Amos 2:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ Iată ce rele, ei mai fac: Țărână, ar dori să vadă, Peste sărmani, cum o să cadă. Calcă-n picioare – negreșit – Dreptul celui nenorocit. Atât fiul, cât și-al său tată Se duc chiar la aceeași fată, Ca prin purtarea nebunească, Numele-Mi sfânt să-L pângărească.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁷ Ei calcă în picioare, în pulberea pământului, capetele celor săraci și dau la o parte dreptul celor sărmani. Fiul și tatăl merg la aceeași fată, ca să batjocorească astfel Numele Meu cel sfânt.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ Ei calcă în picioare capetele celor săraci în praful de pe jos; și nu respectă drepturile celor defavorizați. Atât fiul, cât și tatăl merg la aceeași fată, pentru ca (întreținând relații sexuale cu ea) să profaneze numele Meu care este sfânt.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ Ei calcă praful pământului pe capul celor săraci și înclină calea celor umili. Omul și tatăl lui merg la [aceeași] tânără ca să profaneze numele meu cel sfânt.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ Ei doresc să vadă țărâna pământului pe capul celor sărmani și calcă în picioare dreptul celor nenorociți. Fiul și tatăl se duc la aceeași fată, ca să pângărească Numele Meu cel sfânt.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁷ poftind după țărâna pământului de pe capul săracilor și abătând calea celor blânzi: și un bărbat și tatăl lui intră la aceeași fată pângărind numele meu cel sfânt.

Amos 2:7 Mawu Ofanana

2 Samuel 12:14

Dar pentru că dușmanii Lui Hulesc Numele Domnului – Căci ei, cu toții, au văzut Ce fel de faptă ai făcut – Fiul pe care l-ai primit, Are să moară, negreșit!”

1 Regi 21:4

Ahab, atunci, s-a întristat Și către casă a plecat. Cuvintele ce le-a rostit Nabot, adânc, l-au răscolit, Căci el spusese: „domnul meu, Să mă ferească Dumnezeu, Să-nstrăinez această vie! Nu pot ca să ți-o dărui ție, Căci via ce o stăpânesc, De la părinți o moștenesc!” Ahab, în casă, a intrat Și s-a trântit, furios, pe pat.

Proverbe 28:21

Nu este bine să privești Fața cuiva, să nu greșești; Căci pentr-o pâine, în păcat, Cădea-va cel înfometat.

Isaia 10:1

Vai o să fie – negreșit – De toți cei care au rostit Doar hotărâri nelegiuite Și scriu porunci ce sunt vădite Nedrepte, spre folosul lor

Isaia 10:2

Și-n dauna săracilor, Răpind astfel dreptul pe care Sărmanul Meu popor îl are, Făcând orfanii să le cadă Și văduvele-apoi, drept pradă!

Isaia 3:14

Atunci când Domnul Se arată, El va intra la judecată Cu cei mari ai poporului, Precum și cu bătrânii lui: „Voi ați mâncat via și – iată – Prada de la sărac luată În casa voastră se găsește!

Isaia 3:15

Dar cine vă îngăduiește, Pe-al Meu popor, să îl călcați Și pe săraci să-i apăsați?” – A-ntrebat Domnul cari, mereu, E al oștirii Dumnezeu.

Езекиел 22:11

Cei cari în tine s-au aflat, La urâciune s-au dedat, Căci au luat soața pe care Cel ce le e aproape-o are. Iată-i acum că s-au spurcat Atunci când și-au amestecat – Nepăsători – sângele lor, Cu sângele nurorilor. Iată dar, că și-au necinstit Nurorile; ba au curvit Cu fetele ce se vădeau Că ale lor surori erau – Deci tocmai cu cele pe care Drept fiice, tatăl lor le are.

Езекиел 36:20

Când printre neamuri au venit, Numele-Mi sfânt L-au pângărit, Încât în orice loc mergeau, Oamenii – despre ei – spuneau: „Ăsta-i poporul Domnului, Care-a plecat din țara lui, Pentru că el a trebuit S-o părăsească, negreșit.”

Osea 4:14

Nu pot ca să le pedepsesc Pe fiice și nurori, căci voi Sunteți cei cari se duc apoi, Deoparte, jertfe aducând, Alături desfrânate-având, Care în templu se găsesc. Oameni-aceștia se vădesc Lipsiți de minte. A lor fire Îi duce doar către pieire.

Levitic 18:15

Nu dezveli, pe nici o cale, Tu, goliciunea norei tale, Pentru că faci un lucru rău, Căci ea-i soața fiului tău.

Levitic 18:21

Întotdeauna, vei veghea Ca, lui Moloh, să nu-ți jertfești Copiii. Să nu pângărești Tu, Numele Meu, pe pământ, Pentru că Eu, Eu Domnul sânt!

Levitic 18:8

N-o dezveli nici pe cea care, Al tău tată, soață, o are, Căci goliciunea soaței lui, E goliciunea tatălui.

Levitic 20:3

Și Eu voi proceda la fel: În contra omului acel, Îmi voi întoarce Fața Mea, Căci a-ndrăznit ca să îl dea, Pe unul dintre-ai săi copii, Pentru Moloh. Voiesc să știi Că nimicesc ființa lui, Din mijlocul poporului, Căci Mi-a spurcat locașul sfânt Cari este în al vost’ pământ, Iar al Meu Nume sfânt, astfel, Ajuns-a necinstit și El.

Amos 4:1

„Juncane din Basan, luați Seama acum și ascultați – Pe muntele Samariei – Acest cuvânt, căci pe toți cei Ce sunt săraci îi asupriți, Pe cei în lipsă îi zdrobiți, Iar soților voști’ le-ați cerut Și-ați zis: „Dați-ne de băut!”

Amos 5:11

Pentru că în picioare, voi Călcați pe cel sărac și-apoi – După ce v-ați purtat astfel – Luați și grâul de la el, Iată dar ce o să pățiți: Degeaba, case vă zidiți Din pietrele cele cioplite, Căci n-au să fie locuite! Măcar că vii bune aveți, Din vinul lor, nu o să beți!

Amos 5:12

Nelegiuiri multe-ați făcut. Păcatele vi le-am văzut Și fără număr s-au vădit. Pe cel drept, voi l-ați asuprit. Mită mereu ați tot luat Și în picioare ați călcat – Nepăsători – dreptul pe care Acela ce-i sărac îl are.

Amos 8:4

Lucrul acest să-l ascultați Voi toți, cei care îl mâncați Pe cel sărac și-i prăpădiți Pe cei ce sunt nenorociți!

Miheia 2:2

Dacă poftesc la un ogor, Îndată pun mâna pe el. De vor o casă, fac la fel. Nu stau pe gânduri: o răpesc, Pentru că ei îl asupresc Pe om; asemeni casa lui Și moștenirea omului.

Miheia 2:9

Din casele ce le iubesc, Iată că ei își izgonesc Femeile cele pe care Acest popor al Meu le are Și le răpesc copiilor, Podoaba ce am dat-o lor.

Țefania 3:3

Iată că toți aceia cari Sunt căpitanii ei cei mari, Cu niște lei se-asemuiesc, Care necontenit răpesc. Judecătorii ei, toți – iată – Drept lupi de seară se arată, Cari nu mai lasă – ne-ndoios – Până la ziuă, nici un os.

Romani 2:24

„Din a ta pricină” – s-a zis Și, în Scriptură, este scris – Că „Numele lui Dumnezeu, Hulit, în lume, e, mereu”.”

1 Corinteni 5:1

„În toate părțile, se știe, Cum că, la voi, este curvie. Și încă o curvie care, Nici la păgânele popoare, Iată, că nu se pomenește. Știu că la voi, unul trăiește Chiar cu femeia cea pe care, De soață, tatăl său o are.