Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 8:18 - Biblia în versuri 2014

18 Tot căpitan, era Benaia – Iar Iehoiada e cel care, Acesta, drept părinte-l are. Mai mare-al Cheretiților – Precum și-al Peretiților – A fost Benaia așezat, Fiind pus, chiar de împărat. Fiii lui David – negreșit – Dregătorii au dobândit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

18 Benaia, fiul lui Iehoiada, era conducătorul cheretiților și al peletiților, iar fiii lui David erau preoți.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

18 Benaia – fiul lui Iehoiada – era conducătorul cheretiților și al peletiților; iar fiii lui David erau primii oameni (importanți) de lângă rege.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

18 Benáia, fiul lui Iehoiáda, era peste cheretei și peletei, iar fiii lui Davíd erau preoți.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

18 Benaia, fiul lui Iehoiada, era căpetenia cheretiților și a peletiților; și fiii lui David erau mari dregători.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

18 și Benaia, fiul lui Iehoiada, era peste cheretiți și peletiți și fiii lui David erau cârmuitori.

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 8:18
18 Mawu Ofanana  

Slujbașii împăratului – Din neamul Cheretiților, Din cel al Peletiților, Precum și cei veniți din Gat – De-ndată s-au alăturat Și-n fața lui, toți au trecut.


Ioab era acela care, Peste oșteni, era mai mare. În fruntea Cheretiților, Fusese – drept conducător – Benaia pus, acela care, Pe Iehoiada, tată-l are. El a mai fost cârmuitor Și-al oștii Peletiților.


Ira – cel din Iair venit – Ajunse de a fi numit În rangul de slujbaș de stat, Aflat mereu lângă-mpărat.


Îndată, Abișai s-a dus Să împlinească ce i-a spus Stăpânul său. Când a plecat, Cu sine-alături, a luat Pe slujitorii cei pe care, Ioab în slujba sa, îi are. I-a mai luat pe Cheretiți Și-asemeni și pe Peletiți. De la Ierusalim plecară Și-apoi pe Șeba-l căutară.


Atuncea, preotul Țadoc, Natan – cel care e proroc – Și cu Benaia – cu cel care, Pe Iehoiada, tată-l are – Către Ghihon s-au îndreptat. Pe Solomon, ei l-au luat Și-apoi – așa precum a spus David – pe-al său catâr l-au pus. La drum, ei fost-au însoțiți De oștile de Cheretiți, Precum și de acelea care, Neamul de Peletiți le are.


Natan – cel care e proroc – La fel și preotul Țadoc, Benaia – cu toți Cheretiții Și-asemeni și cu Peletiții – Până la Solomon s-au dus Și-apoi, călare, ei l-au pus Chiar pe catârul cel pe care David – al nostru domn – îl are;


Dar preotul Țadoc a stat, Deoparte, și nu i-a urmat. Cei care nu s-au învoit Cu ei și nu i-au însoțit, Au fost: Benaia – omul care, Pe Iehoiada, tată-l are; Natan prorocul și Șimei; Urmați și de viteazul Rei, Cu toți vitejii cei pe care, David, în slujba sa, îi are.


Când a sfârșit de cuvântat, El, pe Benaia, l-a chemat. La al său frate l-a trimis Și-a poruncit a fi ucis. Benaia-a mers și l-a lovit Pe-Adonia, care-a murit.


Cei care preoți se vădeau, Țadoc și-Abiatar erau; Iar peste oști, era mai mare Benaia pus – acela care, Pe Iehoiada-l avea tată.


La împărat, era o ceată De-ngrijitori, iar peste ea Mai mare-a fost Azaria. El este-al lui Natan fecior. Zabud fusese slujitor, Iar Solomon l-a așezat În rangul de slujbaș de stat. Zabud este acela care, Tot pe Natan, părinte-l are. Cu împăratul – negreșit – Prieten, el s-a dovedit.


Anul al șaptelea venise, Când Iehoiada poruncise Să vină-n grabă, la palat, Sutașii care s-au aflat În fruntea Cheretiților Și a alergătorilor. La Casa Domnului i-a dus, Unde, să jure, el i-a pus Și-au încheiat un legământ În fața Domnului Cel Sfânt. Abia apoi, le-a arătat Pe fiul cel de împărat


De-un alt bărbat a fost urmat, Care, Benaia, s-a chemat. Benaia este-acela care, Pe Iehoiada, tată-l are Și se trăgea din Cabțeel. Un om de preț fusese el, Căci îi ucise pe cei doi Lei ai Moabului apoi. Pe când ningea, el a văzut Cum un leu mare a căzut În groapa cari a fost săpată Spre a fi apa adunată. Iute, în ea, s-a pogorât, Unde, pe leu, l-a omorât.


Benaia-apoi, acela care, Pe Iehoiada, tată-l are, Mai mare-al Cheretiților – Precum și-al Peretiților – Ajunse a fi așezat, Fiind pus chiar de împărat. Fiii lui David – negreșit – Dregătorii, au dobândit.


De-aceea, Cel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: A zis: „Mâna am să-Mi întind, Spre Filisteni și-am săi cuprind. Pe Cheretiți, de peste fire, Îi spulber cu desăvârșire Și prăpădesc tot ce-a rămas Pe coasta mări-n acel ceas.


Vai de cei care se vădesc, Pe malul mării, că trăiesc! Vai, fi-va de acel popor, Din neamul Cheretiților! Canaanule, țară pe care Neamul de Filisteni o are, Iată ceea ce-a cuvântat Domnu-mpotrivă-ți: „Spulberat Tu ai să fii și nimenea, În tine, nu va mai ședea!


Spre miazăzi, am năvălit, În partea-n care-a locuit Poporul Cheretiților. Cu oastea-Amaleciților, Prin Iuda, noi am mai trecut – Pe lângă-al lui Caleb ținut – Și în Țiclag am năvălit, Pe care l-am și pustiit.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa