Amos 4:11 - Biblia în versuri 201411 „Ca pe Sodoma, v-am lovit; Ca pe Gomora, v-am zdrobit; Tăciune scos din foc erați, Dar n-ați voit să M-ascultați, Să vă întoarceți înapoi Și să veniți la Mine-apoi.” Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească11 „Pe unii dintre voi i-am distrus, cum a distrus Dumnezeu Sodoma și Gomora. Ați ajuns ca tăciunele scos din jar, dar tot nu v-ați întors la Mine“, zice Domnul. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 201811 Pe unii dintre voi i-am distrus cum a procedat Dumnezeu (în vechime) cu Sodoma și cu Gomora. Iahve constată că ați ajuns ca tăciunele scos din jar; dar tot nu v-ați întors la El. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 202011 V-am lovit cum a lovit Dumnezeu Sodóma și Gomóra; ați devenit ca un tăciune luat dintr-un foc, dar nu v-ați întors la mine. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu11 „V-am nimicit ca pe Sodoma și Gomora, pe care le-a nimicit Dumnezeu, și ați fost ca un tăciune scos din foc. Cu toate acestea, tot nu v-ați întors la Mine”, zice Domnul. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 193111 Am răsturnat unii între voi, cum a răsturnat Dumnezeu Sodoma și Gomora și ați fost ca un tăciune smuls din foc; totuși nu v‐ați întors la mine, zice Domnul. Onani mutuwo |
Dar în Ierusalim, apoi, Printre prorocii de la voi, Lucruri grozave am văzut, Căci mari păcate au făcut. Sunt preacurvari și se adună Ca să trăiască în minciună, Să-i întărească pe cei care Fac rele doar, fără-ncetare, Și nu voiește nimenea Să-și lase calea lui cea rea. De-aceea, i-am asemănat Eu, cu Sodoma, de îndat’, Și cu Gomora, căci toți sânt La fel, o apă și-un pământ.”
„Doamne, dar nu văd ochii Tăi, Care e adevărul, oare? Tu îi lovești, fără-ncetare, În timp ce ei – pot ca să zic – Precum că n-au simțit nimic. Tu-i nimicești, fără măsură, Dar ei nu iau învățătură, Ci capătă o-nfățișare Cari, decât stânca, e mai tare Și nu-nțeleg că e mai bine Să se întoarcă iar, la Tine.”
Pucioasa, sarea, focul care Se va întinde, ca o mare, Peste întreg acest ținut Încât nu va mai fi văzut Un fir de iarbă să mai crească, Sămânță care să rodească Întocmai cum s-a întâmplat În vremea-n care s-au surpat Sodoma și Gomora care Plătit-au pentru-a lor purtare, Adma apoi și Țeboim Cari nimicite-au fost, cum știm, De către-a Domnului mânie Și de a Lui mare urgie –
Gomora și Sodoma-apoi – Cetăți pe cari le știți și voi – Cu cele care-n jur erau – Cetăți care le-nconjurau – S-au dus, așa precum se știe, Să se dedeie la curvie. Când alte trupuri au poftit, Un foc, din ceruri, a venit Și le-a zdrobit, într-o clipită. Pedeapsa astfel suferită De ele, a ajuns apoi, Să fie pildă pentru noi.
Toți cei pe care i-au lovit Urgiile – și n-au pierit – N-au vrut ca să se pocăiască, Dorind – mai bine – să trăiască, În faptele mâniei lor, Dând închinare dracilor Și idolilor lor, lucrați În aur, în argint turnați, Făcuți din piatră ori aramă, Sau lemn și cari – de bună seamă – Nu văd, nici nu aud nimic Și nu se mișcă, nici un pic.