2 Samuel 8:2 - Biblia în versuri 2014

² Pe Moabiți i-a mai bătut Și o măsură le-a făcut, Căci să-i omoare a voit. Cu o frânghie a venit Și la pământ el i-a culcat, Pe toți. Apoi, i-a măsurat, Cu funia ce o aduse. Gloata aceea ce căzuse Întinsă pe pământul care Două frânghii în lungu-i are, Urma să fie omorâtă. Gloata cari fost-a nimerită Întinsă pe pământul care Doar o frânghie-n lungu-i are, A trebuit a fi cruțată. În viață ea a fost lăsată, Iar Moabiți-au fost supuși Lui David și, la biruri, puși.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

² Apoi i-a învins și pe moabiți. Pe aceștia i-a culcat la pământ și i-a măsurat cu o funie. Cei cuprinși în două lungimi de funie erau omorâți, iar cei cuprinși în a treia lungime erau lăsați în viață. Moabiții au devenit slujitorii lui David, plătindu-i tribut.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Apoi i-a învins și pe moabiți. Pe aceștia i-a culcat la pământ și i-a măsurat cu o funie. Cei care se încadrau la măsura de două lungimi de frânghie, erau omorâți; iar aceia care se încadrau în a treia lungime de frânghie, erau lăsați să trăiască. Moabiții i-au fost subordonați lui David și i-au plătit o taxă obligatorie.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² L-a lovit pe Moáb, i-a culcat la pământ și i-a măsurat cu frânghia: a măsurat două frânghii pentru a-i omorî și o frânghie întreagă pentru a-i lăsa în viață. Cei din Moáb au ajuns sclavii lui Davíd și i-au adus daruri.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² A bătut pe moabiți și i-a măsurat cu o frânghie, punându-i să se culce la pământ; a măsurat două frânghii ca să-i omoare și o frânghie plină ca să-i lase vii. Și moabiții au fost supuși lui David și i-au plătit un bir.

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Și a bătut pe Moab și i‐a măsurat cu frânghia, punându‐i să se culce pe pământ. Și a măsurat două frânghii pentru omorât și o frânghie plină pentru trăit. Și moabiții au ajuns robii lui David și i‐au adus daruri.

2 Samuel 8:2 Mawu Ofanana

2 Samuel 12:31

Uciși au fost, cu mic, cu mare, Locuitorii cei pe care, Cetatea Raba i-a avut. Prin ferăstraie i-a trecut, Prin grape și topoare care, Din fier, fusese fiecare, Și-apoi cu toți au fost luați Și în cuptoare aruncați. În felu-acesta s-a făcut Cetăților ce le-a avut Poporul Amoniților. David, în fruntea oștilor, Către Ierusalim apoi, Luat-a drumul, înapoi.

2 Samuel 8:6

În Siria Damascului, O straje – din oamenii lui – David, apoi, a rânduit, Iar Sirienii i-au plătit Biruri, în urmă, tot mereu. Păzit era, de Dumnezeu, David – oriunde se ducea – În tot ceea ce el făcea.

1 Regi 4:21

Împărățiile aflate Chiar lângă Râu, au fost luate De Solomon în stăpânire. El cârmuia întreaga fire, Pân’ la hotarul cel pe care Neamul de Filisteni îl are Și până la acel ținut Pe cari Egiptul l-a avut. Oamenii care locuiau Acolo, daruri, aduceau Pentru-mpărat. Cât a trăit Acesta, ei s-au socotit Supuși ai săi, neîncetat.

2 Regi 1:1

Ahab, cel care a domnit Peste Israel, a murit. Îndată, după moartea lui, În contra Israelului, Moabul tot s-a ridicat.

2 Regi 17:3

În contra lui, acela care Era-n Asiria mai mare – Salmanasar fiind chemat – Cu oaste multă s-a urcat. Apoi, pe Osea, l-a supus Și să-i plătească bir, l-a pus.

1 Cronici 18:2

Pe Moabiți, i-a mai bătut Și astfel, David a putut Să-i facă de a-i fi supuși Și-apoi, la biruri, au fost puși.

2 Cronici 26:8

Toți Amoniții se duceau La Ozia și îi dădeau Daruri, pentru că faima lui, La granița Egiptului Ajunse și era știut Cât de puternic s-a făcut.

Psalmi 108:9

Despre Moab, să aveți știre Că drept lighean, Eu l-am luat, Ce-Mi este bun pentru spălat. Peste Edom – luați aminte – Arunc a Mea încălțăminte. Iar peste țara cea pe care Neamul de Filisteni o are, Scot chiote de veselie Și strigăte de bucurie!”

Psalmi 18:45

Și inima li se înmoaie, Ca și pământul după ploaie. De fiecare dată când Ies din cetăți, merg tremurând.

Psalmi 60:10

Nu ești Tu, Doamne, oare-Acel Care ne-ai lepădat și-astfel, Oștirea noastră nu voiești În bătălie s-o-nsoțești?

Psalmi 60:8

Despre Moab, să aveți știre Că drept lighean Eu l-am luat, Ce-Mi este bun pentru spălat. Peste Edom – luați aminte – Arunc a Mea încălțăminte. În urmă, țara cea pe care Neamul de Filisteni o are, Din a Mea pricină-o să fie Plină numai de bucurie!”

Psalmi 83:6

Al lui Edom neam, Moabiții Și-asemenea Ismaeliții; Hagareniții i-au urmat;

Isaia 36:16

Nu-l ascultați pe Ezechia, Ci voi să ascultați solia Celui care e așezat Peste Asiria-mpărat: „Pentru voi toți, este mai bine, Să încheiați pace, cu mine. Supuși, dacă o să-mi fiți mie, Mânca-veți din a voastră vie Și din smochinul ce-l aveți. Apă, voi veți putea să beți, Din puțul vostru, până când –

Numeri 24:17

Iată, privesc pe-al vremii drum Și îl zăresc, dar nu acum – Aproape – ci în depărtare. Eu văd, din Iacov, cum răsare O stea ce urcă peste fire. Văd un toiag de cârmuire Care-a ieșit din Israel. Străpunge-va Moabul El, Și îi va prăpădi – să știi – În urmă, pe-ai lui Set copii.

1 Samuel 10:27

Însă și oameni răi au fost, Care au zis: „Nu are rost! Ce poate Saul, ca să facă, Să ne ajute-acum, chiar dacă, Iată-l că este împărat?” Dar Saul nu i-a ascultat Și chiar dacă nu i-a plăcut, Că nu aude, s-a făcut.

1 Samuel 14:47

După ce Saul a șezut Ca împărat, el a făcut Războaie multe cu cei care, Israelul, vrăjmași, îi are. El s-a luptat cu Moabiții Și cu Edom, cu Amoniții, Cu împărații cari ședeau La Țoba de împărățeau Și-apoi cu Filistenii care, Pe Israel, apăsau tare. În lupta împotriva lor, A fost, mereu, biruitor.

1 Samuel 22:3

David, de-acolo, a plecat, La Mițpe și s-a așezat În al Moabului ținut. La cel pe care l-a avut Moabu-atuncea împărat, David s-a dus și l-a rugat: „Un lucru vreau să te rog eu: Lasă-l – la voi – pe tatăl meu, Să vină-n țară ca să stea Și-asemenea, pe mama mea. Te rog să-i lași să stea la voi, Până când eu voi ști apoi, Ce vrea să facă Dumnezeu, Cu mine și cu neamul meu.”

1 Samuel 22:4

Pe-ai săi părinți, David i-a dus, La împărat – precum a spus – Și-apoi el le-a îngăduit, În țara lui, de-au locuit. În cetățuie, ei au stat, Unde și David s-a aflat.