Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 9:7 - Biblia în versuri 2014

7 „Apropie-te!” – l-a-ndemnat David apoi. „De bună seamă, Nu trebuie să ai vreo teamă, Pentru că te-am chemat la mine, Cu gândul de a-ți face bine, Așa precum aveam în plan, Din pricina lui Ionatan. Vreau ca să-ți fie dăruite Pământurile stăpânite, Cândva, de Saul. Vei avea – Mereu – un loc, la masa mea.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 David i-a zis: ‒ Nu te teme, căci vreau să-ți arăt bunătate, datorită tatălui tău, Ionatan. Am să-ți înapoiez toate terenurile care au fost ale bunicului tău, Saul, și vei mânca întotdeauna la masa mea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 David i-a zis: „Nu te speria; pentru că vreau să mă comport cu tine cu bunătate – (ca recunoștință) pentru tatăl tău numit Ionatan. Îți voi da înapoi toate terenurile care au fost ale bunicului tău – ale lui Saul – și vei mânca mereu la masa mea!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Davíd i-a zis: „Nu te teme, căci vreau să-ți arăt îndurare datorită lui Ionatán, tatăl tău! Îți voi da înapoi toate pământurile tatălui tău, Saul, și vei mânca permanent la masa mea”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 David i-a zis: „Nu te teme, căci vreau să-ți fac bine din pricina tatălui tău Ionatan. Îți voi da înapoi toate pământurile tatălui tău Saul, și vei mânca totdeauna la masa mea.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Și David i‐a zis: Nu te teme. Căci îți voi arăta negreșit îndurare pentru Ionatan, tatăl tău, și‐ți voi întoarce toată țarina lui Saul, tatăl tău, și vei mânca pâine la masa mea necurmat.

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 9:7
32 Mawu Ofanana  

Frații lui Iosif au văzut Că-s duși în casă. S-au temut Și astfel au gândit și-au spus: „În locu-acesta, ne-au adus, Din pricina argintului Care, la gura sacului – Data trecută – a fost pus. Da! Da! De-aceea ne-au adus. Îndată-au să se repezească Pe noi, și-au să ne înrobească. Măgari-au să ni-i ia apoi, Și se va isprăvi cu noi!”


Omul privi la ei: „Vă zic: Pe pace fiți și, de nimic, Să nu vă temeți – vă spun eu – Pentru că Domnul, Dumnezeu – Chiar Dumnezeul tatălui Vostru – a pus, fiecărui – În sacul său – câte-o comoară. Argintul vostru – aflați dară – Trecut-a prin mâinile mele! După ce-a spus vorbele-acele, Zâmbind, omul acel s-a dus, Pe Simeon de l-a adus.


Te-am pus, apoi, de-ai stăpânit Peste întreagă casa lui. Nevestele stăpânului Ce l-ai avut, le-am așezat La sânul tău și ți-am mai dat Și casele lui Israel Și-ale lui Iuda, lângă el. Dacă puțin s-ar fi vădit Tot ceea ce ți-am dăruit, Află că Eu – neîncetat – Alte averi ți-aș mai fi dat.


Toți cei din casa cea pe care, Saul al meu părinte-o are, Vrednici de moarte s-au vădit, Față de tine, negreșit. Totuși, pe mine, m-ai adus Și-apoi la masa ta m-ai pus. Ce drept, acum, aș mai avea, Și-n ce fel, oare, aș putea Să-i cer ceva, domnului meu, Când știe bine, cine-s eu?”


David i-a zis: „Ce tot vorbești? Cum poți, în ăst fel, să gândești? Tu și cu Țiba – amândoi – Veți împărți pământu-apoi.”


Când împăratul l-a zărit, În acest fel, a glăsuit: „Vino cu mine, căci pornim, Îndată, spre Ierusalim. Vino alăturea de mine Și am să mă-ngrijesc de tine. În casa mea, de ai să vii, Hrănit mereu, tu ai să fii!”


David, atuncea, a făcut Așa precum ei au cerut, Căci el, șapte bărbați, le-a dat. Mefiboșet a fost cruțat – Cum împăratu-avuse-n plan – Căci fiu i-a fost, lui Ionatan, Cu care David a făcut Un legământ, la început.


David a zis: „E cineva, Care a mai rămas, cumva, Din a lui Saul casă, oare? Să mergeți dar, în căutare Și de cumva o să-l găsiți, Cu el, la mine, să veniți, Pentru că am în gând, un plan, Din pricina lui Ionatan. Acelui om, vreau să-i fac bine. Plecați și-aduceți-l la mine!”


De-acum, tu trebuie să știi Căci cu-ai tăi robii și cu-ai tăi fii, Va trebui, sprijin, să-i dați, Prin faptul că o să-i lucrați Pământul care i-a fost dat, De-acum încolo, ne-ncetat, Pentru ca, pâine – tot mereu – Să aibă-n felu-acesta. Eu Am să păstrez, de-asemenea, Un loc al său, la masa mea.” Țiba avea mai mulți feciori, Precum și robi, drept slujitori. El, cincisprezece fii, avea Și douăzeci de robi ținea.


În urmă, el s-a închinat Și-n acest fel, a cuvântat: „Află că robul tău, îndată, Va împlini porunca dată De către al său împărat.” De-atunci, Mefiboșet a stat, Mereu, la a lui David masă Și a mâncat la el acasă, La fel ca și copiii lui, Ca fiii împăratului.


Precum a dat David porunci – Doar la Ierusalim a stat Mefiboșet, la împărat, Căci era oaspetele lui, La masa împăratului. Mereu, fusese slăbănog, Căci de picioare-a fost olog.


„Spune-mi, mai este cineva – Dintre-ai lui Saul fii – cumva, Față de care s-arăt eu, O bunătate, tot mereu, Asemenea cu cea pe care Doar Dumnezeu numai o are?” Țiba a spus: „Din câte știu, Doar Ionatan mai are-un fiu, Și-acela este slăbănog Căci, de picioare, e olog.”


Feciorilor lui Barzilai, Bunăvoință să le dai, Ca astfel să o ducă bine. La masă să îi pui, cu tine, Căci bunătate-au dovedit, Pe vremea când eram fugit, De Absalom – fratele tău – Cari încerca să-mi facă rău.


Cu haine noi l-a-nveșmântat Și-n urmă, el l-a așezat – Pentru tot timpul vieții lui – La masa împăratului.


Chiar și acel cu care eu, În pace, am trăit mereu – Omul în care mă-ncredeam, Cu care pâinea-mi împărțeam – Călcâiul și l-a ridicat Și împotrivă-mi l-a-ndreptat.


Cu haine noi l-a-nveșmântat Și-n urmă el l-a așezat – Pentru tot timpul vieții lui – La masa împăratului.


„Așa a zis Acel pe care Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Faceți cu-adevărat dreptate! Purtați-vă cu bunătate Și să arete fiecare, Aproapelui său, îndurare!


Pâinea, de toate zilele, Să ne-o dai azi. Greșelile Înfăptuite, Te rugăm,


Atunci, veți bea și-o să mâncați, La masa Mea, când judecați – Șezând pe jilțuri de domnie – Pe fiecare seminție, Din cele douășpe’, cari sânt În Israel, pe-acest pământ.”


Iată dar, că la ușă-s Eu, Și bat în ea. Dacă al Meu Glas, îl aude cineva, Și dacă va veni, cumva, Să Îmi deschidă – și Mă lasă – Atuncea, voi intra în casă Și voi cina cu omu-acel, Iar el, cu Mine-n acest fel.


De Domnul, să vă temeți voi, Slujindu-L cu credincioșie – În vremea care o să vie – Din toată inima. Astfel, O să vedeți ce poate El Și ce putere – bunăoară – În fața voastră, desfășoară.


Și rogu-te, nu-ndepărta, Nemărginita-ți bunătate, De casa mea – iubite frate – Nici chiar când Dumnezeu Cel Sfânt Va nimici, de pe pământ, Toți oamenii acei pe care, David – acum – dușmani, îi are.


Rămâi cu mine-n astă vreme, Căci nu mai ai de ce te teme. Cel ce mă caută pe mine, Știu că voiește, și pe tine, Să te găsească, iar apoi Să ne omoare pe-amândoi. Dar lângă mine – negreșit – Tu ai să fii bine păzit.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa