Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Amos 3:7 - Biblia în versuri 2014

7 Nu, nu, căci Domnul Dumnezeu Taina-Și descoperă mereu, În fața celor ce-L slujesc Și cari proroci se dovedesc. Nimic nu face, până când Nu spune ce are de gând.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Căci Stăpânul Domn nu face nimic fără să-Și descopere hotărârea slujitorilor Săi, profeții.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Dumnezeul care se numește Iahve nu face nimic fără să Își reveleze intenția profeților care sunt slujitorii Săi.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să le reveleze planul său slujitorilor săi, profeților.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Și descopere taina Sa slujitorilor Săi, prorocii.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Dar Domnul Dumnezeu nu va face nimic fără să descopere taina sa slujitorilor săi prorocilor.

Onani mutuwo Koperani




Amos 3:7
22 Mawu Ofanana  

Domnul S-a întrebat, zicând: „Oare să-ascund ce am de gând, De Avraam? E bine oare?


Însă atunci când S-a uitat La Noe, și când l-a găsit Că e așa cum și-a dorit, Domnul a zis: „În fața Mea, Nici o făptură n-o să stea. Pe toate, astăzi, le-am urât! Sfârșitul lor e hotărât, Căci au pătat pământul tot Și-astfel, să le distrug, socot.


Când toți, la curte, au venit, Iosia, astfel, le-a vorbit: „Vă poruncesc ca să plecați, Degrabă, să Îl întrebați Pe Domnul, ce are să fie Cu a lui Iuda-mpărăție, Cu mine și poporul meu, Pentru că a lui Dumnezeu Mare mânie s-a aprins Și-asupra noastră s-a întins, Căci nici părinții noști’ și-apoi – În vremea de acum – nici noi, Iată că nu am împlinit Ceea ce El ne-a poruncit. N-am făcut voia Domnului, Precum e scris, în cartea Lui.”


De-aceea, nu-i fac nici un rău Acestui loc, în timpul tău. În pace, tu vei fi lăsat Și la ai tăi adăugat, Fără ca vreo nenorocire Să se abată peste fire.” Solii s-au dus la împărat, Să-i spună tot ce au aflat.


Un slujitor a zis, astfel: „Află că nimeni dintre noi, Nu merge a vorbi apoi, Cu împăratul cel pe care Poporul Israel îl are. Israeliții au, cu ei, Pe un proroc: pe Elisei. El știe ceea ce vorbești, Chiar și atunci când te găsești, Sus, în odaia de culcare. Apoi, cuvintele pe care Tu le-ai rostit, le spune-ndat’, Celui ce este împărat Peste poporul Israel. În felu-acesta, află el, Tot ceea ce ai plănuit.”


Cei ce se tem de Dumnezeu, Primesc prietenia Lui, Iar legământul Domnului, Făcut cu ei, este-n măsură Ca să le dea învățătură.


Căci astfel, spus-a Dumnezeu: „Din a Mea locuință, Eu Privesc în liniște, în zare, Peste căldura arzătoare A soarelui, prin roua-ntinsă Peste câmpia necuprinsă, Prin arșița ce a crescut Când secerișul a-nceput.


Dacă, de față ei erau La sfatul Meu, atunci vesteau, Poporului Meu, negreșit, Cuvintele ce le-am rostit Și-l întorceau din calea rea, Curmând răul ce îl făcea.


„Când acea zi are să vie, Am să îi dăruiesc tărie Casei lui Israel. De-ndată, Îți va fi gura dezlegată În al lor mijloc și-o să-ți fie Plină, mereu, de veselie. Atuncea, ei vor fi aflat Că Eu sunt Domn, cu-adevărat.”


Am să îți fac de cunoscut Înscrisul care s-a trecut În cartea adevărului, Ca să cunoști cuprinsul lui. Nimeni nu-mi vine-n ajutor În contra domnitorilor, Doar voievodul vostru care, Drept Mihail, numele-și are.”


Acum, tot adevărul – iată – Am să-l dezvălui, de îndată. În Persia, trei împărați Au să mai fie-ncoronați. Al patrulea, când o să vie, Strânge mai multă bogăție Decât toți ceilalți. Apoi când Puternic se va simți stând – Prin bogăția adunată – Are-a se răscula, de-odată, Contra împărăției care Puterea Greciei o are.


În urmă, către Daniel, El glăsuit-a în ăst fel: „Cu-adevărat, văzut-am eu Cum că al vostru Dumnezeu E Domnul dumnezeilor Și Domnul împăraților, Căci El doar ți-a descoperit Taina de care mi-ai vorbit!”


Robi, să vă spun, Mie nu-Mi place, Căci robul nu știe ce face, Stăpânul său; ci v-am numit Prieteni. V-am destăinuit Tot ceea ce-auzisem Eu, În ceruri, de la Tatăl Meu.


„Descoperirea lui Iisus, Pe cari i-a dat-o Cel de Sus, Să poată arăta, prin ea, Robilor Săi, ce va avea Să se întâmple în curând. Ei au primit-o atunci când Îngerul lui Hristos Iisus, La robul Său – Ioan – s-a dus,


Scrie, spre știrea tuturor, Tot ce ți-a fost arătat ție, Ce este-acum și ce-o să fie – Deci despre lucrurile care, În viitor doar, vor apare.


Și totul fi-va cunoscut, În zilele acelea-n care Al șaptelea înger apare. Atunci când mâna își va pune Pe trâmbiță și o să sune Apoi, din ea, taina pe care Al nostru Dumnezeu o are, Se va sfârși, fiind făcută, La toată lumea, cunoscută, După o veste bună, dată, Demult – în vremea-ndepărtată – Spre bucuria tuturor Robilor Săi, prorocilor.


„După aceea, m-am uitat, Și-o ușă-n cer, am observat, Atuncea că mi s-a deschis, Iar glasul – cel dintâi – mi-a zis: „Urcă! Aicea tu vei sta, Pentru că vreau a-ți arăta Nenumărate lucruri care, În viitor doar, va apare!” Ca și o trâmbiță părea Glasul acela, ce-mi vorbea.


Dar Domnul, cu o zi ‘nainte, L-a înștiințat: „Să iei aminte!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa