Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 7:10 - Biblia în versuri 2014

10 Un loc anume, am dat Eu, Pentru întreg poporul Meu. În locu-acela, l-am sădit, Căci Eu – acolo – am dorit, Netulburat, ca să trăiască, Și nimeni să nu-l necăjească, Așa cum țineți bine minte, Că se-ntâmpla, mai înainte,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 Voi pregăti un loc pentru poporul Meu Israel și îl voi planta acolo, ca să locuiască singur, fără să mai fie tulburat și fără ca fiii nedreptății să-l mai poată asupri, așa cum făcuseră mai înainte,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Am păstrat un loc pentru poporul Meu – pentru Israel – și l-am plantat acolo ca să locuiască singur, fără să mai fie deranjat și fără ca cei nedrepți să îl mai poată exploata așa cum se întâmplase mai înainte.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 îl voi pune pe poporul meu, Israél, într-un loc, îl voi stabili și va locui el acasă și nu va mai fi tulburat. Fiii nelegiuirii nu-l vor mai umili ca mai înainte,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 am dat un loc poporului Meu, lui Israel, și l-am sădit ca să locuiască în el și să nu mai fie tulburat, ca să nu-l mai apese cei răi ca mai înainte

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Și voi rândui un loc poporului meu Israel și‐l voi sădi ca să locuiască în locul său și să nu mai fie tulburați și copiii răutății nu‐l vor mai apăsa ca înainte,

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 7:10
25 Mawu Ofanana  

Nicicând n-am să îl scot afară, Pe Israel, din astă țară, Pe care-am dat-o celor care, Acest popor, părinți, îi are, Dacă – mereu – veți avea voi, Grijă, ca să păziți apoi, Ceea ce Eu am poruncit, Prin legea care v-a venit Prin robul Meu, Moise chemat.”


Un loc anume, am dat Eu, Pentru întreg poporul Meu. În locu-acela l-am sădit, Căci Eu – acolo – am dorit, Netulburat, ca să trăiască Și nimeni să nu-l necăjească, Așa cum, țineți bine minte, Că se-ntâmpla, mai înainte,


Nicicând n-am să îl scot afară Pe Israel din astă țară, Pe care-am dat-o celor care, Acest popor, părinți, îi are, Dacă – mereu – veți avea voi, Grijă ca să păziți apoi, Ceea ce Eu am poruncit Prin legea care v-a venit Prin robul Meu, Moise chemat.”


Cu mâna Ta, ai izgonit Neamuri și-n urmă ai lovit Popoarele, căci i-ai adus Pe-ai noști’ părinți pe cari i-ai pus În locul lor. Ne-ai sprijinit Părinții și i-ai răsădit În astă țară minunată, După promisiunea dată.


O, Doamne, Tu ești Dumnezeu Și Tu ești Împăratul meu: Dă o poruncă, peste fire, Pentru-a lui Iacov izbăvire!


Doamne, o vie ai luat Tu, din Egipt. Ai alungat Neamuri, iar via dobândită, Pe-al lor pământ a fost sădită.


În fața ei, loc ai făcut Și-ntreaga țară s-a umplut De rădăcinile pe care Le-a făcut via Ta cea mare,


Dar Faraon s-a mâniat Și-astă poruncă, el a dat, Poporului său: „Să luați Și-apoi, în râu să-l aruncați Pe orice prunc ce-o să se nască, Dacă-i de parte bărbătească. Pe fete-n schimb, să le lăsați – Pe ele doar, să le cruțați.”


Apoi, îl vei fi așezat, Pe al Tău munte, căci va sta, Mereu, în moștenirea Ta, Pe-un loc pe care l-ai găsit Că este cel mai potrivit Pentru al Tău locaș. Va sta, La Templul pe cari mâna Ta, O Doamne, l-a întemeiat!


Întâi – pământul – l-a săpat; De pietre-apoi, l-a curățat Și-n urmă vițele-a sădit. Un turn – în mijloc – a zidit Și un teasc mare a săpat. Când a sfârșit, a așteptat Ca strugurii rodiți de vie, Mereu, doar struguri buni să fie. Dar via Lui, când a crescut, Struguri sălbatici a făcut.


Iată cine-i via pe care Domnul oștirilor o are: Ea e poporul Israel Și cel din Iuda, tot la fel. Aceasta-i via ce-o avea El și pe care o iubea. El – precum crede – se așteaptă Să fie-o judecată dreaptă. Însă degeaba-a așteptat, Căci iată, doar sânge vărsat! Dreptate aștepta, dar are Doar strigăte de apăsare!


Nici vorbă nu o să mai fie, În țara ta, de silnicie. Nici pustiire, nici prăpăd – La tine – nu o să mai văd. Căci nu va mai fi nici un rău, Atuncea, în ținutul tău. Drept „Mântuire”, Eu numesc Zidul cu cari te-mprejmuiesc, Iar a ta poartă minunată, Drept „Laudă” va fi chemată.


În neamul tău, vor fi găsiți Doar oamenii neprihăniți. Stăpâni, în țară, au să fie Oameni-acești, pentru vecie, Ca o odraslă pregătită, Care de Mine-a fost sădită, În slujbă să Îmi fie ea, Necontenit, spre slava Mea.


De-asemenea, aflați dar voi Cum că la fel pot zice-apoi, De-un neam sau de o-mpărăție, Că am să-i fac, mari, ca să fie, Pentru că vreau să îi zidesc Sau poate vreau să îi sădesc.


Oameni-aceștia vor avea, Din nou, bunăvoința Mea, Căci Eu îi voi aduce iară Să locuiască-n a lor țară. Am să-i așez, am să-i sădesc Și n-am să îi mai nimicesc. N-am să-i mai smulg din țara lor, Pe oamenii ăstui popor.


Când se va face în ăst fel, El – pentru neamul Israel – Nu va mai fi ca spinul care Înțeapă, fără încetare, Și doar dureri îi aduceau Cu cei cari împrejur erau. În acest fel, vor ști că Eu Sunt Domn, precum și Dumnezeu.”


Cu cei care, popor, Îmi sânt, Am să închei un legământ. El, încheiat, o să mai fie Cu fiarele de pe câmpie, Cu neamul zburătoarelor Precum și-al târâtoarelor. Arcul îl voi sfărma în țară, Și sabia. Voi scoate-afară Orice unealtă de război, Căci liniște le dau apoi.


În țara lor am să-i sădesc Și n-am să mai îngăduiesc Să fie smulși din țara dată În stăpânirea lor, odată. Așa a zis Cel cari, mereu, Îți este Domn și Dumnezeu!”


În fruntea lor, El o să meargă Și, lacrima, o să le-o șteargă. Nu va fi moarte, nici pieire, Țipăt, durere, tânguire, Căci tot ce fost-a la-nceput, De mult, de tot, va fi trecut.”


Iabin avea o oaste mare, Precum și foarte multe care; Din fier, carele s-au făcut Și nouă sute a avut. Israeliții, greu, gemeau, Căci douăzeci de ani erau, De când Iabin i-a apăsat. Atunci, la Domnul, a strigat, Înspăimântat, al lor popor


Trei cete s-au îndepărtat De tabără, căci au plecat Cu gândul ca să pustiiască Tot ce în cale-au să găsească. Una spre Ofra a pornit, Spre țara care s-a numit


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa