Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 7:9 - Biblia în versuri 2014

9 Eu sunt Domnul oștilor Și ne-ncetat, te-am însoțit. Vrăjmașii, ți i-am risipit, Iar numele ți-am înălțat, Voind să fie așezat În rândul tuturor cei cari, Peste pământ, au fost mai mari.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 Am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers și i-am nimicit dinaintea ta pe toți dușmanii tăi. Acum îți voi face un nume mare, precum numele celor mari de pe pământ.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Am fost cu tine permanent pe unde ai mers, am distrus din fața ta pe toți dușmanii tăi și ți-am făcut un mare nume – ca al celor renumiți de pe pământ.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 am fost cu tine oriunde ai mers, i-am nimicit pe toți dușmanii tăi înaintea ta și ți-am făcut numele mare ca numele celor mari care sunt pe pământ;

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toți vrăjmașii tăi dinaintea ta și ți-am făcut numele mare, ca numele celor mari de pe pământ;

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Și am fost cu tine oriunde ai mers și am stârpit pe toți vrăjmașii tăi dinaintea ta și‐ți voi face un nume mare ca numele celor mari care sunt pe pământ.

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 7:9
23 Mawu Ofanana  

Din tine, face-voi neam mare. Vei fi o binecuvântare – Un nume mare-ți va fi dat Și fi-vei binecuvântat.


David, un cântec, a cântat, Pe care el l-a închinat Spre slava Domnului Cel care L-a izbăvit cu brațu-I tare, De Saul și de-al său popor, Precum și de-a vrăjmașilor Mânie-aprinsă. El a spus:


Când, lângă mine, ești aflat, Peste vrăjmași mă năpustesc Și-a lor oștire-o nimicesc. Când lângă mine-i Dumnezeu Sar peste zidu-nalt, mereu.


Eu îi pisez asemenea, Încât ajung ca pulberea. Calc peste toți dușmanii mei, Ca prin noroiul uliței.


Iată cuvântul rostuit – De către David – la sfârșit, Cuvântul spus de-acela care, Drept tată, pe Isai, îl are, Cuvântul celui înălțat Sus – sus de tot – și așezat Să fie uns, pentru Cel care, Drept Dumnezeu, Iacov Îl are, Cuvântul spus de către cel Care-a cântat, în Israel:


David se întărea mereu, Iar al oștirii Dumnezeu, Neîncetat, îl însoțea, În tot ceea ce el făcea.


După ce David i-a bătut Pe Sirieni, el și-a făcut Un mare nume, căci apoi, Cu Edomiții, în război, A fost și, optsprezece mii – Din ai Edomului copii – A nimicit, în locul care, Drept „Valea Sării”, nume-și are.


Străji, în Edom apoi, a pus Și astfel, toți i s-au supus, Căci Dumnezeu îl ocrotea, Oriunde și-n orice făcea.


În Siria Damascului, O straje – din oamenii lui – David, apoi, a rânduit, Iar Sirienii i-au plătit Biruri, în urmă, tot mereu. Păzit era, de Dumnezeu, David – oriunde se ducea – În tot ceea ce el făcea.


Pe tine-n fața tuturor, Neîncetat, te-am însoțit. Vrăjmașii ți i-am risipit, Iar numele ți-am înălțat, Voind să fie așezat În rândul tuturor cei cari, Peste pământ, au fost mai mari.


Pricini de binecuvântare Îl faci Tu, pentru fiecare, Și îl așezi pentru vecie – Umplut fiind de bucurie – Să stea-naintea Feței Tale, Așa cum ai găsit cu cale.


Din fața lui, am să-i zdrobesc Pe cei care îl dușmănesc. Loviți au să se pomenească Aceia cari au să-l urască.


Iar pe cei tari i-a răsturnat, De la domnie, și-a-nălțat Pe cei care au fost smeriți.


De Dumnezeu, necontenit, Iosua fost-a însoțit, Iar vestea a înconjurat Pământul țări-n lung și-n lat.


În tot ceea ce a făcut David, izbândă, a avut, Pentru că Domnul Dumnezeu Alăturea-i era, mereu.


Când domnitorii cei pa care Neamul de Filisteni îi are Ieșeau în fruntea oștilor, David mergea-mpotriva lor Și-ntotdeauna izbutea Mai mari izbânzi de a avea, Decât ale-mpăratului Precum și ale oștii lui. David, astfel, a reușit S-ajungă-a fi foarte vestit.


Din pulbere – de-i e pe plac – El îl ridică, pe sărac. Pe cel ce e lipsit apoi, El îl înalță din gunoi, Să-l pună-alături de cei cari Se-arată precum că sunt mari, Și-i dă un scaun de domnie – De slavă plin – ca să îi fie Drept moștenire minunată; Căci ai pământului stâlpi – iată – Sunt numai ai lui Dumnezeu, Iar lumea stă, pe ei, mereu.


În felu-acesta a murit Saul, cel ce l-a însoțit, Cei trei feciori ce îi avea Și cel ce armele-i ducea.


Când au văzut ce s-a-ntâmplat, Grabnic, chivotul l-au luat Și la Ecron, ei l-au trimis. Văzându-l, Ecroniți-au zis: „Iată chivotul cel pe care Domnul lui Israel îl are, Acuma l-au adus la noi, Căci vor să ne omoare-apoi.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa