Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




3 Ioan 1:4 - Biblia în versuri 2014

4 Mai mare bucurie, eu, Decât s-aud de-ai mei copii Că umblă-n adevăr, să știi Că, niciodată, n-am avut.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Nu am bucurie mai mare decât aceasta: să aud despre copiii mei că trăiesc în adevăr.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Eu nu am mai mare bucurie decât să aud că discipolii mei își trăiesc viața în acord cu adevărul.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Nu am bucurie mai mare decât să aud că fiii mei umblă în adevăr.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

4 Eu nu am bucurie mai mare decât să aud că fiii mei umblă în adevăr.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Eu n-am bucurie mai mare decât să aud despre copiii mei că umblă în adevăr.

Onani mutuwo Koperani




3 Ioan 1:4
18 Mawu Ofanana  

Așa să faci, iar Dumnezeu Să împlinească – fiul meu – Cuvântul care mi-a fost dat, Mie, atunci când m-a chemat. Ia seama și pricepe bine, Cuvintele cari, pentru mine, Le-a spus al nostru Dumnezeu: „Dacă feciorii tăi, mereu, La calea lor au să vegheze Și vor căta să Mă urmeze În toate câte au să vie, Umblând doar în credincioșie – Cu toată inima fiind Și din tot sufletul dorind – Atunci, să fii încredințat Că nicicând nu vei fi lăsat, Fără urmași cari să domnească Și-n Israel, să-mpărățească.”


Solomon zise: „Ne-ncetat, Bunăvoință-ai arătat Față de David – tatăl meu – Căci el, în fața Ta, mereu, Credincioșie a vădit Și inima și-a curățit. Un fiu, în urmă, Tu i-ai dat Și-n locul său l-ai așezat, Pe al lui scaun de domnie, Așa precum, astăzi, se știe.


„Doamne, să-Ți amintești de mine, Căci eu am stat, mereu, cu Tine. Eu am pășit pe a Ta cale, Umblând ‘naintea Feței Tale. Credincioșie-am arătat, Iar cugetul mi-a fost curat. Neîncetat – cum ai văzut – Doar lucruri bune am făcut!” Când rugăciunea și-a sfârșit, Să plângă-amarnic, s-a pornit.


Tatăl unui neprihănit E vesel; cine-a zămislit Un înțelept – neîndoios – Acela este bucuros.


„Doamne, să-Ți amintești de mine, Căci eu am stat, mereu, cu Tine. Eu am pășit pe a Ta cale, Umblând ‘naintea feței Tale. Credincioșie-am arătat, Iar cugetul mi-a fost curat. Neîncetat – cum ai văzut – Doar lucruri bune am făcut!” Când rugăciunea și-a sfârșit, Să plângă-amarnic, s-a pornit.


Eu și copiii mei, la fel, Semne suntem, în Israel, Din partea Celui cari mereu E al oștirii Dumnezeu, Avându-Și locuința Lui, În muntele Sionului.


Faceți acum, la fel, și voi: Lărgiți-vă-n inimi apoi, Pentru că, astfel, v-am vorbit, Căci fii ai mei, v-am socotit.”


Când i-am văzut, cum s-au purtat, Că nu țin adevărul care A noastră Evanghelie-l are Și că nu umblă drept, m-am dus, La Chifa-n grabă, și i-am spus, Față de toți: „Vreau să-ntreb eu, Că dacă tu, cari ești Iudeu, Ca Neamurile-acum trăiești, Pe ele, cum de le silești Să nu trăiască-n felul lor, Ci în cel al Iudeilor?”


Voi sunteți copilașii mei, Pentru că voi sunteți acei Care mă faceți, cu putere, Să simt a nașterii durere, Până când iar, Hristos, apoi, Își dobândește chip, în voi.


Față de voi, neîncetat, Ca și un tată, ne-am purtat: V-am mângâiat, necontenit, Și, sfaturi, noi v-am dăruit;


Spre Timotei, cel prea iubit, Copilul meu, adeverit A fi-n credință: îndurare, Pace și har, de la Cel care E Tatăl nostru, Cel de Sus, Și-apoi, de la Hristos Iisus!


Spre Timotei, cel prea iubit, Copilul meu, adeverit A fi-n credință: îndurare, Pace și har, de la Cel care E Tatăl nostru, Cel de Sus, Și-apoi, de la Hristos Iisus.


Vreau să te rog, pentru cel care, În lanțuri și-n durerea-mi mare, L-am zămislit atât de greu. El, Onisim, e – fiul meu –


„De-aceea, copilașilor, Vă scriu acestea, tuturor, Ca încunoștințați să fiți Și-astfel, să nu păcătuiți. Dar dacă întâmpla-se-va, Ca să greșească cineva, Păcătuind, Îl avem, sus, Pe Domnul nost’, Hristos Iisus – Pe Cel ce e neprihănit – La Tatăl nostru, pregătit Să mijlocească mai apoi, În a Lui față, pentru noi.


Iată că mi s-a dat de știre, Și foarte mult m-am bucurat Atuncea când eu am aflat, Pe unii, din copiii tăi, Umblând, acum, pe drepte căi – În adevăr – necontenit, După porunca ce-am primit, Chiar de la Tatăl nost’, ceresc.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa