Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 7:7 - Biblia în versuri 2014

7 Prin orice loc, umblat-am Eu – Călăuzind poporul Meu – Vreo dată, s-a-ntâmplat cumva, Să întreb Eu, pe cineva: „De ce – din cedru – nu-ncercați, O casă, să Îmi ridicați, În care-apoi să dobândesc Putința ca să locuiesc?”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Pretutindeni pe unde am călătorit împreună cu toți fiii lui Israel, am spus Eu oare vreun cuvânt vreuneia dintre semințiile lui Israel, cărora le poruncisem să păstorească poporul Meu Israel, și le-am zis Eu: ‘De ce nu-Mi construiți o casă din cedru?’».

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Oriunde am călătorit împreună cu tot poporul Israel, oare am cerut vreunuia dintre judecătorii lui – cărora le-am poruncit să păstorească poporul Meu, Israel – să îmi construiască o casă din cedru?’».

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Pretutindeni pe unde am mers cu toți fiii lui Israél, am spus eu oare vreun cuvânt vreunuia dintre judecătorii lui Israél cărora le-am poruncit să păstorească poporul meu Israél, zicând: ‹Pentru ce nu-mi zidiți o casă de cedru?› ».

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Pretutindeni pe unde am mers cu toți copiii lui Israel, am spus Eu oare vreo vorbă vreuneia din semințiile lui Israel, căreia îi poruncisem să pască pe poporul Meu, Israel, zicând: Pentru ce nu-Mi zidiți o casă de cedru?»’

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 În toate locurile în care am umblat cu toți copiii lui Israel, am vorbit eu oare o vorbă cu vreuna din semințiile lui Israel căreia i‐am poruncit să fie păstorul poporului meu Israel, zicând: De ce nu mi‐ați zidit o casă de cedru?

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 7:7
19 Mawu Ofanana  

Când împărat, odinioară, Saul fusese, tu erai Acela cari povățuiai, Strângând întregul Israel, În jurul tău. Atunci, astfel, Ți-a vorbit Domnul Dumnezeu: „Tu ai să paști poporul Meu, Și căpetenie ai să fii Peste-ai lui Israel copii.”


Când împărat, odinioară, Saul fusese, tu erai Acela care îl duceai Și-l aduceai pe Israel. De-aceea, ție-atunci, astfel Ți-a vorbit Domnul Dumnezeu: „Tu ai să paști poporul Meu, Și căpetenie ai să fii, Peste-ai lui Israel copii.”


Prin orice loc umblat-am Eu – Călăuzind poporul Meu – Pe vreun judecător, la voi, Crezi că l-am întrebat apoi, „De ce – din cedru – nu-ncercați, O casă, să Îmi ridicați, În care-apoi să dobândesc Putința ca să locuiesc?”


El Își va paște a Lui turmă, Ca un Păstor adevărat. În brațe, îi va fi luat, Pe miei; la sân, El îi așează, Iar oile ce alăptează Sunt, cu blândețe, ocrotite, De El fiind călăuzite.”


„Așa vorbește Dumnezeu: „Întregul cer este al Meu, Căci el este, din veșnicie, Scaunul Meu pentru domnie, Iar din pământ, Eu Mi-am făcut, Pentru picioare, așternut! Ce casă ați putea apoi, Mie, ca să Îmi faceți voi, Sau ce puteți să ridicați, Drept locuință să Îmi dați?


Am să aleg alți păstori, noi, Și îi voi pune peste oi. Ei, turma Mea, au să o pască Și ne-ncetat au s-o păzească, Iar oilor – de bună seamă – Atunci nu le va mai fi teamă. Nici groază n-au să mai simțească Și nici una n-o să lipsească.


Păstori, după inima Mea, În vremea ‘ceea, veți avea, Căci peste voi, Eu îi voi pune. Pricepere și-nțelepciune, Am să le dau și-au să vădească Precum că știu să păstorească.


Eu Însumi le voi paște-apoi, Pe toate ale Mele oi, Căci Eu am să le dărui tihnă Și le voi duce la odihnă. Așa va fi, precum spun Eu, Care sunt Domn și Dumnezeu.”


Îmi zise: „Fiu al omului, Întoarce-te să prorocești Pentru păstorii sufletești Ai neamului lui Israel. În contra lor, spune astfel: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Vai de păstorii cei pe care Neamul lui Israel îi are! Vai fi-va, de păstori-acei Care se păstoresc pe ei! Păstorii nu trebuie-n urmă, Ca să își pască a lor turmă?


Voi pune-n fruntea oilor, Mereu, doar un singur păstor. Acela este Robul Meu, David chemat, pe care Eu Îl pun în fruntea turmelor,


Puterea cârmuirii Lui Va fi puterea Domnului, Puterea Celui cari, mereu, Îi este Domn și Dumnezeu. În liniște-au să locuiască, Căci El o să Se proslăvească Până la marginile care Acest pământ întins le are.


„Tu, Betleeme, ne-nsemnat Nu ești, în țara lui Iuda! O căpetenie vei da! Păstor are să fie El, Poporului Meu, Israel!”


Acuma dar, dragii mei frați, Asupra voastră, să vegheați Și-asupra turmei, peste care, Sunteți episcopi, fiecare, Puși chiar de Duhul Sfânt. Să știți Cum trebuie să păstoriți Biserica lui Dumnezeu, Ce-a câștigat-o El, cu greu, Cu al Său sânge. Știu prea bine,


Strigând: „Bărbați Israeliți! Dați-ne, grabnic, ajutor! Iată, acest înșelător, E cel cari propovăduiește, În toată lumea, și vorbește, Mereu, contra norodului Și împotriva Legii lui Și a locașului în care Ne-am strâns acum, cu mic, cu mare. Ba, mai mult încă: a băgat, În Templu, Greci; și a spurcat Locașul sfânt.” Ei au văzut,


Căci al tău Domn și Dumnezeu, În tabără, va fi mereu, Pentru ca să te ocrotească Și pentru ca să-i dăruiască Pe-ai tăi vrăjmași, în mâna ta. De-aceea, îți va arăta Tabăra, sfântă și curată, Ca să nu vadă, niciodată, Domnul, nimic nepotrivit Și necurat, ca părăsit Să nu fii tu, de Dumnezeu, Ci El, cu voi, să stea mereu.”


„Prezbiterilor, le vorbesc, Căci vreau ca să îi sfătuiesc, Pentru că eu, prezbiter sânt – Martor al lui Hristos Cel Sfânt – La tot ceea ce-a pătimit, Și care, parte, am primit, La slava Lui neprețuită Care va fi descoperită:


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa