Pe-a treia parte din popor, L-a așezat conducător Chiar pe Ioab. Apoi, la fel, Pe-altă treime a pus el Pe Abișai, acela care Drept frate, pe Ioab, îl are, Pentru că oamenii acei Erau feciorii Țeruei. Pe cei rămași i-a așezat, Sub mâna lui Iutai, din Gat. Când a sfârșit, a zis apoi: „Vreau ca să ies și eu, cu voi.”
„Când pe Amasa-l întâlniți, În felu-acesta, să-i vorbiți: „Nu ești, din osul meu, luat? Nu ești, din carnea mea-ntrupat? Mă pedepsească Dumnezeu Cu toată-asprimea Lui, mereu, Dacă cumva nu vei fi dus Și, în al lui Ioab loc, pus, Drept marele conducător Aflat în fruntea oștilor!”
Ioab, fiul Țeruiei, care Era-nsoțit de-o oaste mare – Cel cari, lui David, i-a slujit – Tocmai atuncea a ieșit Și cu-ai săi oameni de război, Spre Gabaon s-a dus apoi. Oștirile s-au întâlnit Și față-n față s-au oprit, Chiar lângă iazul cel pe care, ‘Nainte-i, Gabaonu-l are.
În fața lor, ei l-au chemat Pe Ezechia, de îndat’. Eliachim – acela care, Pe Hilchia, părinte-l are – Fiind de Șebna însoțit Și de Ioah, iute-au ieșit În fața-Asirienilor, Spre-a asculta solia lor. Eliachim este cel care Fusese pus drepte cel mai mare, În casa împăratului; Șebna e logofătul lui; Ioah – al lui Asaf fecior – E arhivar, sau scriitor.
Apoi, Eliachim – cel care, Pe Hilchia, părinte-l are – Cu Șebna – cel ce l-a-nsoțit, Căci logofăt era numit – Și cu al lui Asaf fecior – Ioah, cari fost-a scriitor – La Ezechia au plecat Și straiele și-au sfâșiat, Atunci când au istorisit Tot ce Rabșache a vorbit.
David, când spre Sion, s-a dus, Către ai săi, astfel, a spus: „Acela care o să-i bată, Pe Iebusiți, acela – iată – Drept căpetenie-o să fie Și domn! Așa vreau să se știe!” Atunci Ioab, acela care, Drept al Țeruei fiu apare Întâiul, la război s-a dus Și căpetenie-a fost pus.