Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 3:35 - Biblia în versuri 2014

35 Poporul s-a apropiat De David și l-a îndemnat Ca să mănânce, însă el A cuvântat, în acest fel: „Mă pedepsească Dumnezeu, Cu toată-asprimea Lui, mereu, Dacă, din pâine, voi gusta Atâta vreme cât va sta Soarele-naltul cerului. Pân’ la apusul soarelui, Nu vreau ca să mănânc nimic! Lăsați-mă acum, vă zic!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

35 Tot poporul s-a apropiat de David ca să-l determine să mănânce cât mai era încă ziuă, însă David a jurat, zicând: „Dumnezeu să Se poarte cu mine cu toată asprimea dacă voi gusta pâine sau orice altceva înainte de apusul soarelui“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

35 Tot cei care erau prezenți acolo, s-au apropiat de David ca să îl determine să mănânce cât mai era încă ziuă. Dar el a făcut următorul jurământ: „Dumnezeu să se comporte cu mine cu toată duritatea dacă voi gusta pâine sau orice altceva înainte de apusul soarelui!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

35 Apoi tot poporul a venit la Davíd ca să-l facă să mănânce ceva cât era încă ziuă; dar Davíd a jurat, zicând: „Așa să-mi facă Dumnezeu – ba mai rău – dacă voi gusta pâine sau altceva înainte de apusul soarelui!”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

35 Tot poporul s-a apropiat de David ca să-l facă să mănânce ceva cât era încă ziuă, dar David a jurat zicând: „Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea dacă voi gusta pâine sau altceva înainte de apusul soarelui!”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

35 Și tot poporul a venit să facă pe David să mănânce pâine pe când era încă ziuă, dar David a jurat zicând: Așa să‐mi facă Dumnezeu și încă mai mult de voi gusta pâine sau altceva înainte de apusul soarelui.

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 3:35
13 Mawu Ofanana  

Au plâns cu toții, au jelit Și până-n seară au postit, Pentru poporul Domnului, Pentru-mpărat și fiii lui.


Bătrânii casei l-au cătat Și să se scoale-au stăruit, Dar împăratul n-a voit. De jos, el nu s-a ridicat Și nici la masă nu a stat Alături de bătrâni-acei, Așa precum îl rugau ei.


N-aveai nici brațele legate, Nici gleznele încătușate. Închiși acum, sunt ochii tăi. Precum în fața celor răi Se prăbușește cineva Fără a bănui ceva, La fel, și tu te-ai prăbușit, De-al morții braț fiind lovit.” Întreg poporul ce s-a strâns Cu David, la mormânt, l-a plâns, Pe cel care a fost Abner Și care, fiu, îi e, lui Ner.


Lucrul acesta a plăcut, Fiind îndată cunoscut, De-ntreg poporul, negreșit, Și toți, cu cale, au găsit Că David, foarte bine face Și-atuncea l-au lăsat în pace.


Mă pedepsească Dumnezeu, Cu toată-asprimea, dacă eu Nu fac, de-acuma, ne-ncetat, Așa cum Domnul i-a jurat


Cei mai viteji s-au ridicat, Grabnic; la Filisteni s-au dus, De unde-n Iabes, au adus Apoi, trupu-mpăratului Precum și-ale fiilor lui. Oasele lor, ei le-au luat Și în pământ la-au așezat, La Iabes, sub stejarul care Le-acoperă cu umbra-i mare. După ce toate le-au sfârșit, O săptămână au postit.


Nimeni nu are să le iasă ‘Nainte, spre-a le-ntinde-o masă Când vor jeli, ca mângâierea Să le-o aducă în durerea Care le-a fost pricinuită, Când o ființă prea iubită, În gheara morții a căzut. Vor suferi, căci de băut, Nu va fi nimeni să le dea – Așa precum se-obișnuia – Paharul cel de mângâiere, Ca să aline-a lor durere, În urma morții taților Precum și a mamelor lor.


Suspină numai, în tăcere, Dar să nu plângi de-a ta durere. Nici a ta inimă n-o frânge Ca și când după morți ai plânge. Leagă-ți turbanul, după care Ia-ți încălțările-n picioare. Să nu mănânci pâinea de jale Și nici să nu găsești cu cale Ca barba să ți-o învelești, Căci nu trebuie să jelești.”


Atunci, și voi veți fi făcut Precum pe mine m-ați văzut. Nu veți mânca pâinea de jale Și nici nu veți găsi cu cale, Bărbile să vi le-nveliți, Pentru că nu o să jeliți.


În fața Domnului au stat Și-au plâns, până s-a înserat. Apoi, cu Domnul au vorbit Și-L întrebară, la sfârșit: „Mai trebuie să ducem noi, Cu Beniamin, acest război?” Domnul a zis, poporului: „Suiți-vă-mpotriva lui.”


Apoi, întregul Israel A mers, la Domnul, la Betel. Au plâns acolo, au postit, Și-arderi de tot I-au dăruit – De mulțumire – Domnului.


Acolo unde o să-ți vie Moartea – unde te-or îngropa – Mormânt, și eu îmi voi săpa! Să-mi facă Domnul, ce dorește: De tine, nu mă despărțește Nimeni, doar moartea va putea!”


„Care-i cuvântul Domnului? Să nu-mi ascunzi, din spusa Lui, Nimic!” – Eli i-a poruncit,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa