cu puteri de necuprins.

Exodul 10:22

Porunca dată, împlinită A fost de Moise, imediat. Spre cer, brațul și-a ridicat Și-o mare beznă s-a întins Peste-al Egiptului cuprins. Trei zile bezna a ținut.

Exodul 14:20

S-a așezat norul acel, Între Egipt și Israel. Întunecos el se vădea, Pe-o parte, însă răspândea – Cealaltă parte-a norului – Lumină, împrejurul lui. El, între tabere, a stat – Întreaga noapte – și-a vegheat Ca oastea Egiptenilor, Să nu ajungă la popor; Iar taberele au rămas Pe loc și n-au făcut un pas, Una spre alta, până când Au venit zorii, alungând Al nopții văl întunecat.

Isaia 40:12

„Dar cine reușit-a, oare, Ca apele, să le măsoare? Sau cine o fi măsurat Cerul și-apoi a adunat Toată țărâna cea pe care Fața pământului o are, Iar în măsura-n care-o puse, Doar o treime se umpluse? Cine-a venit cu un cântar, Să cântărească munții? Dar, Cu cumpăna, cine-a venit, Când dealurile-a cântărit?

Isaia 45:7

Lumina, Eu o întocmesc, Iar bezna, tot Eu o-mpletesc. Eu dau belșugul și tot Eu Aduc restriștea căci, mereu, Aceste lucruri Eu le fac, Numai după al Meu bun plac.

Isaia 47:4

„Al nostru Răscumpărător Se cheamă Domnul oștilor. Apoi, Sfântul lui Israel Mai e numit, în lume, El.”

Isaia 48:2

De la cetatea sfântă, ei, Numele-și trag. Oameni-acei Se bizuiesc pe Cel pe care, Israel, Dumnezeu, Îl are, Iar Numele-I răsunător Este de Domn al oștilor.

Isaia 5:30

În ziua ‘ceea de mânie, Un mare muget o să fie În Iuda. Mugetul acel Are să fie-atunci la fel Ca mugetul furtunii care Se năpustește peste mare. Când spre pământ au să privească, Oamenii nu au să zărească Nimic, căci fi-va strâmtorare Și o întunecime mare, În norii căreia se-neacă Lumina, neputând să treacă.

Ieremia 10:13

La glasul tunetului Lui, Urlă apele cerului. De mâna Lui, ridicați sânt Norii din capăt de pământ. Dă naștere fulgerelor Și-asemenea și ploilor. Apoi, dă drumul vântului Și-l scoate din cămara Lui.

Ieremia 10:16

Însă Acela care – iată – Parte-a lui Iacov Se arată, Nu este-asemenea cu cei Care se cheamă dumnezei, Căci totul e-ntocmit de El Și-ntreg poporul Israel E moștenirea Lui, în lume. Domnul oștirii e-al Său Nume.”

Ieremia 13:16

Dați slavă Domnului, mereu! Slavă să-I dați lui Dumnezeu, Până când nu se înnoptează De ochii nu mai pot să vază Și până nu se poticnește Picioru-n beznă, când pășește. Lumina o veți aștepta, Dar ea nu se va arăta, Căci El, din ea, umbră va face – A morții – și o va preface În negura cea mai adâncă.

Ieremia 46:18

„Pe viața Mea!” – a cuvântat Cel care este Împărat, Acela care, după Nume, Drept Domn al oștilor e-n lume – „Ca și Taboru-n munți aflat, Ca și Carmelul înspumat Care înaintează-n mare, La fel atuncea va apare.

Ieremia 51:16

La glasul Lui, urlă speriate Și apele în cer aflate. De către El, ridicați sânt Norii, din margini de pământ. El face ploaia să pornească Și fulgerele să se nască. În urmă, din cămara Lui, Scoate suflarea vântului.

Ieremia 51:19

Dar nu la fel se dovedește Acela care se vădește Că este partea cea pe care Iacov, în lume doar, o are. Tot ceea ce există, El A întocmit, iar Israel E moștenirea Lui, în lume. Domnul oștiri-i al Său Nume.

Daniel 2:28

Dar e în cer un Dumnezeu, La care nu-i nimic ascuns Și nu-i nimic de nepătruns. El îți va face cunoscut Visul pe care l-ai avut. De-aceea-ți zic: Ia seama dar Și-ascultă, Nebucadențar, Căci Dumnezeu ți-arată ție, Ce fel de vremuri au să vie. Iată acum, ce ai visat, În patul tău când te-ai aflat:

Daniel 2:30

Dar dacă eu – biet muritor – Din a Lui parte dobândesc Putință să îți tălmăcesc Lucrul acesta, să știi bine Precum că nu se află-n mine O mult mai multă-nțelepciune, Decât pot cei vii să adune. Eu am venit – cum ai cerut – Ca să îți fac de cunoscut Lucrul pe care ți-l dorești, Din inimă, să-l deslușești.

Osea 12:6

La Dumnezeu, te-ntoarce iar. Păstrează bunătatea dar, Și cu iubirea, tot mereu, Nădăjduind în Dumnezeu.

Ioel 2:2

O zi de întuneric mare Și negură, o zi în care Întunecimea se întinde, Iar vălul norilor cuprinde Tăriile cerurilor. Pe munți, se-ntinde un popor, Precum zorii de dimineață Se-ntind peste a lumii față. E un popor puternic, tare, Cum n-a mai fost din veac și n-are, Nicicând, altul ca să mai fie, În vremile ce au să vie.

Amos 3:13

Lucrul acesta-l ascultați Și la el, seamă, să luați, Spunându-l casei ‘ceea care Din al lui Iacov ram răsare!” – A zis Acela cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, Șezând în fruntea tuturor, Drept Dumnezeu al oștilor.

Amos 5:27

De-aceea, vreau ca să se știe Că vă voi duce în robie. Dincolo de Damasc apoi, Am să vă duc, robi să fiți voi. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit, Iar Numele-I răsunător E „Dumnezeul oștilor”!”

Amos 5:8

Domnul e Cel care-a făcut Cloșca cu pui. Apoi – la fel – Și Orionul, tot de El A fost făcut. Apele care Se află-n necuprinsa mare, De către El, chemate sânt, Să le reverse pe pământ. El este cunoscut în lume, Căci „Domnul”, este al Său Nume.

Amos 6:8

Cel care-i Domn al tuturor Și Dumnezeu al oștilor, Pe Sine Însuși a jurat Și-n acest fel, a cuvântat: „Iacov, cu toată-a lui mândrie, O mare scârbă-Mi face Mie, Și am ajuns să urăsc toate Palatele lui minunate. În mâinile vrăjmașului, Am să dau Eu, cetatea lui, Cu tot ceea ce este-n ea.

Amos 8:9

„În acea zi, voi face Eu” – Spusese Domnul Dumnezeu – „Astfel încât o să-nceteze Soarele, să mai lumineze. Ameaza când are să vină, El nu o să mai dea lumină, Pentru că o să asfințească. Întreaga-ntindere cerească Și tot pământu-asemenea, În beznă-atunci, vor rămânea.

Amos 9:6

Cămară-n cer, El Și-a durat. Peste pământ Și-a-ntemeiat Bolta. Apoi – de bună seamă – Apele mărilor, le cheamă. Vin toate la al Său cuvânt, Iar El le varsă pe pământ. El este cunoscut în lume, Căci „Domnul” este al Lui Nume!

Miheia 1:3

Iată că Domnul a ieșit, Acum, din locuința Lui Și din înaltul cerului, El se pogoară pe pământ, Iar pe-nălțimile ce sânt Pe a lui față, El pășește!

Habacuc 3:19

Iată că Domnul Dumnezeu Este tăria mea, mereu. Putere-mi dă picioarelor, De-mi sunt ca ale cerbilor. Apoi, pe înălțimi, astfel, Mă face ca să umblu, El. Către mai marele pe care Ceata de cântăreți îl are. Cântul acesta-ai pregătit Spre-a fi cântat și-i potrivit Pe instrumentele știute, Care cu coarde sunt făcute.

Zaharia 12:1

Iată Cuvântul Cel venit Din partea Domnului, rostit Pentru întregul Israel: „Așa a cuvântat Acel Care e Domnul și-a întins Al cerurilor necuprins, Cel cari pămânu-a-ntemeiat Și duh, în om, a așezat:

Matei 9:4

Iisus, îndată, i-a văzut, Gândul ascuns, le-a cunoscut Și-a spus atunci: „De ce aveți Voi, gânduri rele? Ce credeți

Ioan 2:25

De mărturiile cuiva – Referitor la cineva – El, trebuință, n-a avut. Întotdeauna a știut, Ce e ascuns, în fiecare, Ce fel de suflet, omul are.

Ioan 3:8

Tu, vântul, îl auzi vuind Și-l simți când bate, neștiind, De unde, el, spre tine-aleargă, Nici încotro are să meargă, Purtat pe aripi de văzduh; Așa-i și cel născut din Duh.”

Deuteronom 32:13

În țară, Domnul l-a suit, Iar Israelul a mâncat Rodul ce-a fost în câmp aflat. Ba și mai mult i-a dat El încă: Să sugă miere-apoi, din stâncă, Și untdelemn din acea care Fusese stânca cea mai tare.

Deuteronom 33:29

Israele, ce pot a zice – Acuma – eu, decât, ferice! Ferice că îți este bine! Cine mai este ca și tine? Tu ești poporul Domnului, Ești mântuit de brațul Lui. Mereu, pentru al tău popor, El este scut și ajutor. El este sabia prin care, Slăvit ești tu, printre popoare. Vrăjmașii tăi, cei dușmănoși, Au să se-arate prietenoși; Are să calce-al tău popor, Mereu, peste-nălțimea lor.”