Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Amos 3:10 - Biblia în versuri 2014

10 În tot ce fac se dovedește, Neprihănirea că lipsește. Comori adună în palate, Prin silnicie câștigate Și prin răpire, tot mereu.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 „Nu știu să facă dreptate“, zice Domnul, „ei, care strâng în fortărețele lor violență și jaf“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Iahve afirmă că cei care strâng în fortărețele lor lucruri luate prin constrângere și în urma jafurilor, nu știu să facă dreptate.»

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Nu știu să facă ceea ce este drept; adună violență, jaf este în palatele lor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Nu sunt în stare să lucreze cu neprihănire”, zice Domnul, „ci își grămădesc în palate comori câștigate prin silnicie și răpire.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Căci nu știu să lucreze drept, zice Domnul, cei ce strâng asuprirea și răpirea în palatele lor.

Onani mutuwo Koperani




Amos 3:10
23 Mawu Ofanana  

De lăcomia lui cea mare, Nimic nu scapă; însă nu-i Veșnică bunăstarea lui.


„Dar mințile și-au rătăcit Aceia care-au săvârșit Numai fărădelegi mereu, Căci iată – pe poporul Meu – Ca pâinea îl înghit acum, Și nu Îl cheamă nicidecum Pe Domnul? Nu au nici o teamă?”


Găsi-vom lucruri multe noi. Ne umplem casele cu pradă, Și nedreptăți n-au să se vadă,


Cu cinste s-a învrednicit Femeia care e plăcută, Iar bogăția-i obținută Numai de cel asupritor.


Omul cel rău – la rău dedat – Nu va-nțelege niciodat’, Ce este drept; dar acel care Îl caută pe Domnul, are – Mereu – totul, să înțeleagă.


Apoi, privit-am cu-ntristare La asuprirea de sub soare; Și iată, toți cei apăsați Sunt cu obraji-nlăcrimați. Nimeni, pe oamenii acei, Nu-i mângâie. Lăsați sunt ei, Pradă asupritorilor, Supuși ai silniciei lor.


„Poporul Meu este nebun. Nu Mă cunoaște. Pot să spun Că ai poporului Meu fii La fel sunt ca niște copii. N-au minte, iar priceperea, La ei, nu are loc să stea. Meșteri în rău pot a se ține, Dar nu știu ca să facă bine.”


„În sinea mea, eu cugetam Și-n felu-acesta îmi ziceam: „Cei mici, doar, sunt așa, mereu: Nu știu Legea lui Dumnezeu. Nu pot, la ea, lua aminte Și-astfel se-arată fără minte, În tot ceea ce au făcut.”


Care, pe nimeni, n-asuprește; Care, nimica, nu răpește; Cari dă-napoi zălogul dat De cel ce-i e îndatorat; Cari dăruie, din pâinea lui, O parte, și flămândului; Cari cu o haină-l învelește Pe cel ce, gol, se dovedește;


Poporul s-a ticăloșit Căci se dedă la silnicie. Astfel ajuns-a să se ție Doar de furat; se repezește, Pe cel sărac și-l asuprește. Străinul, între ei aflat, E în picioare-apoi, călcat, Chiar de se vede, negreșit, Că omul e nedreptățit!


Apoi, îmi zise glasul Lui: „Văzut-ai, fiu al omului? Pentru-a lui Iuda casă, oare, A fi puțin lucru, îți pare, Toate pe câte le-ai văzut, Că ei, aicea, le-au făcut? Țara mai trebuie să fie, Umplută-apoi, cu silnicie? Mai trebuie făcut ceva, Să Mă mai mânie, cumva? Iată că ei, în acest ceas, Și-apropie ramul, de nas!


„Atunci când, să-l tămăduiesc, Pe Israel, Eu Îmi doresc, Nelegiuirea cea pe care Neamul lui Efraim o are, Precum și răutatea toată Cari în Samaria-i aflată, Iată că – fără îndoială – Atuncea iese la iveală, Pentru că-n tot ce au lucrat, Doar vicleșug au arătat. Hoți-n lăuntru se adună, Mâna pe pradă ca să pună. Afară sunt doar cete cari Alcătuite-s din tâlhari.


„Juncane din Basan, luați Seama acum și ascultați – Pe muntele Samariei – Acest cuvânt, căci pe toți cei Ce sunt săraci îi asupriți, Pe cei în lipsă îi zdrobiți, Iar soților voști’ le-ați cerut Și-ați zis: „Dați-ne de băut!”


Vă temeți voi, care schimbați Dreptu-n pelin și-apoi călcați Tot adevărul în picioare, Făr’ ca vreo urmă de mustrare, În cugete, să fi avut!


Caii pot să alerge încă, Dacă se află pe o stâncă? Cu plug și boi, poate – cumva – Marea, s-o are cineva? Atunci, din judecată, voi De ce-ați făcut otravă-apoi, Iar roadele care se țin Doar de dreptate, în pelin?


Credeți că ziua, destinată Necazului, e depărtată Și-aproape faceți ca să fie A silniciilor domnie.


Cel care-i Domn al tuturor Și Dumnezeu al oștilor, Pe Sine Însuși a jurat Și-n acest fel, a cuvântat: „Iacov, cu toată-a lui mândrie, O mare scârbă-Mi face Mie, Și am ajuns să urăsc toate Palatele lui minunate. În mâinile vrăjmașului, Am să dau Eu, cetatea lui, Cu tot ceea ce este-n ea.


Cel rău, în casa lui, mai are Comori nelegiuite, oare? Efa cea mică, blestemată, Mai este-n casa lui aflată?


Îi pedepsesc și pe acei Cari peste prag sar, pe cei care Cu silnicii și înșelare Au umplut casele celor Ce s-au vădit stăpâni ai lor.”


Nu vor să știe, înadins, Că al pământului cuprins – Și cerurile, bunăoară – Scoase au fost, odinioară, Din ape, prin acel Cuvânt, Al Dumnezeului Cel Sfânt.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa