Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Amos 1:11 - Biblia în versuri 2014

11 Domnul din ceruri a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Sunt trei nelegiuiri pe care Țara Edomului le are. Ba, patru sunt și pentru ele, Nu Îmi schimb planurile Mele. Pe frații pe cari îi avea, I-a urmărit cu sabia. Mânia și-a dezlănțuit-o, Căci mila și-a înăbușit-o. Nimic nu a voit să știe, Ci a dat drumul la urgie.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 Așa vorbește Domnul: „Pentru trei fărădelegi ale Edomului, ba chiar pentru patru, nu-Mi voi retrage mânia: pentru că l-a urmărit cu sabia pe fratele său și n-a vrut să aibă milă; pentru că s-a lăsat mereu condus de mânie și n-a vrut să renunțe deloc la furie.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Iahve vorbește din nou: «Pentru trei nedreptăți ale Edomului, ba chiar pentru patru, nu Îmi voi retrage mânia (pe care o am față de el). Voi proceda astfel împotriva lui pentru că nu a avut milă, ci și-a urmărit fratele cu sabia; și astfel s-a lăsat mereu condus de mânie, refuzând să își controleze furia.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Așa vorbește Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale Edómului, ba pentru patru, nu voi reveni, pentru că i-a urmărit cu sabia pe frații săi, și-a înnăbușit mila, mânia lui i-a sfâșiat fără întrerupere și și-a păstrat furia pentru totdeauna.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Așa vorbește Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale Edomului, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărârea, pentru că a urmărit pe frații săi cu sabia, înădușindu-și mila, a dat drumul mâniei și își ținea întruna urgia.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Așa zice Domnul: Pentru trei fărădelegi ale Edomului și pentru patru nu voi întoarce pedeapsa lui; fiindcă a urmărit pe fratele său cu sabia și a lepădat toată mila și mânia lui a sfâșiat necontenit și și‐a ținut urgia în veac.

Onani mutuwo Koperani




Amos 1:11
28 Mawu Ofanana  

Ai lui Amon fii s-au unit Cu cei din neamul Moabit, Precum și cu ai lor fârtați, În muntele Seir aflați – Acolo unde n-ai lăsat, Poporul Tău, să fi intrat, Când din Egipt l-ai dezrobit Și astfel, nu i-a nimicit.


Acum vor să ne răsplătească, Venind ca să ne izgonească Din moștenirea ce ne-ai dat-o Și-n stăpânire ne-ai lăsat-o!


Cei din Edom, iar, au venit Și peste Iuda-au năvălit, Bătându-l și luând apoi, Din fiii săi, prinși de război.


Doamne, de fiii cei pe care Țara Edomului îi are, Să-Ți amintești, necontenit, Căci ei atunci când s-a găsit Ierusalimu-n strâmtorare, Strigat-au toți, în gura mare: „Să-l radeți! Dărâmat să fie! Să-l radeți dar, din temelie!”


În veci, tot mânios vei sta? Cât mai lungești mânia Ta?


Degrabă nu te mânia Căci locuiește furia Doar în sânul nebunilor.


Nu vreau să mustru pe vecie Și nici o veșnică mânie Nu-Mi place și nu vreau să țin, Când înainte-Mi, în leșin, Cad suflete și-asemenea, Duhuri pe care mâna Mea – Precum se știe – le-a făcut, În vremurile de-nceput.


Dar Israel a lepădat, Cu scârbă, tot binele dat. Tocmai de-aceea-l urmărește Acela cari îl dușmănește.


Egiptul fi-va o pustie, Edomul sterp are să fie, Din pricina relelor lor Și ale silniciilor Pe care – precum am văzut – Contra lui Iuda le-au făcut, Atuncea când ei au vărsat Sângele cel nevinovat.


Dar care Dumnezeu, sau cine Se mai aseamănă cu Tine, Nelegiuirile iertând Și cu privirea-apoi trecând Păcatele cele pe care Le-au săvârșit, fără-ncetare, Cei care sunt o rămășiță De-a moștenirii Tale viță? Iată dar că a Lui mânie Nu o să țină pe vecie, Căci o plăcere mult mai mare, Găsește El, în îndurare!


Cum că mânia-Mi se abate Peste popoarele-ngâmfate. Căci Eu puțin M-am mâniat, Dar ele-apoi M-au ajutat Ca să Mă mânii peste fire Și să stârnesc nenorocire.


Domnul din ceruri a venit Și-a cuvântat: „Eu v-am iubit! Cu toate-acestea, însă voi Mereu veniți zicând apoi: „Cum ne-ai iubit?” Dar Iacov n-are, Drept frate-al său pe Esau, oare?”– A-ntrebat Domnul. „Totuși Eu, Pe Iacov, l-am iubit mereu,


Iar dacă întâmpla-se-va Că ar putea zice, cumva, Edomul: „Nimiciți suntem, Dar nu-i nimic, căci noi putem, Acuma iar să ne unim, Ruinele să le zidim!”, Iată ce zice-Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Zidească ei, căci nimicesc În urmă, tot ce construiesc Și în ruină-i prefac iară! Atunci, „a răutății țară”, Am să numesc Eu, țara lor, Iar ei vor fi „acel popor Pe care Domnu-i mâniat Și pe vecie-i supărat!”


„Pilda lui Dumnezeu, dragi frați, Necontenit, să o urmați, Așa precum voi bine știți, Că fac copiii, prea iubiți.


Să nu urăști pe Edomit, Căci îți e frate – negreșit – Nici neamul Egiptenilor, Pentru că și al tău popor, Străin, la el, a viețuit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa