Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 3:1 - Biblia în versuri 2014

1 Casa lui David a-nfruntat, Casa lui Saul, ne-ncetat. Războiul celor două case, Un timp îndelungat durase. Casa lui David se-ntărea, Iar a lui Saul, doar slăbea.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Războiul dintre Casa lui Saul și Casa lui David a durat mult timp. David devenea tot mai puternic, în timp ce Casa lui Saul slăbea tot mai mult.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Războiul dintre urmașii lui Saul și cei ai lui David a durat mult timp. David devenea o forță din ce în ce mai mare, în timp ce familia lui Saul își perdea influența.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Războiul a ținut mult între casa lui Saul și casa lui Davíd. Davíd devenea tot mai puternic, iar Saul devenea tot mai slab.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Războiul a ținut mult între casa lui Saul și casa lui David. David era tot mai tare, și casa lui Saul mergea slăbind.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Și a fost lung războiul între casa lui Saul și casa lui David. Și David se întărea tot mai mult, iar casa lui Saul slăbea tot mai mult.

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 3:1
26 Mawu Ofanana  

De-acum, voi pune vrăjmășie, Care de-a pururi va să fie, Între femeie și-ntre tine, Pedeapsă ce ți se cuvine! Sămânța ei îți va zdrobi Capul, și nu te va slăbi! Sămânța ta – când va-ncerca – Călcâiul doar i-l va mușca!”


Luptele care s-au purtat În acea zi, s-au arătat Aprige-a fi. În acest fel, Oștirile lui Israel – Cari au avut, în fruntea lor, Pe Abner, drept conducător – Bătute-au fost, de cei pe care, David, drept slujitori, îi are.


Ioab, în urmă, s-a sculat Și-apoi din trâmbiță-a sunat. Atunci, poporul s-a oprit Și nimeni n-a mai urmărit Pe oamenii din Israel, Iar lupta s-a sfârșit astfel.


Al meu popor, fără-ncetare, Neînțelegeri multe are, Însă Tu – Dumnezeul meu – Din ele, m-ai scăpat, mereu. Cârmuitor, tu m-ai păstrat Și-s peste neamuri așezat. Supus, Tu Doamne ai făcut, Să-mi fie-un neam necunoscut.


În timpu-n care se purtase Lupta-ntre cele două case, Abner – prin tot ce a făcut – A arătat că a ținut Cu a lui Saul casă. El, Sprijin, i-a fost, în acest fel, Prin firea sa cutezătoare.


David se întărea mereu, Iar al oștirii Dumnezeu, Neîncetat, îl însoțea, În tot ceea ce el făcea.


Atâta timp cât a trăit, O luptă duse Roboam, În contra lui Ieroboam.


Asa, războaie, a purtat, Cu-al lui Israel împărat Care Baeșa s-a numit.


Baeșa a purtat și el, Cu împăratul Asa-apoi – Cât a trăit – un lung război.


David a început să fie, Apoi, din ce în ce mai mare, Iar brațul cel puternic, tare, Al Domnului oștirilor, I-a fost, mereu, în ajutor.


Iată-i pe cei ce i-a avut David, drept fii, și s-au născut Pe când era el la Hebron: Primul a fost chemat Amnon. Cât despre-a lui măicuță, iată, Ahinoam era chemată Și se trăgea din Izreel. Al doilea fiu e Daniel. A lui măicuță se numea Abigail și se trăgea Din al Carmelului ținut.


Haman i-a spus nevestei sale – Lui Zereș – ce a pus la cale Ahașveroș. A povestit Prietenilor ce-a pățit. Atuncea, ai săi înțelepți – Și Zereș – cum că sunt deștepți, În fața lui au dovedit, Prin felu-n care au vorbit: „Ascultă, dacă Mardoheu E precum spui – din neam Iudeu – Nimic nu poți să-i faci. Chiar azi Ai început ca să decazi În fața lui. Ia seama bine, Nu vei putea, piept, de-ai mai ține.”


Avea putere Mardoheu, La împărat, și-astfel, mereu, Faima-i spori și cunoscut Ajunse-n orișice ținut.


Totuși, neprihănitu-a stat Pe calea sa, înfipt și tare, Iar cel cari mâini curate are, Se întărește și mai mult.


Astfel, vechea ta propășire, Cu mult mai mică va să fie, Decât acea care-o să vie.”


Din ne-nțelegerile care, Mereu, poporul meu le are, Tu ești Acela care poți, Întotdeauna, să mă scoți. Mă pui în fruntea tuturor, Al neamurilor domnitor. Un neam pe cari nu-l cunoșteam, Acuma drept supus îl am


Războaiale, El le-a oprit, Iar liniștea s-a-nstăpânit Până la margini de pământ. Arcuri și suliți – câte sânt – Le-a sfărâmat și-a ars apoi, Și carele pentru război.


Merg, din putere în putere, Oameni-acești, iar când se cere, Vor sta în fața Domnului, Pe muntele Sionului.


Pentru că firea pământească, Mereu, are ca să poftească, Doar împotriva Duhului; Iar Duhu-apoi – la rândul Lui – O să poftească, dragii mei, Mereu, doar împotriva ei – Căci ele-s două lucruri care, Potrivnice sunt, fiecare. Așa că voi n-o să puteți Să faceți tot ceea ce vreți.


Războiul ce-l avem de dat, Acuma nu mai e purtat În contra cărnii trupului – Sau împotriva sângelui – Ci a conducătorilor, Apoi și a domniilor Și-a stăpânirilor pe care, Bezna, în acest veac, le are, Precum și a duhurilor Ce-s ale răutăților Și în locuri cerești doar, stau.


Apoi, precum mi-a poruncit, M-am dus, în grabă, și-am zărit Că, un cal alb s-a arătat. Cel care l-a încălecat, Avea un arc, asupra lui. În urmă, călărețului, I s-a adus și o cunună, Ce trebuia ca să și-o pună, Pe cap. Apoi, el a pornit, Să biruiască, negreșit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa