Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 3:27 - Biblia în versuri 2014

27 Abner se-ntoarse înapoi Și spre Hebron a mers apoi. Când în cetate a intrat, Ioab, deoparte, l-a chemat, Dorind ca să-i vorbească-n taină. Când a venit, el – de sub haină – Și-a scos, îndată, sabia Și-n pântec l-a lovit, cu ea, Încât Abner s-a prăbușit, Jos, la pământ, și a murit. Ioab l-a răzbunat, astfel, Pe frate’ său, pe Asael.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

27 Când a ajuns Abner la Hebron, Ioab l-a luat deoparte, la poartă, ca și cum i-ar vorbi în taină. Acolo, ca să-l răzbune pe fratele său Asael, Ioab l-a lovit în stomac și a murit.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

27 Atunci când a ajuns Abner la Hebron, Ioab l-a luat separat, lângă poartă, prefăcându-se că ar dori să îi vorbească ceva în mod secret. Și ca să îl răzbune pe fratele lui numit Asael, Ioab l-a lovit pe Abner în stomac. Astfel a murit Abner.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

27 Abnér s-a întors la Hebrón. Ióab l-a dus în mijlocul porții ca să-i vorbească în liniște. L-a lovit acolo în burtă și l-a omorât pentru sângele lui Asaél, fratele lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

27 Când s-a întors Abner la Hebron, Ioab l-a tras deoparte în mijlocul porții ca să-i vorbească în taină și l-a lovit acolo în pântece și l-a omorât, ca să răzbune moartea fratelui său Asael.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

27 Și Abner s‐a întors la Hebron și Ioab l‐a luat de o parte în mijlocul porții ca să‐i vorbească în ascuns și l‐a lovit acolo în pântece și a murit, pentru sângele lui Asael, fratele său.

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 3:27
16 Mawu Ofanana  

El însă – totuși – nu s-a dus, Ci către împărat a spus: „Lasă-l – de n-o să veniți voi – Pe frate-meu, Amnon, cu noi.” David l-a întrebat: „Ei bine, De ce să vină-Amnon, la tine?”


„Când pe Amasa-l întâlniți, În felu-acesta, să-i vorbiți: „Nu ești, din osul meu, luat? Nu ești, din carnea mea-ntrupat? Mă pedepsească Dumnezeu Cu toată-asprimea Lui, mereu, Dacă cumva nu vei fi dus Și, în al lui Ioab loc, pus, Drept marele conducător Aflat în fruntea oștilor!”


Ioab, în urmă, a plecat Și soli trimis-a, de îndat’, Cari să-l ajungă, iar apoi, Să îl aducă înapoi Pe Abner. Oamenii s-au dus, Pe urma lui, și l-au adus Pân’ la fântâna cea secată Care, drept Sira, e chemată. David n-avuse nici o știre Despre această urmărire.


David, atunci când a aflat, A glăsuit: „Nevinovat Sunt eu și-a mea împărăție – Față de Domnul – pe vecie, Pentru acest sânge vărsat! Eu, numai astăzi, am aflat Cum că ucis a fost Abner, Cel care, fiu, îi e, lui Ner.


Când Iș-Boșet a auzit Precum că Abner a murit, Simți că tot curaju-i piere Și că lipsit e, de putere. Atunci, întregul Israel Speriat fusese, ca și el.


Domnul, atunci când o să vadă, Va face, sângele să cadă, Peste Ioab în acest fel, Pentru că el a fost acel Care cu sabia-a lovit, Pe doi bărbați ce s-au vădit Și drepți și mult mai buni să fie Decât e el, fără să știe – Nimica – David, al meu tată. El l-a ucis – cum știi – odată, Pe Abner – al lui Ner fecior – Conducătorul oștilor Lui Israel. De-asemenea, El l-a ucis cu sabia, Și pe Amasa – pe cel care Oastea lui Iuda-n frunte-l are. Ieter fusese al său tată.


Tu știi ceea ce mi-a făcut Fiul Țeruiei. Ai văzut Cum că Ioab l-a doborât Pe Abner și l-a omorât. Ucis a fost fiul lui Ner, Și-apoi și fiul lui Ieter – Amasa – care a pierit Fiind tot de Ioab lovit. Astfel, sfârșiră cei doi cari Peste oștire-au fost mai mari. Când era pace în popor, A fost vărsat sângele lor. Pe-ncălțămintea din picioare – Și-asemenea, pe cingătoare – Ioab, atunci, sânge și-a pus.


Iar jumătatea ce rămase Din seminția lui Manase, Avea în frunte, pe Ioel. Al lui Pedaia fiu, e el. Cealaltă jumătate care, În Galaad, moșie, are, Pe Ido, drept cap, îl avuse – Fiu, al lui Zaharia, fuse.


Ura ascunsă foarte bine În văl de prefăcătorie, Totuși, dată are să-i fie Pe față – chiar în adunare – Ascunsa-i răutate mare.


Cu oamenii ce îi avea, Feciorul lui Netania, Când de la masă s-au sculat, Cu sabia s-a aruncat Asupra lui Ghedalia – Cari, pe Achim, tată-l avea Și pe Șafan. În acest fel, Ucis a fost, de Ismael, Cel ce-a fost pus drept dregător Peste-al Iudeilor popor, De către marele-mpărat La Babilon înscăunat.


Pe urma lui, are să vie Răzbunătorul sângelui – Răzbunătorul mortului. Acesta – când o să-l găsească – Pe ucigaș, să-l nimicească!


Atunci când întâmpla-se-va Că va împinge cineva, Pe-un altul, sau dacă-l pândește – De ură plin – și azvârlește, Ceva, asupra omului, Ducând astfel, la moartea lui;


„Mereu, să fie blestemat Cel ce-n ascuns a cutezat, Aproapele, să își lovească!” „Amin!”, poporul să rostească.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa