Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 8:6 - Biblia în versuri 2014

6 În Siria Damascului, O straje – din oamenii lui – David, apoi, a rânduit, Iar Sirienii i-au plătit Biruri, în urmă, tot mereu. Păzit era, de Dumnezeu, David – oriunde se ducea – În tot ceea ce el făcea.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 David a pus garnizoane în regatul arameu al Damascului, iar arameii au devenit slujitorii lui David, plătindu-i tribut. Domnul îi dădea victorie lui David oriunde mergea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 David a instalat grupuri de luptători în regatul arameu al Damascului. Astfel, arameii au fost subordonați lui David și i-au plătit o taxă obligatorie. Iahve îl ajuta pe David să obțină victorie oriunde mergea.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Davíd a pus gărzi în Arám din Damásc. Arám a devenit sclavul lui Davíd și i-a adus daruri. Domnul îl elibera pe Davíd oriunde mergea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 David a pus strajă în Siria Damascului. Și sirienii au fost supuși lui David și i-au plătit un bir. Domnul ocrotea pe David oriunde se ducea.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Și David a pus străji în Siria Damascului și sirienii s‐au făcut robii lui David și i‐au adus daruri. Și Domnul da biruință lui David oriunde se ducea.

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 8:6
26 Mawu Ofanana  

Toți împărații cei pe care, Hadarezer, supuși, îi are, Bătuți – atunci când s-au văzut – Cu Israel, pace-au făcut, Iar Sirienii s-au smerit Și-apoi nu au mai îndrăznit Ca să îi vină-n ajutor Neamului Amoniților.


David – pe-atunci – în cetățuie, A trebuit ca să se suie. La Betleem, fusese pusă O strajă, de dușmani adusă.


Acum e timpul potrivit, Când poate fi îndeplinit Lucrul acest, căci Dumnezeu Astfel a zis: „Prin robul Meu – Prin David – am să-Mi izbăvesc Poporul și-am să-l dezrobesc Din jugul Filistenilor Și-al tuturor vrăjmașilor.”


David se întărea mereu, Iar al oștirii Dumnezeu, Neîncetat, îl însoțea, În tot ceea ce el făcea.


Eu sunt Domnul oștilor Și ne-ncetat, te-am însoțit. Vrăjmașii, ți i-am risipit, Iar numele ți-am înălțat, Voind să fie așezat În rândul tuturor cei cari, Peste pământ, au fost mai mari.


Străji, în Edom apoi, a pus Și astfel, toți i s-au supus, Căci Dumnezeu îl ocrotea, Oriunde și-n orice făcea.


Pe Moabiți i-a mai bătut Și o măsură le-a făcut, Căci să-i omoare a voit. Cu o frânghie a venit Și la pământ el i-a culcat, Pe toți. Apoi, i-a măsurat, Cu funia ce o aduse. Gloata aceea ce căzuse Întinsă pe pământul care Două frânghii în lungu-i are, Urma să fie omorâtă. Gloata cari fost-a nimerită Întinsă pe pământul care Doar o frânghie-n lungu-i are, A trebuit a fi cruțată. În viață ea a fost lăsată, Iar Moabiți-au fost supuși Lui David și, la biruri, puși.


Hadadezer fost-a-nsoțit De mulți slujbași, necontenit. Cei care-n slujba lui erau, Scuturi de aur doar, purtau. David, mâna, pe ele-a pus Și la Ierusalim le-a dus.


Împărățiile aflate Chiar lângă Râu, au fost luate De Solomon în stăpânire. El cârmuia întreaga fire, Pân’ la hotarul cel pe care Neamul de Filisteni îl are Și până la acel ținut Pe cari Egiptul l-a avut. Oamenii care locuiau Acolo, daruri, aduceau Pentru-mpărat. Cât a trăit Acesta, ei s-au socotit Supuși ai săi, neîncetat.


Ahab, cel care a domnit Peste Israel, a murit. Îndată, după moartea lui, În contra Israelului, Moabul tot s-a ridicat.


Dar toate câte le-a făcut Ieroboam, nu s-au trecut În cărțile Cronicilor Ce sunt ale-mpăraților Ce-n Israel au stăpânit? Nu este oare, pomenit În Cronici, de al său război, Prin care-adus-a înapoi – În stăpânire-n Israel – Damascul și-alături de el Hamatul care s-a aflat Sub al lui Iuda împărat?


Domnul, apoi, l-a ajutat Pe Ezechia, de-a avut Izbândă-n tot ce a făcut. S-a răsculat, în urmă, el, Contra Asiriei și-astfel – Supus – nu s-a mai dovedit Și nici un bir n-a mai plătit.


Meșa, cel care-mpărățea Peste Moab, mari turme-avea. Un bir avut-a de dat el, Din turme, către Israel. Din miei, dădea o sută mii Pentru-ai lui Israel copii Și tot o sută mii dădea Și din berbeci, de-asemenea.


Străji, în Edom, apoi a pus Și astfel, toți i s-au supus Lui David, căci Domnul veghea Asupra lui, în ce făcea.


Oști, în cetățile-ntărite – Care în Iuda sunt zidite – A rânduit el, de îndat’, Și căpitani a așezat, Atât în Iuda, cât și-n toate Cetățile ce-au fost luate Din Efraim, de al său tată, Cari, Asa, s-a chemat. Și iată


Doamne, Te rog să iei aminte, Căci Tu îmi ești, în clipe grele, Tăria mântuirii mele! În ziua luptei, tot mereu, Doar Tu acoperi, capul meu.”


Nu ești Tu, Doamne, oare-Acel Care ne-ai lepădat și-astfel, Oștirea noastră nu voiești În bătălie s-o-nsoțești?


‘Geaba, în zi de bătălie, Calul gătit are să fie, Căci biruința, tot mereu, Se află doar la Dumnezeu.


Oastea de Filisteni, aflată La Ghibea, fost-a spulberată, De către Ionatan. Apoi, Veștile despre-acest război, În țară, s-au întins, de-ndat’, Încât, de luptă, a aflat Tot neamul Filistenilor. Saul a pus ca, în popor, Să sune trâmbița, zicând: „Sunați din trâmbiți, până când, Evreii toți vor fi aflat, Tot ceea ce s-a întâmplat”


Dar Ionatan – acela care, Pe Saul, drept părinte-l are – Pe slujitorul ce-l avea Și care armele-i ducea, Grabnic, la sine, l-a chemat Și-n acest fel, a cuvântat: „Vino cu mine, să-ncercăm, La Filisteni, ca să intrăm!” Nimic, lui Saul, nu i-a spus, Ci doar cu sluga lui s-a dus.


Apoi, o groază – ca un zvon – S-a abătut peste popor, Pe ceata prădătorilor Și-asupra străjii. Negreșit, Întreaga țară s-a-ngrozit, Căci era groaza Domnului Venită-asupra orișicui.


În urmă, Ionatan îi zise Feciorului ce-l însoțise: „Haidem acum, să încercăm – De vom putea – să-naintăm Până la straja cea pe care Neamul de Filisteni o are. De neamu-acesta, niciodat’ – Cari împrejur e netăiat – Să nu te temi, căci Dumnezeu E Cel ce poate ca, mereu, Să ne aducă izbăvire – Indiferent de ce oștire Ne însoțește. Dacă-i mare – Sau dacă este mică – n-are Vreo importanță-n ochii Lui, Căci voia este-a Domnului. Să mergem dar, căci El, apoi, Poate lucrează pentru noi.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa