Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 5:9 - Biblia în versuri 2014

9 David, în cetățuia lui, S-a așezat, a întărit-o Cu ziduri și a-mprejmuit-o. Ea-i cetățuia cea pe care, David în stăpânire-o are. „Milo”, cetății, i s-a spus, Și „Cetățuie”, e tradus.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 David s-a stabilit în fortăreață și a numit-o „Cetatea lui David“. David a reconstruit cetatea de jur împrejur, dinspre Milo înspre interior.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 David s-a stabilit în fortăreață și a numit-o „Orașul lui David”. Apoi el a reconstruit orașul și l-a fortificat începând cu Milo până la partea de interior.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Davíd a locuit în fortăreață și a numit-o „cetatea lui Davíd”. A făcut construcții de jur împrejur, de la Mílo spre interior.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 David s-a așezat în cetățuie, pe care a numit-o cetatea lui David. A făcut întărituri de jur împrejur, în afară și înăuntrul lui Milo (Cetățuie).

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Și David a locuit în întăritură și a numit‐o cetatea lui David. Și David a zidit de jur‐împrejur de la Milo și înăuntru.

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 5:9
16 Mawu Ofanana  

David și oștile-i armate, În a Sionului cetate, Intrară și au cucerit-o, Iar de atunci, toți au numit-o Drept cetățuia cea pe care, David în stăpânire-o are.


David, când spre Sion, s-a dus, Către ai săi, astfel, a spus: „Atuncea când noi ne vom bate Cu Iebusiții din cetate, Pe orbi și șchiopi să îi luați Și în canal să-i aruncați!”… – Din ziua ‘ceea, se și spune: „Orbul și șchiopul nu vor pune Picioru-n casa Domnului.”


N-a vrut ca, în cetatea lui, Să ia chivotul Domnului, Și astfel, el l-a dus la Gat. Obed-Edom, era chemat Omul cel care a primit Chivotul și l-a găzduit.


Iată dar, cum s-a întâmplat Când el, mâna și-a ridicat Față de Solomon: era Vremea când Solomon lucra La Milo, și se închideau Spărturile care erau Chiar la cetatea ridicată De către David, al său tată.


Când vorbele și le-a sfârșit, David – ușor – a adormit. Într-un mormânt l-au așezat, Lângă ai săi părinți, culcat, Chiar în cetatea-n cari domnise Și peste care stăpânise.


Iată dar cum s-au potrivit Acele lucruri ce-au privit Pe oamenii ce-au fost găsiți De Solomon, și folosiți – Pentru corvoadă – când zidise Casa pe care-o dăruise Lui Dumnezeu, casa pe care – În Milo – împăratu-o are, Precum și zidul ridicat, Cu care a împresurat Ierusalimul – la-nceput – Apoi cel care s-a făcut În jurul Meghidoului, Urmat de al Hațorului, Precum și zidul ridicat Spre-a fi Ghezerul apărat.


Apoi, soața lui Solomon – Copilă a lui Faraon – Din a lui David cetățuie A trebuit ca să se suie În casa ce i s-a zidit Și-astfel, la Milo, a venit.


Slujbașii săi au uneltit În contra lui. S-au răsculat Și pe Ioas l-au atacat În casa care-a fost chemată Drept Milo, și este aflată La Sila, lângă dealul care Pogoară într-o pantă mare.


Acela care l-a lovit Fusese Iozacar numit, Și e feciorul lui Șimeat. De el, s-a mai alăturat Și Iozabad, acela care, Drept tată, pe Șomer, îl are. În felu-acesta a murit Ioas, de slujitori, lovit. Apoi, a fost adăugat Părinților săi și-ngropat Chiar în cetatea cea pe care, David, în stăpânire-o are. Însă, Ioas, un fiu, avea, Cari se chema Amația. În locul său, el a venit Și peste Iuda a domnit.


El, cetățuia, a-ntărit-o: Cu ziduri a împrejmuit-o, Cari, de la Milo, începeau Și-n jurul ei se întindeau. Cealaltă parte de cetate, Avea spărturi, cari, reparate, Sunt de Ioab. Precum se știe,


Se-mbărbătase Ezechia Și-asemeni toată-mpărăția. De-ndată, el a înălțat Zidul care a fost stricat, Până la turnuri. A-ntărit Milo, în care-a pregătit Scuturi și arme. Mai apoi,


Apoi, Șalun – acela care Fusese-n Mițpa cel mai mare – A dres „poarta izvorului” Și-a prins-o-n brâul zidului. Șalun era acela care, Părinte, pe Col-Hoze-l are. Șalun, când poarta a sfârșit-o, Cu scânduri a acoperit-o Și ușile apoi i-a pus. Încuietori i-a mai adus Și-apoi, pe ușile acele A așezat zăvoare grele. A mai făcut, de-asemenea, Zidul pe care îl avea Iazul Siloe. Brâul lui, Grădina împăratului, O mărginea continuând Să se întindă, ajungând Până la treptele aflate Lângă ieșirea din cetate.


Ierusalime, ești zidit Dintr-o bucată și-ntărit Ca și o falnică cetate,


O, vai este de Ariel! (Leul lui Dumnezeu e el.) Cetatea-n care s-a oprit David, atunci când a trăit! „An după an adăugați, Iar sărbătorilor le dați Putință-n cursul vremilor Să-și facă dar, ocolul lor.


De nu, un foc, atunci, să iasă, De la Abimelec din casă, Să-i mistuie pe cei ce sânt Pe al Sihemului pământ, Precum și pe toți cei pe care, Casa lui Milo-n ea îi are! Apoi, de la cei care sânt Pe ai Sihemului pământ – Precum și de la cei pe care, Casa lui Milo-n ea îi are – Să izbucnească un alt foc Și pe Abimelec, pe loc, Să-l mistuiască, negreșit!”


Toată-a Sihemului suflare Și cei pe care Milo-i are În a lui casă au venit Și la stejarul cel sădit Lângă Sihem, l-au așezat Pe-Abimelec, ca împărat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa