2 Samuel 9:6 - Biblia în versuri 20146 Mefiboșet – acela care, Pe Ionatan, părinte-l are Și-apoi pe Saul – a venit, La David, cum i-a poruncit. În fața lui, s-a închinat, Iar el, pe nume, l-a chemat: „Vino Mefiboșet!” – i-a spus. „Iată, sunt robul tău, supus” – Zise Mefiboșet, speriat. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească6 Mefiboșet, fiul lui Ionatan și nepotul lui Saul, a ajuns înaintea lui David, a căzut cu fața la pământ și s-a plecat astfel înaintea lui. David i-a zis: ‒ Mefiboșet! El a răspuns: ‒ Iată slujitorul tău! Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20186 Atunci când Mefiboșet – fiul lui Ionatan și nepotul lui Saul – a ajuns în fața lui David, și-a aplecat fața și s-a închinat. David i-a zis: „Mefiboșet!” El i-a răspuns: „Slujitorul tău este aici, la dispoziția ta!” Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20206 Mefibóșet, fiul lui Ionatán, fiul lui Saul, a venit la Davíd, a căzut cu fața [la pământ] și s-a închinat. Davíd a zis: „Mefibóșet!”. Iar el a răspuns: „Iată-l pe slujitorul tău!”. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu6 Și Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, a venit la David, a căzut cu fața la pământ și s-a închinat. David a zis: „Mefiboșet!” Și el a răspuns: „Iată robul tău!” Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19316 Și Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, a venit la David și a căzut pe fața sa și a făcut o plecăciune. Și David a zis: Mefiboșet! Și el a răspuns. Iată robul tău! Onani mutuwo |
Saul, mai mulți fii, a avut, Iar cel dintâi fecior născut Fusese Ionatan numit. Și el, un fiu, a dobândit. Băiatul cari i s-a născut, Cinci anișori doar a făcut, Când de la Izreel venise Vestea că Ionatan murise, Și Saul, de asemenea. Doica pe care o avea – Când astă vestea aflat – Luă copilul, de îndat’, Căci ea, să fugă, ar fi vrut. Băiatul, însă, a căzut – Pe când fugeau ei – după care, Olog rămase, de picioare. Acel copil nenorocit, Mefiboșet, era numit.
Băiatul a plecat grăbit, Iar David, iute, a venit Din miazăzi. S-a aplecat, De trei ori și s-a închinat, Cu fața până la pământ, În fața Domnului Cel Sfânt, Venind la Ionatan apoi. După aceea – amândoi – În brațe, întristați, s-au strâns Și cu amărăciune-au plâns. David era cel ce plângea, Mai tare, de se prăpădea.