Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 3:34 - Biblia în versuri 2014

34 N-aveai nici brațele legate, Nici gleznele încătușate. Închiși acum, sunt ochii tăi. Precum în fața celor răi Se prăbușește cineva Fără a bănui ceva, La fel, și tu te-ai prăbușit, De-al morții braț fiind lovit.” Întreg poporul ce s-a strâns Cu David, la mormânt, l-a plâns, Pe cel care a fost Abner Și care, fiu, îi e, lui Ner.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

34 N-aveai nici mâinile legate, nici picioarele puse în lanțuri. Ai căzut ca unul răpus de mișei. Și tot poporul a plâns din nou după Abner.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

34 Nu aveai mâinile legate și nici picioarele imobilizate cu lanțuri! Ai murit ca unul care este învins de oameni lași!” Și tot poporul a plâns din nou pentru Abner.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

34 Mâinile tale nu erau legate și picioarele tale nu erau puse în lanțuri. Ai căzut cum cade cineva înaintea celor nelegiuiți”. Și tot poporul a continuat să-l plângă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

34 N-aveai nici mâinile legate, nici picioarele puse în lanțuri. Ai căzut cum cade cineva înaintea celor răi!” Și tot poporul a plâns și mai mult după Abner.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

34 Mâinile tale nu erau legate nici picioarele puse în fiare; ai căzut cum cade cineva înaintea copiilor nelegiuirii. Și tot poporul a plâns iarăși pentru el.

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 3:34
8 Mawu Ofanana  

Au plâns cu toții, au jelit Și până-n seară au postit, Pentru poporul Domnului, Pentru-mpărat și fiii lui.


El a găsit, atunci, cu cale, S-alcătuiască-un cânt de jale, Pe care-n urmă l-a cântat Când la mormânt, de veghe-a stat: „Poate să moară Abner, oare, Așa precum mișelul moare?


Poporul s-a apropiat De David și l-a îndemnat Ca să mănânce, însă el A cuvântat, în acest fel: „Mă pedepsească Dumnezeu, Cu toată-asprimea Lui, mereu, Dacă, din pâine, voi gusta Atâta vreme cât va sta Soarele-naltul cerului. Pân’ la apusul soarelui, Nu vreau ca să mănânc nimic! Lăsați-mă acum, vă zic!”


Iată, zorii s-au revărsat, Iar ucigașul s-a trezit. Pe cel sărac, pe cel lipsit Îl va ucide; va ședea Până când noaptea va cădea, Ca de-ntuneric protejat, Să se apuce de furat.


Acesta-i cântecul de jale, Pe care am găsit cu cale, Ca să îl dărui tuturor Popoarelor neamurilor, Spre a-l cânta Egiptului, Precum și oamenilor lui” – A zis Acel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.


Iată că ceata celor cari Sunt preoți, ceată de tâlhari S-arată, pentru că pândește Și-apoi omoruri săvârșește Pe tot cuprinsul drumului Cari este al Sihemului. Aceste cete se vădesc Că mișelii doar, săvârșesc.


Când Filisteni-au năvălit, L-au apucat și l-au trântit, Iar când a fost întins pe jos, S-au repezit toți și i-au scos, Îndată, ochii, fără teamă Și-apoi, cu lanțuri de aramă, Strâns, peste brațe, l-au legat. În urmă, l-au întemnițat, Și-n temnița-n care l-au dus, Să-nvârtă-o râșniță, l-au pus.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa