Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 4:11 - Biblia în versuri 2014

11 Acuma, niște oameni răi, Umblând pe-ntunecate căi, Ucis-au un nevinovat, În casa lui, în al său pat. Încredințați să fiți dar voi, Că vă voi cere, înapoi, Sângele celui ce-a pierit!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 Oare nu voi face cu atât mai mult unor ticăloși care ucid un om drept în casa și în patul său? Prin urmare, să nu cer eu sângele lui din mâna voastră și să nu vă șterg eu de pe fața pământului?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Oare nu voi proceda cu atât mai mult cu niște oameni condamnabili (ca voi), care omoară un om nevinovat în casa și în patul lui? Credeți că nu vă voi considera vinovați de moartea lui și nu vă voi șterge de pe pământ?”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Cu atât mai mult când niște oameni nelegiuiți au ucis un om drept în casa lui, în patul lui, să nu cer sângele lui din mâna voastră și să dispăreți de pe pământ?”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 și, când niște răi au ucis pe un om nevinovat în casa lui și în patul lui, cu cât mai mult îi voi cere sângele din mâinile voastre și vă voi nimici de pe pământ.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Cu cât mai mult când niște oameni răi au ucis pe un bărbat drept în casa sa pe patul său, să nu cer eu sângele lui din mâna voastră și să vă iau de pe pământ?

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 4:11
19 Mawu Ofanana  

Acum, și tu ești blestemat Și izgonit, căci ai vărsat Sânge. Pe Abel l-ai ucis! Ogoru-acesta și-a deschis Gura, din mâna ta să bea Viața, ce-n sânge se scurgea.


Însă atunci când S-a uitat La Noe, și când l-a găsit Că e așa cum și-a dorit, Domnul a zis: „În fața Mea, Nici o făptură n-o să stea. Pe toate, astăzi, le-am urât! Sfârșitul lor e hotărât, Căci au pătat pământul tot Și-astfel, să le distrug, socot.


Doar Noe, singur, a scăpat. Precum și cei ce s-au aflat În arca lui, când a-nceput Potopul cel nemaivăzut.


Domnul, acuma, va lăsa Asupra ta, pedeapsa Sa, Pentru tot sângele vărsat, De la acei cari s-au aflat În a lui Saul casă. Iată Că te-a chemat la judecată, Căci tu – lui Saul – i-ai luat Scaunul său de împărat, Dar Dumnezeu ia de la tine, Împărăția – vezi prea bine – Și o va da fiului tău – Lui Absalom – căci tu ești rău, Fiind un om al sângelui! Împărăția e a lui, Iar tu ești un nenorocit, Pribeag mereu și prigonit!”


Abner se-ntoarse înapoi Și spre Hebron a mers apoi. Când în cetate a intrat, Ioab, deoparte, l-a chemat, Dorind ca să-i vorbească-n taină. Când a venit, el – de sub haină – Și-a scos, îndată, sabia Și-n pântec l-a lovit, cu ea, Încât Abner s-a prăbușit, Jos, la pământ, și a murit. Ioab l-a răzbunat, astfel, Pe frate’ său, pe Asael.


Eu, încă, slab m-am dovedit, Cu toate că am dobândit Ungerea cea împărătească Ce trebuia să mă-ntărească, Iar ai Țeruei fii – văd bine – Sunt prea puternici, pentru mine. Aceluia care-a făcut Răul pe care l-am văzut, Să-i răsplătească Dumnezeu, Doar după fapta lui, mereu!”


Domnul, atunci când o să vadă, Va face, sângele să cadă, Peste Ioab în acest fel, Pentru că el a fost acel Care cu sabia-a lovit, Pe doi bărbați ce s-au vădit Și drepți și mult mai buni să fie Decât e el, fără să știe – Nimica – David, al meu tată. El l-a ucis – cum știi – odată, Pe Abner – al lui Ner fecior – Conducătorul oștilor Lui Israel. De-asemenea, El l-a ucis cu sabia, Și pe Amasa – pe cel care Oastea lui Iuda-n frunte-l are. Ieter fusese al său tată.


Să șteargă Dumnezeu Cel Sfânt, Numele lui, de pe pământ! Uitată a lor pomenire Să fie, de întreaga fire!


Căci sângele nevinovat, De către El e răzbunat. De toți aceia care sânt Nenorociți pe-acest pământ, Își amintește, ne-ncetat, Căci al lor strigăt, nu-i uitat.


„Atunci când unul, bunăoară, Lovind pe altul, îl omoară, Acela care a lovit Cu moartea fi-va pedepsit.


Mâna, dacă Mi-aș fi întins, Cu ciumă ca să te lovesc – Pe tine, pe cei cari trăiesc În țară și supuși îți sânt – Ați fi pierit de pe pământ.


Cât despre cei răufăcători, Sunt nimiciți și-afară scoși. La fel și cei necredincioși, Din țară vor fi smulși și ei Și-asemeni lor, toți cei mișei.


Precum fântâna cea stricată, Izvor cu apă tulburată, Așa este asemănat Atuncea când s-a clătinat Neprihănitu-n crezul său, În fața omului cel rău.


„Așa să le vorbiți: „Toți cei Care se cheamă dumnezei, Dar n-au făcut acest pământ Și cerurile câte sânt, Pieri-vor de pe-ntinsul lui Și de sub fața cerului.


Doamne, din veac, nu ești al meu Sfânt Domn, precum și Dumnezeu? Nu vom muri dar, niciodat’, Căci Tu Doamne ne-ai ridicat, Ca judecățile rostite De Tine, a fi împlinite. Pe-acest popor l-ai înălțat Căci Stâncă Tu Te-ai arătat Și vrei, prin el, să rânduiești Pedepsele ce le gătești!


Fără putere-i legea dată, Dreptatea nu se mai arată, Iar omul cel neprihănit De cel rău este biruit, Căci judecățile rostite, Mereu, nedrepte sunt vădite.


Cain a făcut, pe-al vieții drum; Căci el era de la cel rău, Și l-a ucis pe frate’ său. Dar pentru ce l-a osândit Și l-a ucis? S-a dovedit Că, rele fapte, el făcea, În timp ce frate’ său avea Doar faptele neprihănite, Care-i erau nesuferite.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa