Amos 4:1 - Biblia în versuri 2014

¹ „Juncane din Basan, luați Seama acum și ascultați – Pe muntele Samariei – Acest cuvânt, căci pe toți cei Ce sunt săraci îi asupriți, Pe cei în lipsă îi zdrobiți, Iar soților voști’ le-ați cerut Și-ați zis: „Dați-ne de băut!”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹ Ascultați cuvântul acesta, vaci ale Bașanului, care sunteți pe muntele Samariei, care-i asupriți pe cei săraci, care-i zdrobiți pe cei nevoiași, care ziceți stăpânilor voștri: „Aduceți-ne să bem!“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ «Următorul mesaj se adresează bovinelor tinere din Basan și care sunt pe muntele Samaria, adică vouă, femeilor care exploatați pe cei săraci și care striviți pe cei fără mijloace de apărare, zicând soților voștri: ‘Aduceți-ne ceva (băutură alcoolică) să bem!’»

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ Ascultați cuvântul acesta, vaci din Basán, de pe muntele Samaríei, care îi oprimă pe cei săraci, care îi zdrobesc pe cei nevoiași și care spun stăpânilor lor: „Aduceți să bem!”!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Ascultați cuvântul acesta, juncane din Basan, de pe muntele Samariei, voi, care asupriți pe cei sărmani, zdrobiți pe cei lipsiți și ziceți bărbaților voștri: „Dați-ne să bem!”

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹ Ascultați cuvântul acesta, voi vaci din Basan, care sunteți în muntele Samariei, care apăsați pe cei săraci și sfărâmați pe cei nevoiași, care ziceți către domnii lor: Aduceți și să bem.

Amos 4:1 Mawu Ofanana

1 Regi 16:24

A cumpărat muntele care, „Samaria”, drept nume, are Și doi talanți plătit-a el – De-argint – pe muntele acel. Muntele-apoi, l-a întărit Și, o cetate a zidit Pe creastă. Când a terminat, Cetății-acelea i-a dat Numele de „Samaria”, Așa după cum se numea Șemer, stăpânul muntelui, Cel care i-l vânduse lui.

Iov 20:19

Căci pe săraci i-a asuprit Și-apoi să piară i-a lăsat; Chiar casele, le-a dărâmat, Însă nici una, n-a făcut.

Iov 24:4

Pe cei lipsiți, îi îmbrâncesc Din drumul lor și îi silesc Pe-ai țării bieți nenorociți Să se ascundă. Îngroziți,

Psalmi 12:5

„Iată, pe cei nenorociți, Văzutu-i-am din cerul Meu, Cât au ajuns de asupriți, Și cum săracii gem mereu. De-aceea Mă ridic, îndată” – Domnul a zis – „iar Eu voiesc, Pe toți obijduiții – iată – Acuma să îi mântuiesc!”

Psalmi 140:12

Eu știu că Domnul Dumnezeu Face dreptate, tot mereu, Celui care-i obijduit, Precum și celui ce-i lipsit.

Psalmi 22:12

Iată că m-au înconjurat Tauri furioși care-au plecat Din al Basanului ținut. Roată, în juru-mi, au făcut Și simt cum carnea-mi se-nfioară Văzându-i cum mă împresoară.

Proverbe 22:7

Bogatul, pe sărac, strunește; Cel cari cu împrumut primește, E rob celui care i-a dat.

Qohelet 4:1

Apoi, privit-am cu-ntristare La asuprirea de sub soare; Și iată, toți cei apăsați Sunt cu obraji-nlăcrimați. Nimeni, pe oamenii acei, Nu-i mângâie. Lăsați sunt ei, Pradă asupritorilor, Supuși ai silniciei lor.

Qohelet 5:8

Când cel sărac e jefuit În țară și năpăstuit E chiar în al dreptății nume, Să nu te miri! Așa-i în lume! Peste acela ce e mare, Veghează altul, mult mai tare, Iar peste toți este mereu – În ceruri – Domnul Dumnezeu.

Isaia 28:1

Vai, de cununa îngâmfată, Cari este-n Efraim aflată Și-i a bețivilor pe care Țara lui Efraim îi are! Vai, e de floarea veștejită, Cu care e împodobită Cununa celor ce se-mbată, Pe culme-n valea cea bogată!

Isaia 5:8

Cei cari de pofte – prinși – se lasă Și-nșiră casă lângă casă, Lipind ogor lângă ogor – Sporind mereu averea lor În mijlocul țării – să știe Că vai de ei are să fie!

Isaia 56:12

„Veniți” – zic ei – „vom căuta Vin mult și ne vom îmbăta, Căci vom găsi băuturi cari Amețitoare sunt și tari! Mâine, așa precum ne place, La fel ca astăzi noi vom face, Ba – dacă vrem – vom căuta Ca și mai rău a ne purta!”

Isaia 58:6

Ascultați dar, ca să se știe, Ce post Îmi este pe plac, Mie: Când veți posti, să căutați – Necontenit – să dezlegați Lanțul de răutăți. Apoi, Ale robiei lațuri, voi Trebuie să le deznodați. De-asemeni, liberi să-i lăsați Pe cei care sunt asupriți Și orice jug să îl zdrobiți.

Ieremia 50:11

„Pentru că voi vă veseleați Necontenit, când jefuiați Tot ceea ce se dovedea Că este moștenirea Mea! Ca o juncană, voi săreați, Mereu, în iarbă! Nechezați Asemeni unor armăsari Ce se vădeau focoși și tari!”

Ieremia 50:27

Prindeți toți taurii aflați În el și îi înjunghiați! E vai de ei, căci – negreșit – Vremea pedepsei a venit!

Ieremia 51:34

„Căci Nebucadențar – cel care În Babilon este mai mare, Pentru că este împărat – M-a nimicit și m-a mâncat. Ca un vas gol, el m-a făcut, Iar pântecul și l-a umplut Cu ce aveam mai scump. La fel Ca un balaur, a fost el, Iar după ce mi-a înghițit Tot ce-am avut, m-a izgonit.

Ieremia 6:6

„Căci cu un glas răsunător, Cel care-i Domn al oștilor A spus în acest fel: „Tăiați Copacii toți și ridicați Șanțuri, ca să împrejmuim Cetatea din Ierusalim! Ea e cetatea răzvrătită Ce trebuie-a fi pedepsită! Ea e cetatea cea în care Se află multă apăsare.

Ieremia 7:6

De nu veți asupri apoi Pe cel străin aflat la voi, Pe văduve și pe orfani Și n-aveți a le stoarce bani, Dacă nu va mai fi vărsat Sângele cel nevinovat, De nu veți vrea alți dumnezei Ca să vă închinați la ei,

Езекиел 18:12

Îl asuprește pe lipsit Și pe cel ce-i nenorocit; Răpește și nu dă apoi, Zălogul cel luat, ‘napoi; Spre idoli, ochii și-i rotește Și urâciuni doar săvârșește;

Езекиел 22:12

În tine se fac daruri care Sunt pentru-a sângelui vărsare. Iei camătă și te grăbești, Aproapele, să-ți jefuiești. Însă de Mine, uiți mereu” – Spusese Domnul Dumnezeu.

Езекиел 22:27

În urmă, toți aceia cari Sunt căpitanii lui cei mari Se-arată-asemeni lupilor Ce își sfâșie prada lor. Să verse sânge, au pornit; Suflete pierd, necontenit, Să-și stingă lăcomia mare, De bani, ce-o are fiecare.

Езекиел 22:29

Poporul s-a ticăloșit Căci se dedă la silnicie. Astfel ajuns-a să se ție Doar de furat; se repezește, Pe cel sărac și-l asuprește. Străinul, între ei aflat, E în picioare-apoi, călcat, Chiar de se vede, negreșit, Că omul e nedreptățit!

Езекиел 22:7

Dispreț în tine-au căpătat Tatăl și mama. Chinuiți Sunt cei străini și asupriți Orfanii tăi se dovedesc. Și văduvele-mpărtășesc Aceeași soartă, negreșit, Căci tot la fel au suferit.

Езекиел 34:16

Atunci, oaia pierdută, iată, De Mine fi-va căutată. Le strâng pe cele rătăcite Și leg rana celei rănite. Pe cele slabe, dintre oi, Am să le întăresc apoi. Pe cele care se vădesc Grase și tari, Eu le păzesc Ca să rămână în putere Și-am să le pasc, precum se cere.”

Езекиел 39:18

Mâncați carnea vitejilor! Sângele voievozilor Pământului, să-l beți apoi! Sânge de țapi și miei, beți voi! Sânge de tauri, să gustați Și de berbeci ce-s îngrășați În al Basanului ținut!

Ioel 3:3

La sorți – precum văzut-am Eu – Au tras pentru poporul Meu. Pe un flăcău – pe un bărbat – Pentru o curvă ei l-au dat. Pe vin, o fată au vândut, Iar vinu-acela l-au băut.

Amos 3:1

Seamă luați la ăst cuvânt, Pe care l-a rostit Cel Sfânt, Contra copiilor pe care Neamul lui Israel îi are, Cari, de la Egipteni, din țară, De Domnul, fost-au scoși afară!

Amos 3:3

Pornesc doi oameni pe un drum, Fără să se fi învoit?

Amos 5:11

Pentru că în picioare, voi Călcați pe cel sărac și-apoi – După ce v-ați purtat astfel – Luați și grâul de la el, Iată dar ce o să pățiți: Degeaba, case vă zidiți Din pietrele cele cioplite, Căci n-au să fie locuite! Măcar că vii bune aveți, Din vinul lor, nu o să beți!

Amos 6:1

„Vai de cei care se vădesc Precum că în Sion trăiesc, Lipsiți de griji! Vai de acei Care pe al Samariei Munte trăiesc adăpostiți, Fiind de orice griji feriți! Vai și de toți aceia cari Se dovedesc a fi mai mari Peste-acest neam care apare Drept cel dintâi între popoare, La cari aleargă neamul cel Din casele lui Israel!…

Amos 6:6

Vinul, cu largi pahare-l beau; Cu untdelemn, pe trup, se dau, Iar de al lui Iosif prăpăd Nu se-ntristează și nu-l văd!

Maleahi 3:5

„De voi, am să M-apropii – iată – Căci vă voi face judecată. Mă voi apropia de voi Și-am să mărturisesc apoi, Contra descântătorilor, În contra preacurvarilor, În contra celor cari strâmb jură, În contra celor care fură Din truda simbriașului Căci opresc partea omului, În contra celor ce vădesc Că pe orfan îl asupresc, Pe văduvă și pe toți cei Cari sunt străini față de ei. Mărturisesc – de bună seamă – Și-n contra celor ce n-au teamă De Mine” – zice Cel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.

Numeri 21:33

Către Basan s-au îndreptat, Iar Og, care era-mpărat Acolo, grabnic, le-a ieșit În cale și s-a pregătit Ca să-i înfrunte pe Evrei, În locul ce-i chemat Edrei.

Deuteronom 24:14

Pe cel ce este simbriaș – Fiind sărac și nevoiaș – Să nu-l nedreptățești defel, Oricine-ar fi omul acel – Chiar de, străin, are să-ți fie, Sau chiar de, frate, îți e, ție.

Deuteronom 28:33

Din rodul dat de-al tău ogor, O să mănânce alt popor, Pe care nu l-ai cunoscut; Apoi întregul tău avut, De către el, va fi luat. Vei fi zdrobit și apăsat.