Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 3:39 - Biblia în versuri 2014

39 Eu, încă, slab m-am dovedit, Cu toate că am dobândit Ungerea cea împărătească Ce trebuia să mă-ntărească, Iar ai Țeruei fii – văd bine – Sunt prea puternici, pentru mine. Aceluia care-a făcut Răul pe care l-am văzut, Să-i răsplătească Dumnezeu, Doar după fapta lui, mereu!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

39 Și astăzi, deși sunt uns ca rege, sunt slab, iar acești bărbați, fiii Țeruiei, sunt prea puternici pentru mine. Fie ca Domnul să-i răsplătească celui rău după răutatea lui!“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

39 Astăzi, deși sunt uns ca rege, eu nu am suficientă forță (să acționez împotriva lor); iar acești bărbați – fiii Țeruiei – îmi sunt superiori. Doresc ca Iahve să îl recompenseze pe cel rău conform răutății lui!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

39 Acum eu sunt încă slab, deși sunt uns ca rege; însă oamenii aceia, fiii Țerúiei, sunt mai puternici decât mine. Să răsplătească Domnul celui care a făcut răul după răutatea sa!”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

39 Eu sunt încă slab, măcar că am primit ungerea împărătească, și oamenii aceștia, fiii Țeruiei, sunt prea puternici pentru mine. Domnul să răsplătească după răutatea lui celui ce a făcut răul!”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

39 Și eu sunt slab astăzi, deși uns împărat, și bărbații aceștia fiii Țeruiei sunt prea tari pentru mine. Domnul să răsplătească răufăcătorului după răutatea sa.

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 3:39
30 Mawu Ofanana  

Dar, David s-a împotrivit Și-n acest fel a glăsuit: „Fii ai Țeruei, ce-aveți iar, Cu mine? Ce pot zice dar? Aud și eu că omu-acel Mă blestemă. Poate că el, De către Domnul a fost pus, Să facă astfel, și i-a spus: „Iată că David e pe drum: Du-te și blestemă-l acum!” Dacă așa s-a întâmplat, De cine credeți că-ntrebat, Poate a fi omul acel, „De ce te porți în acest fel?”?”


„Când pe Amasa-l întâlniți, În felu-acesta, să-i vorbiți: „Nu ești, din osul meu, luat? Nu ești, din carnea mea-ntrupat? Mă pedepsească Dumnezeu Cu toată-asprimea Lui, mereu, Dacă cumva nu vei fi dus Și, în al lui Ioab loc, pus, Drept marele conducător Aflat în fruntea oștilor!”


David, spre slujitorul lui, Se-ntoarse și îi zise-apoi: „Dar ce am, oare, eu cu voi, Fii ai Țeruiei? De ce-mi stați, Azi, împotrivă-mi adunați? Trebuie-n Israel, cumva, Să moară, astăzi, cineva? Neștiutor mă dovedesc, Încât nu știu să-mpărățesc, Acuma, peste Israel?”


David, pe-ai săi, i-a adunat Și-n urmă el i-a întrebat: „Știți, oare, ce s-a petrecut? Știți voi că, astăzi, a căzut O căpetenie-n Israel? Un mare om, fusese el.


Domnul, atunci când o să vadă, Va face, sângele să cadă, Peste Ioab în acest fel, Pentru că el a fost acel Care cu sabia-a lovit, Pe doi bărbați ce s-au vădit Și drepți și mult mai buni să fie Decât e el, fără să știe – Nimica – David, al meu tată. El l-a ucis – cum știi – odată, Pe Abner – al lui Ner fecior – Conducătorul oștilor Lui Israel. De-asemenea, El l-a ucis cu sabia, Și pe Amasa – pe cel care Oastea lui Iuda-n frunte-l are. Ieter fusese al său tată.


Tu, înțelept, te-ai dovedit. De-aceea dar, nepedepsit, Să nu îl lași, în nici un fel. Vei ști cum să te porți cu el, Ca perii lui albiți să fie Însângerați, în veșnicie, În clipa-n care puși fi-vor, În locuința morților.”


David, de Solomon, mereu, Spunea: „E tânăr fiul meu Și e plăpând. De-aceea vreau Să pregătesc și-apoi să-i dau, Tot ceea ce se dovedește Că pentru casă trebuiește. Voiesc a fi deosebită Casa ce Îi va fi zidită Lui Dumnezeu. Va fi știută Și-n toată lumea, cunoscută. Slava va fi, mereu, cu ea Și faima, de asemenea.” ‘Nainte de a fi murit, Mari pregătiri a săvârșit David, pentru ca fiul lui Să-nalțe Casa Domnului.


David se ridică-n picioare Și zise către adunare: „Pe Solomon, pe fiul meu, L-a ales Domnul Dumnezeu. El este tânăr și plăpând, Iar lucrul ce-l aveam în gând – Casa lui Dumnezeu – e mare Și-i însemnată-astă lucrare. Casa ce fi-va construită, Nu-i pentru om, ci e menită Să fie pentru Dumnezeu.


Ieroboam și-a adunat Oameni care s-au arătat Că-s de nimic și întărit În acest fel, s-a-mpotrivit Lui Roboam – acela care Pe Solomon, părinte-l are – Căci Roboam, neîndoios, Fusese tânăr și fricos.


În fiecare dimineață, Am să-i secătuiesc de viață Pe toți cei răi, din a mea țară, Pentru că vreau să stârpesc iară, Nelegiuirile aflate În a lui Dumnezeu cetate.


Dă-le răsplată ne-ncetat, Așa precum ei au lucrat, După lucrarea mâinilor Și după răutatea lor! Să le dai plata meritată Așa cum se cuvine dată!


Doamne, a Ta e bunătatea, Căci numai Tu împarți dreptatea Și-l răsplătești pe fiecare, Așa cum, faptele, le are.


Fărădelegi ce le-a urzit, Toate asupră-i au să cadă. La fel, cel rău va fi pățit Când a făcut vreo silnicie: Peste-a lui țeastă – negreșit – În urmă ea are să vie.


Puterea tuturor celor Care sunt răi, am s-o dobor. Însă puterea cea pe care Omul neprihănit o are, Se va spori și, totodată, Are să fie înălțată.


„Atunci când unul, bunăoară, Lovind pe altul, îl omoară, Acela care a lovit Cu moartea fi-va pedepsit.


Privirea împăratului Ce șade pe-al dreptății tron, Va risipi – precum un zvon Piere-n uitare – orice rău Se va ivi în jurul său.


Dacă pe cel rău ai să poți De la-mpărat ca să îl scoți, Atunci, scaunu-i de domnie Se va-ntări prin curăție.


Vai, de acel care e rău, Căci parte are-n lucrul său, De roadele faptelor lui, Care sunt ale răului!


Când pe Ahaz îl întâlnești, În felu-acesta să-i vorbești: „Ia seama și fii liniștit! De teamă, nu fi stăpânit, Din pricină că doi tăciuni, Doar ca să fumege, sunt buni! N-ai teamă de Rețin – cel care Este în Siria mai mare – Și nici de-al lui Remalia


Atuncea, despre Ieremia, Spuse-mpăratul Zedechia: „În mâna voastră-i el. Vă zic Că eu nu pot să fac nimic, În contra voastră, niciodat’!”


Când împăratu-a auzit Lucrul acest, a poruncit Să fie Daniel chemat Și-apoi să fie aruncat În groapa leilor. Când el L-a întâlnit pe Daniel, I-a zis, plin de păreri de rău: „Acuma, Dumnezeul tău, La cari slujești fără-ncetare, Să vină să îți dea scăpare!”


Dar dacă n-o să împliniți Ceea ce-ați spus, atunci să știți Că, vinovați, vă faceți voi, Față de Dumnezeu și-apoi, Păcatul ce l-ați săvârșit Vă va ajunge, negreșit.


Să știi că orice dregător Este un simplu slujitor Al Domnului, pus, pentru tine – Adică pentru al tău bine. Dacă faci rău, de bună seamă, Tu trebuie ca să ai teamă, Căci nu degeaba – vei vedea – Că el își poartă sabia. El este-n slujba Domnului, Iar printre sarcinile lui, Se află și cea cari impune Că trebuie să Îl răzbune Și, de asemeni, pedepsește Pe cel ce, rele, săvârșește.


Află că Alexandru dar – Cel care este căldărar – Necontenit, mi-a făcut rău. Dar Domnul, după răul său, Încredințat sunt că, odată, Îi va da plata meritată.


De-asemenea, s-a mai văzut Că răul ce a fost făcut De către-aceia care sânt Pe al Sihemului pământ, N-a fost uitat – cum au gândit – Căci Dumnezeu i-a pedepsit. Blestemul lui Iotam – cel care, Pe Ierubal, tată, îl are – Blestemul care l-a rostit, Față de ei, s-a împlinit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa