2 Samuel 5:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ David și oștile-i armate, În a Sionului cetate, Intrară și au cucerit-o, Iar de atunci, toți au numit-o Drept cetățuia cea pe care, David în stăpânire-o are.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁷ David a capturat însă fortăreața Sionului, care a devenit astfel Cetatea lui David.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ Dar David a capturat fortăreața Sionului, care s-a numit ulterior Orașul lui David.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ Însă Davíd a capturat fortăreața Sión. Aceasta este cetatea lui Davíd.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ Dar David a pus mâna pe cetățuia Sionului: aceasta este cetatea lui David.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁷ Și David a luat întăritura Sionului, care este cetatea lui David.

2 Samuel 5:7 Mawu Ofanana

2 Samuel 5:8

David, când spre Sion, s-a dus, Către ai săi, astfel, a spus: „Atuncea când noi ne vom bate Cu Iebusiții din cetate, Pe orbi și șchiopi să îi luați Și în canal să-i aruncați!”… – Din ziua ‘ceea, se și spune: „Orbul și șchiopul nu vor pune Picioru-n casa Domnului.”

2 Samuel 5:9

David, în cetățuia lui, S-a așezat, a întărit-o Cu ziduri și a-mprejmuit-o. Ea-i cetățuia cea pe care, David în stăpânire-o are. „Milo”, cetății, i s-a spus, Și „Cetățuie”, e tradus.

2 Samuel 6:10

N-a vrut ca, în cetatea lui, Să ia chivotul Domnului, Și astfel, el l-a dus la Gat. Obed-Edom, era chemat Omul cel care a primit Chivotul și l-a găzduit.

2 Samuel 6:12

David a prins, iute, de veste, De toate lucrurile-aceste, Căci slugile l-au înștiințat: „Domnul l-a binecuvântat Pe-Obed-Edom și casa lui, Din pricina chivotului.” În mare grabă, a pornit, Să ia chivotul. L-a suit – În urmă – în cetatea lui, Fiind, de-a lungul drumului, De-ntregul său popor urmat, Care scotea, neîncetat, Tari strigăte de veselie, Cuprins de-o mare bucurie.

2 Samuel 6:16

Chiar când chivotul Domnului Pătrunse în cetatea lui, Mical, acasă, se găsea Și pe fereastră, ea privea. Când l-a zărit pe împărat, Lângă chivot, cum a jucat, În inimă a și simțit Cum că dispreț i-a încolțit, Față de el. David a dus

1 Regi 2:10

Când vorbele și le-a sfârșit, David – ușor – a adormit. Într-un mormânt l-au așezat, Lângă ai săi părinți, culcat, Chiar în cetatea-n cari domnise Și peste care stăpânise.

1 Regi 3:1

Cu Faraonul cel pe care Egiptu-n fruntea sa îl are, Se încuscrise Solomon. Din fiicele lui Faraon, El, o soție, și-a luat Și cu aceasta-apoi, a stat, Chiar în cetatea cea pe care, David, al său părinte-o are. Acolo, ei au locuit, Până când el a reușit Să își ridice casa lui, Precum și casa Domnului Și întreg zidul cel pe care, În jur, Ierusalimu-l are.

1 Regi 8:1

Când Solomon a terminat, Pe toți bătrânii i-a chemat, Pe căpitani-aceia cari În seminții erau mai mari, Și pe mai marii tuturor Familiilor din popor. S-au adunat, din Israel, Și la Ierusalim, la el, Toți au venit, căci Solomon Voia să mute, din Sion, Chivotul legământului.

1 Regi 9:24

Apoi, soața lui Solomon – Copilă a lui Faraon – Din a lui David cetățuie A trebuit ca să se suie În casa ce i s-a zidit Și-astfel, la Milo, a venit.

1 Cronici 11:7

David și oștile-i armate, În a Sionului cetate, Intrară și au cucerit-o, Iar de atunci, toți au numit-o Drept cetățuia cea pe care David în stăpânire-o are.

2 Cronici 24:16

Lângă-mpărați, l-a așezat Poporul, când l-a îngropat, Căci mult bine făcuse el, Pentru întregul Israel Și pentru Casa Domnului, Păzind, mereu, porunca Lui.

2 Cronici 5:2

Când Solomon a terminat, Pe toți bătrânii i-a chemat, Pe căpitani-aceia cari, În seminții erau mai mari Și pe mai marii tuturor Familiilor din popor. S-au adunat din Israel Și, la Ierusalim, la el, Toți au venit, căci Solomon Voia să mute, din Sion, Chivotul legământului.

Neemia 3:15

Apoi, Șalun – acela care Fusese-n Mițpa cel mai mare – A dres „poarta izvorului” Și-a prins-o-n brâul zidului. Șalun era acela care, Părinte, pe Col-Hoze-l are. Șalun, când poarta a sfârșit-o, Cu scânduri a acoperit-o Și ușile apoi i-a pus. Încuietori i-a mai adus Și-apoi, pe ușile acele A așezat zăvoare grele. A mai făcut, de-asemenea, Zidul pe care îl avea Iazul Siloe. Brâul lui, Grădina împăratului, O mărginea continuând Să se întindă, ajungând Până la treptele aflate Lângă ieșirea din cetate.

Psalmi 132:13

Sionul este-al Domnului, Ales drept locuință-a Lui. În acest fel Domnu-a vorbit, Căci El, Sionul, l-a dorit:

Psalmi 2:6

„Iată dar, ce făcut-am Eu: Totuși am uns un Împărat – Chiar în Sion – muntele Meu.” Unsul, astfel, a cuvântat:

Psalmi 48:12

Străbateți tot Sionul voi, Iar ale lui turnuri apoi, Le numărați, ca să le știți.

Psalmi 48:3

Al nostru Domn și Dumnezeu Turn de scăpare e, mereu.

Psalmi 51:18

În bunătatea arătată, Fă ca să fie revărsată, Peste Sion, a Ta-ndurare, Iar zidurile cele care Ierusalimul le avea, Fă-le să fie aievea!

Psalmi 87:2

Iar porțile Sionului, Iubite îi sunt Domnului, Mai mult chiar decât Îi sunt toate Locașurile ce-s aflate, În Iacov, azi. Necontenit,

Psalmi 9:11

Domnul, mereu, împărățește Și în Sion El se găsește. Cântați cu toții, Domnului, Vestiți apoi, isprava Lui! Lucrările Lui de sub soare Vestiți-le printre popoare!

Isaia 12:6

Tu, ceea care te vădești Că în Sion te-adăpostești, Strigă – cu multă bucurie – Și plină fii, de veselie Căci mare e în tine – iată – Acela care Se arată Precum că e Sfântul pe care Poporul Israel Îl are.”

Isaia 59:20

„Vine un Răscumpărător, Pentru Sion, în viitor, Pentru aceia care sânt Urmași lui Iacov, pe pământ Și care se întorc apoi, De la păcate, înapoi. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”

Ieremia 21:13

Cetate așezată-n vale, Pe stâncile câmpiei tale! Mare necaz am Eu, pe tine Și pe acei care zic: „Cine, Asupră-ne, va tăbărî Și-n contră-ne va pogorî? Cine-n a noastră locuință, Să intre, va avea putință?”

Miheia 4:2

Neamuri vor merge către el Și au să zică-n acest fel: „Veniți pe creasta muntelui Ce se vădește-al Domnului, La Casa Celui cari, mereu, E al lui Iacov Dumnezeu, Ca să ne-nvețe calea Lui! Iată, Cuvântul Domnului, De la Ierusalim, porni-va, Iar Legea, din Sion, ieși-va!

Romani 9:33

Precum e, în Scriptură, spus: „Iată că, în Sion, am pus O piatră, pentru poticneală Și care – fără îndoială – Este și-o piatră de cădere: Iar cine crede-n El, nu piere Căci dacă crede, orișicine Nu va rămâne de rușine.”

Evrei 12:22

Voi, însă, v-ați apropiat De muntele cel minunat, De muntele Sionului, Unde-i cetatea Domnului – A singurului Dumnezeu, Acel care e viu mereu – De al Său loc împărătesc, De-al Său Ierusalim ceresc, De zecile de mii ce-i are, De adunarea-n sărbătoare A tuturor îngerilor,

Revelația 14:1

„Apoi, când iarăși m-am uitat, Văzut-am Mielul, așezat, Pe muntele Sionului. El adunase-n jurul Lui, Atunci, o sută patruzeci Și patru mii de oameni. Deci, Aceștia toți, pe frunți, purtau Numele Lui și mai aveau, De-asemeni, Numele Celui Cari Îi e Tată, Mielului.