Amos 2:10 - Biblia în versuri 2014

¹⁰ Eu, de la Egipteni, din țară, Am scos al vost’ popor afară Și patruzeci de ani apoi, Povățuitu-v-am pe voi, Când în pustie v-ați aflat. În stăpânire, Eu v-am dat Ținutul Amoriților.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁰ Eu v-am scos din țara Egiptului și v-am purtat prin deșert timp de patruzeci de ani, ca să vă dau în stăpânire țara amoriților.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁰ Eu v-am scos de pe teritoriul Egiptului și v-am susținut prin deșert patruzeci de ani, ca să vă dau țara amoriților ca proprietate a voastră.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁰ Eu v-am scos pe voi din țara Egiptului și v-am condus prin pustiu timp de patruzeci de ani, ca să luați în stăpânire țara amoréilor.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁰ Și Eu v-am scos din țara Egiptului și v-am povățuit patruzeci de ani în pustie, ca să vă dau în stăpânire țara amoriților.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁰ Și v‐am scos din țara Egiptului și v‐am călăuzit patruzeci de ani în pustie ca să stăpâniți țara amoritului.

Amos 2:10 Mawu Ofanana

Neemia 9:21

Au rătăcit, ani patruzeci, Pe-ale pustiului poteci, Însă nimic nu le-a lipsit. Straiul nu li s-a învechit, Iar talpa nu li s-a umflat.

Psalmi 95:10

Ani patruzeci, ei M-au scârbit, Încât ajuns-am de-am rostit În Mine: „Iată un popor Cari este neascultător, A cărui inimă-i vădită Precum că este rătăcită, Iar a Mea cale nu o știe.”

Exodul 12:51

Pe toți fiii lui Israel, Din al Egiptului ținut, I-a scos și liberi i-a făcut.

Exodul 20:2

„Eu, Domnul sunt și sunt mereu, Al lui Israel Dumnezeu. Din al Egiptului ținut, În care rob ai fost făcut – Din a robiei casă-amară – Eu, Dumnezeu, te-am scos afară.

Exodul 3:8

M-am pogorât să-l izbăvesc! Iată că vreau să-l slobozesc Acuma, pe acest popor, Din mâna Egiptenilor. Îl scot dar, din Egipt, afară, Și am să-l duc în altă țară, Mai bună, cu pământ întins, În țara pe-al cărei cuprins, Lapte și miere se găsesc. Cei care-acum o locuiesc, Sunt Canaaniții și Hetiții, Și Amoriți și Fereziții. Mai stau Heviți pe-al ei pământ; Însă și Iebusiți mai sânt.

Ieremia 2:6

Iată că ei n-au întrebat: „Unde e Cel ce ne-a scăpat Cari, de la Egipteni, din țară, Putut-a să ne scoată-afară? Unde e Domnul nostru, care Ne-a însoțit fără-ncetare, Printr-un pământ pustiu, uscat, De gropi umplut și însetat, În care moartea stăpânește Și nici un om nu locuiește?”

Езекиел 20:10

Deci de la Egipteni, din țară, Pe-al Meu popor l-am scos afară. După aceea – mai târziu – L-am dus către un loc pustiu.

Amos 3:1

Seamă luați la ăst cuvânt, Pe care l-a rostit Cel Sfânt, Contra copiilor pe care Neamul lui Israel îi are, Cari, de la Egipteni, din țară, De Domnul, fost-au scoși afară!

Amos 9:7

„Dar voi – copiii cei pe care Neamul lui Israel îi are – Nu-Mi sunteți Mie, cum sunt cei Cari fii sunt, Etiopiei?” – Întreabă Domnul Dumnezeu. „Pe Israel, nu l-am scos Eu, Din al Egiptului ținut, La fel precum am mai făcut Cu Filistenii din Caftor Și cu al Siriei popor Care fusese-n Chir aflat?”

Miheia 6:4

Iată că Eu te-am izbăvit Din al Egiptului ținut, Unde tu, rob, ai fost făcut. Te-am scos din casa de robie, Căci libertate ți-am dat ție. ‘Naintea ta, trimis-am Eu, Atunci, pe Moise – robul Meu – Pe-Aron și pe Maria-apoi!

Numeri 13:32

Prin vorbele ce le-au rostit Atuncea, ei au înnegrit, În fața-ntregului popor, Țara ce le-a fost dată lor. „Țara pe care am văzut-o” – Ziseră ei – „și-am străbătut-o Când fost-am să o iscodim, Ajuns-am ca să ne gândim Că îi mănâncă pe acei Cari sunt locuitorii ei. Oamenii, de pe-al ei pământ, Doar de statură-naltă sânt.

Numeri 21:25

Cetăți cari fost-au ale lor, Pe mâinile lui Israel, Au încăput în acest fel. În locul Amoriților, S-a așezat al său popor, În a Hesbonului cetate, Precum și-n celelalte sate Care-mprejuru-i s-au aflat.

Numeri 32:13

Domnul se-aprinse de mânie. Patru decenii, prin pustie, A fost purtat, de către El Întreg neamul lui Israel, Până când cei ce au greșit – Cu întreg leatul – au pierit.

Fapte 13:18

Purtările lor, în pustiu – Căci patruzeci de ani umblară, Până când, în Canaan, intrară – Domnul, mereu, le-a suferit.

Fapte 7:42

Domnul, ceea ce au făcut, Și-a întors fața, de la ei, Lăsându-i pe oameni-acei, Oștii cerești, să se închine, Cum scris e prin proroci, știți bine: „În patruzeci de ani, voi, Mie, Mi-ați adus jertfe, în pustie? Mi-ați adus vite junghiate? Când ai făcut aceste toate, Tu, casă a lui Israel? Lucrat-ai tu, în acest fel?

Deuteronom 1:39

De-asemenea, ai voștri prunci – De care voi ați zis atunci, Cum că „de jaf ajung să fie” – În astă țară, au să vie; Iar fii voști’, cari gânguresc – Și astăzi nu deosebesc Ce-i rău sau bine – vor putea, În stăpânire, să o ia.

Deuteronom 2:7

Pentru că Domnul Dumnezeu Te-a binecuvântat, mereu, În lucrul tău – precum se știe – Și-asemeni în călătorie, Când prin pustiu ai pribegit, Încât nimic nu ți-a lipsit.”

Iosua 13:4

La miazăzi – cum ați văzut – E-al Canaaniților ținut, Precum și marea care ține De Sidoniți și care vine Pân’ la Afec și-ajunge dar, Cu Amoriții în hotar.

Iosua 24:8

În urmă, pe al vost popor, În țara Amoriților, L-am dus – dincolo de Iordan – Așa precum aveam în plan. Cu Amoriții v-ați luptat, Dar ați văzut că i-am lăsat În mâna voastră. I-ați lovit, Puternic, și i-ați nimicit. În stăpânire ați luat, Pământul lor, în lung și-n lat.