Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Amos 3:6 - Biblia în versuri 2014

6 Într-o cetate, cineva, Cu trâmbița, făr’ a speria Poporul ce se află-n ea? Sau în cetate, peste fire, Se lasă vreo nenorocire Pe care să n-o fi făcut Domnul și să n-o fi știut?

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 Dacă sună trâmbița în cetate, oare nu se înspăimântă poporul? Dacă vine o nenorocire în cetate, oare nu Domnul a dat-o?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Dacă sună cornul în oraș, oare nu tremură poporul? Dacă vine un dezastru în oraș, oare nu Iahve l-a adus?

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Dacă sună trâmbița în cetate, nu tremură poporul? Dacă se întâmplă un rău în cetate, nu lucrează Domnul?

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Sau sună cineva cu trâmbița într-o cetate fără să se înspăimânte poporul? Sau se întâmplă o nenorocire într-o cetate fără s-o fi făcut Domnul?

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Oare se va sufla cu trâmbița într‐o cetate și poporul să nu se teamă? Va fi oare un rău peste cetate și să nu‐l fi făcut Domnul?

Onani mutuwo Koperani




Amos 3:6
17 Mawu Ofanana  

Eu știu că voi ați încercat Să-mi faceți rău, dar a schimbat, Răul acela, Domnu-n bine, Atunci când m-a trimis pe mine, În țara Egiptenilor, Scăpând de moarte, un popor, Care în mare număr este.


Pe când vorbea bătrânilor, Solul s-a și apropiat, Iar împăratu-a cuvântat: „Răul acesta – cum văd eu – Ne vine de la Dumnezeu. Deci de la Domnul, pot, cumva, Să mai nădăjduiesc ceva?”


Lumina, Eu o întocmesc, Iar bezna, tot Eu o-mpletesc. Eu dau belșugul și tot Eu Aduc restriștea căci, mereu, Aceste lucruri Eu le fac, Numai după al Meu bun plac.


Teamă de Tine, cine n-are, Când Tu ești Împăratul lor, Al tuturor neamurilor? De Tine doar – de bună seamă – Trebuie toți ca să se teamă, Căci dintre oamenii deștepți, Dintre ai lumii înțelepți, Nu se găsește nimenea Care să-Ți fie-asemenea.


„Vai, ale mele măruntaie! Vai, inima cum mi se taie De-o grea durere! Ce să fac? Iată că nu mai pot să tac, Căci inima îmi bate tare, Iar bietul meu suflet tresare La glasul trâmbiței și-apoi, La strigătele de război.


„Știre, în Iuda, răspândește Și în Ierusalim vestește: „Sunați din trâmbițe în țară!” De-asemeni, dați de știre iară, Și spuneți: „Haidem să plecăm, Căci trebuie să ne-adunăm Toți, în cetățile-ntărite Ce sunt anume pregătite!”


Nu vreți, de Mine, a vă teme? Nu tremurați, în orice vreme, În fața Mea?” – Domnul a spus. „Eu sunt Acel care a pus Nisipul drept hotar la mare Și să îl treacă, voie, n-are. Ale ei valuri, fioroase, Se-arată-a fi neputincioase. Urlă, se-nfurie și pleacă, Dar peste el nu pot să treacă.


„Să fugă fiii care vin Din ramura lui Beniamin! Cei din Ierusalim, fugiți, Fugiți și nu vă mai opriți! Cei din Tecoa, să sunați Din trâmbiți și să ridicați – Lângă Bet-Hacherem – un semn! Să faceți precum vă îndemn, Căci de la miazănoapte-apare Nenorociri și prăpăd mare.


Iar dacă omul va vedea Precum că vine sabia – Ca să lovească-n țara lor – Și-l înștiințează pe popor, Sunând din trâmbiță, acel


Trâmbiți și-n urmă să sunați La Ghibea, trâmbițele-acele! La Rama, să sunați din ele! Grăbiți-vă să v-adunați La Bet-Aven, ca să strigați! Iată-i – acuma – grabnic vin, Pe a ta urmă, Beniamin!


Pasărea cade pe pământ, În laț, atuncea când nu sânt Întinse curse? Se ridică Lațul în sus, până nu pică Ceva în el? Sună – cumva –


O zi în care trâmbița Țipătul și-l va înălța În strigătele de război Cari se vor îndrepta, apoi, Către cetățile zidite Și turnurile întărite.


‘Naintea zilelor aceste, Nici o răsplată nu mai este Pentru ceea ce a muncit Omul sau vitele-au trudit. Nici oamenii care intrau, Precum nici cei care ieșeau, Parte de pace n-au avut, Pentru că – iată – am făcut Ca toți să fie dezbinați Și de vrăjmași înconjurați.


Omul Acesta a fost dat, Pe-a voastră mână – țineți minte? – Cum hotărât-a, din ‘nainte, A Domnului știință. Voi, Grabnic, L-ați răstignit apoi, Și L-ați ucis – cum bine știți! – Prin mâna celor dovediți A fi fără de lege. Dar,


În acest fel, s-a împlinit Tot ce fusese pregătit, De mâna Ta, de al Tău sfat.


„Ca unii care, bine știm Frica de Domnul, noi dorim, Pe oameni, ca să căutăm, Mereu, să îi încredințăm; Dar Dumnezeu este Cel care Ne-a cunoscut, pe fiecare, Și am nădejde că și voi – În cugete – ne știți, pe noi.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa