Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 4:8 - Biblia în versuri 2014

8 La David – la Hebron – de-ndată, Zicându-i când sosiră: „Iată, Aici e capul celui care Te-a dușmănit, fără-ncetare. Saul și casa lui, mereu, Te-au prigonit, dar Dumnezeu – Față de ei – te-a răzbunat.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Au adus capul lui Iș-Boșet la David, la Hebron, și i-au zis regelui: ‒ Iată capul lui Iș-Boșet, fiul lui Saul, dușmanul tău, care a căutat să-ți ia viața. Astăzi, Domnul l-a răzbunat pe stăpânul meu, regele, împotriva lui Saul și a urmașilor lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Au adus capul lui Iș-Boșet la David – la Hebron – și i-au zis regelui: „Privește capul lui Iș-Boșet – fiul lui Saul – dușmanul tău, care te-a tot urmărit ca să te omoare. Astăzi, Iahve l-a răzbunat pe stăpânul meu – care acum este rege – împotriva lui Saul și a urmașilor lui!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Au adus capul lui Iș-Bóșet la Davíd, în Hebrón, și i-au zis regelui: „Iată capul lui Iș-Bóșet, fiul lui Saul, dușmanul tău care căuta viața ta; Domnul îl răzbună astăzi pe stăpânul meu, regele, de Saul și de descendența lui”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Au adus capul lui Iș-Boșet la David, în Hebron, și au zis împăratului: „Iată capul lui Iș-Boșet, fiul lui Saul, vrăjmașul tău, care voia să-ți ia viața; Domnul răzbună azi pe împărat, domnul meu, împotriva lui Saul și împotriva neamului lui.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Și au adus capul lui Iș‐Boșet la David la Hebron și au zis împăratului: Iată capul lui Iș‐Boșet, fiul lui Saul, vrăjmașul tău, care ți‐a căutat viața. Și Domnul a răzbunat pe domnul meu împăratul astăzi de Saul și de sămânța lui.

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 4:8
18 Mawu Ofanana  

În urmă, Ahimaț – cel care, Părinte, pe Țadoc, îl are – A zis: „Mă lasă să mă duc Și împăratului să-i duc Vestea că Domnul l-a scăpat De-ai săi vrăjmași și-a arătat Că i-a făcut dreptate-astfel.”


Ajunse Cuși și zise-asatfel: „Află acuma, Domnul meu, Vestea cea bună: Dumnezeu, Să știi că ți-a făcut dreptate Și izbăvit ești, împărate, De toți cei ce s-au ridicat Și rău să-ți facă-au încercat.”


Tocmai în acel timp, Abner – Cel care, fiu, îi e, lui Ner, Și care fost-a cel mai mare Peste oștirea cea pe care Saul, cu sine, o avuse – Pân’ la Mahanaim se duse. Pe Iș-Boșet, cu el, l-a dus – Fiul lui Saul – și l-a pus


El e răzbunătorul meu, Care-mi supune, tot mereu, Popoarele căci, ne-ncetat,


Zilnic – apoi – eu voi cânta Și voi vesti dreptatea Ta, Căci toți cei cari mă dușmănesc Și-a mea pieire o voiesc, Departe sunt ținuți de mine, Și roși ajuns-au, de rușine.


„Ia Pruncul și pe mama Lui Și te întoarce-n Israel, Fiindcă a murit acel Care voia să Îl omoare.”


„Te bucură cerule-acum, Și voi, apostolii, precum Și voi cei sfinți! Alături lor, Vă bucurați prorocilor! Căci Dumnezeu – cum ați văzut – Dreptate-acuma, v-a făcut Și a adus vremea lăsată, Pentru această judecată.”


Aceste suflete strigau, Cu un glas tare, și ziceau: „Stăpâne Doamne, până când, Să zăbovești, mai ai de gând? Tu, cari ești sfânt și-adevărat, Când ai să judeci, răzbunat Să fie sângele, din noi, Să faci să cadă el apoi, Pe fața-ntregului pământ Și peste cei cari, pe el, sânt?”


Deodată, el a ridicat-o Și către David a-ndreptat-o, Zicându-și: „Am să îl ucid Și am să-l pironesc de zid, Pe David.” Dar el s-a ferit, Iar Saul nu l-a nimerit. De două ori a încercat, Însă mereu, el a scăpat.


Saul, l-a sine, l-a chemat Pe Ionatan. I-a adunat Și pe cai care l-au slujit Și tuturor le-a poruncit, Pe David, ca să îl omoare.


Slugile-ndată au plecat, La Saul și i-au povestit Tot ceea ce au auzit. Saul s-a-nfuriat apoi, Și i-a trimis grabnic ‘napoi, Spunându-le: „Nu cutezați Să nu-l aduceți! Să-l luați Cu pat cu tot, dacă nu vine! Aduceți-l, grabnic, la mine, Căci vreau să îl omor apoi!”


David, în urmă, a fugit, De la Naiot și a venit La Ionatan. Când l-a aflat, În acest fel, l-a întrebat: „Spune-mi te rog, ce-am făcut eu? Și care e păcatul meu? Care-i nelegiuirea mea, Încât, Saul – acuma – vrea Să mă omoare, negreșit?”


Văzând că Saul e pornit Să îi ia viața negreșit, David într-o pădure-a stat, Chiar în pustiul, Zif, chemat.


Cei cari, cu David, s-au aflat, Au zis: „Azi, Domnul ți l-a dat, În mână, pe vrăjmașul tău, Care voia să-ți facă rău. Acuma, iată, vei putea Să-i faci ceea ce-ți va plăcea.” David, atuncea, s-a sculat Și-a mers, tiptil, de i-a tăiat – În timp ce Saul, dus, dormea – Un colț din haina ce-o avea.


Atunci când întâmpla-se-va Să se ridice cineva Ca să-ți ia viața, Dumnezeu Îl va lega, pe domnul meu, Într-un mănunchi al celor vii. Sufletul tău – așa să știi – Se va afla-n mănunchiul lor, Iar sufletele tuturor Acelora care sunt răi Și care sunt vrăjmașii tăi, De Domnul, fi-vor pedepsite, Cu praștia, fiind zvârlite.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa