Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 7:11 - Biblia în versuri 2014

11 Sau chiar atunci când, în popor Era câte-un judecător. De-ai tăi vrăjmași, te-am izbăvit Și tihnă, Eu ți-am dăruit. Domnul, acuma, îți vestește Cum că, o casă, îți zidește.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 încă din zilele în care poruncisem să fie puși judecători peste poporul Meu Israel. Și îți voi da odihnă în mijlocul tuturor dușmanilor tăi. Acum Domnul te înștiințează că Domnul Însuși îți va întemeia o dinastie.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Am făcut acest lucru încă din zilele în care stabilisem judecători pentru poporul Meu – pentru Israel. Și ție îți (promisesem că îți) voi da odihnă, scăpându-te de provocările care ar putea veni din partea dușmanilor tăi. Acum Iahve te anunță că El personal îți va face o familie remarcabilă.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 din ziua când am stabilit judecători peste poporul meu Israél și ți-am dat liniște de toți dușmanii tăi. Domnul îți face cunoscut că Domnul îți va face o casă!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 și ca pe vremea când pusesem judecători peste poporul Meu, Israel. Ți-am dat odihnă izbăvindu-te de toți vrăjmașii tăi. Și Domnul îți vestește că-ți va zidi o casă.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 și ca din ziua în care am poruncit judecători peste poporul meu Israel; și ți‐am dat odihnă de toți vrăjmașii tăi. Și încă Domnul îți spune că îți va face o casă.

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 7:11
20 Mawu Ofanana  

Când împăratu-a locuit În casa lui și a primit Odihnă de la Dumnezeu Care l-a izbăvit, mereu, De-ai săi vrăjmași, el l-a chemat


Și încă lucru-acest, văd bine Că prea puțin e, pentru Tine! Așa după cum îmi vorbești, Și-n viitor Tu te gândești La casa mea. Mi-ai arătat Bunăvoință, ne-ncetat, Și-acum, pe mine – care sânt Un muritor de pe pământ – Mă-nveți în ceea ce-a privit Lucrul ce fi-va împlinit!


Căci Tu – Doamne al oștilor Și-al lui Israel domnitor – Mie mi Te-ai descoperit Și-n felu-acesta, mi-ai vorbit: „Necontenit, Eu te veghez Și-o casă îți întemeiez!” De-aceea, eu am îndrăznit, În fața Ta, să fi venit, Să Îți aduc închinăciune Și să-Ți fac astă rugăciune.


Dacă tu Mă vei asculta, Dacă pe calea Mea vei sta Păzindu-Mi legile lăsate – Poruncile care-au fost date – La fel cum a făcut mereu, ‘Nainte-ți, David – robul Meu – Eu am să fiu, mereu, cu tine Și-n toate o să-ți meargă bine. O casă trainică, voiesc Și ție-apoi, să îți zidesc, Așa precum tu ai văzut Că și lui David i-am făcut. Am să îți dau, în acest fel, În mâini, întregul Israel.


Viu este Domnul Dumnezeu – Care m-a întărit mereu, Acela care m-a adus Și care împărat m-a pus, Cel care-o casă mi-a zidit, Așa cum a făgăduit – Că astăzi chiar, Adonia Pieri-va, din porunca mea!”


Atuncea când peste popor Era câte-un judecător. Pe-ai tăi vrăjmași, Eu i-am smerit Și tihnă-apoi ți-am dăruit. Domnul, acuma, îți vestește Cum că o casă îți zidește.


Atunci când are să domnească, O Casă o să-I construiască Numelui Meu. Eu – pe vecie – Scaunul său pentru domnie Am să îl întăresc, căci iată: El Îmi e fiu și îi sunt Tată.”


În strâmtorare. Când dă pace, Cine și ce-ar mai putea face S-o tulbure? De Își ascunde El Fața, cine va pătrunde Până la El, spre a-L vedea? Puterea Lui e-asemenea De-I stă în față un popor Sau doar un singur muritor.


Vrăjmașii au ajuns, astfel, Să-l stăpânească pe popor, Smerindu-l prin puterea lor.


Atunci când Domnul n-a zidit O casă, ‘geaba s-au trudit Aceia ce o construiesc. Cei cari, cetatea, o păzesc, ‘Geaba veghează tot mereu, De n-o păzește Dumnezeu.


Războaiale, El le-a oprit, Iar liniștea s-a-nstăpânit Până la margini de pământ. Arcuri și suliți – câte sânt – Le-a sfărâmat și-a ars apoi, Și carele pentru război.


Iar Dumnezeu a dăruit Moașelor, case. În ăst fel, Plată primit-au, de la El, Pentru că Domnul a văzut, Că – de El – ele s-au temut.


Femeia, casa, îți zidește, Când înțeleaptă se vădește; Însă femeia cea nebună, Cu mâna ei are să-și pună, Grămadă casa, la pământ.


Ei, prin credința ce-au vădit, Împărății au cucerit; Mereu, dreptate au făcut; Apoi, închise, le-au ținut, Leilor, gura și au stins


Am să-Mi așez – neîndoios – Apoi, un preot credincios, Să-i placă sufletului Meu Și inimii Mele, mereu. Îi fac o casă stătătoare, Și va umbla, fără-ncetare, Doar înaintea Unsului Care va fi al Domnului.


Iartă te rog, pe roaba ta, Căci Dumnezeu îți va sălta O casă trainică, mereu, Pentru că văd că domnul meu, Poartă războaiele pe care Al nostru Dumnezeu le are. Din astă pricină, știu bine, Că nu e răutate-n tine.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa