Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 24:17 - Biblia în versuri 2014

17 David, pe înger, îl zărise Și trist, spre Domnul, se grăbise. În fața Lui, s-a închinat Și-n acest fel, a cuvântat: „Iată că am păcătuit! Eu sunt de vină, negreșit! Dar aste oi ce au făcut? Mânia ce s-a abătut, Spre mine să o-ndrepți, mereu, Spre casele tatălui meu!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

17 Văzându-l pe Îngerul Care lovea poporul, David I-a zis Domnului: „Iată, eu am păcătuit! Eu am comis nelegiuirea! Dar oile acestea, ce au făcut oare? Te rog, lasă mâna Ta să fie numai împotriva mea și împotriva familiei mele!“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Când a văzut îngerul care lovea poporul, David I-a zis lui Iahve: „Este deja un lucru știut de toți: că eu sunt cel care a păcătuit! Eu am comis păcatul! Dar oare ce au făcut aceste oi? Te rog, fă ca mâna Ta să acționeze numai împotriva mea și împotriva familiei mele!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Davíd i-a zis Domnului când l-a văzut pe îngerul care lovea poporul: „Iată, am păcătuit! Eu am comis nelegiuirea! Dar turma aceasta ce a făcut? Mâna ta să fie împotriva mea și împotriva casei tatălui meu!”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 David, văzând pe îngerul care lovea pe popor, a zis Domnului: „Iată că am păcătuit! Eu sunt vinovat. Dar oile acestea ce au făcut? Mâna Ta să se îndrepte dar împotriva mea și împotriva casei tatălui meu!”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Și David când a văzut pe îngerul care lovea pe popor a vorbit Domnului și a zis: Iată, eu am păcătuit și eu am făcut rău, dar aceste oi ce au făcut? Fie mâna ta, te rog, împotriva mea și împotriva casei tatălui meu!

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 24:17
23 Mawu Ofanana  

De Domnul, s-a apropiat Și-a îndrăznit de-a întrebat: „Aceiași soartă vor avea Și buni și răi, asemenea? Pe toți, Tu ai să-i nimicești?


Îngăduie-mi domnule, deci, Să rămân rob, în locul lui, Și dă drumul copilului, Să meargă dar, la tatăl meu.


David, atunci, s-a întristat Și-a zis, către Natan, de-ndat’: „Iată că am păcătuit, Față de Domnul, negreșit!” Natan, cuvântul, a luat Și-n acest fel, a cuvântat: „Nu vei muri, căci Dumnezeu, Îți va ierta păcatul greu.


În clipa-n care-a terminat Al său popor de numărat, David, puternic, își simțea – În piept – cum inima-i bătea. El, către Domnul, a vorbit: „Mare păcat am săvârșit, Când acest lucru l-am făcut! Abia acuma am văzut Că lucru-acesta este rău! Doamne, greșit-a robul tău! Iartă a sa nelegiuire, Căci a făcut-o fără știre! O Doamne, trebuie să-Ți spun Că am lucrat ca un nebun!”


Spune-i, lui David, robul Meu: „Așa vorbește Dumnezeu: „De la pășune te-am luat Și din păstor, te-am ridicat, Mai mare, peste-al Meu popor.


Mica, atunci, a cuvântat: „Iată că văd al tău popor, Ca turma fără de păstor. Îl văd, pe munte, risipit, Iar Domnul, astfel, a vorbit: „Nu au stăpân oameni-acei. Acasă, să se-ntoarcă ei.”


Simt, scârbă, cum mi s-a făcut De-a mea ființă și voiesc Îndată, să mă pocăiesc În sac, cenușă și țărână Căci mi-am văzut întreaga vină.”


De cumva am păcătuit, Ce pot să-Ți fac eu Doamne, oare? De ce, săgeata-Ți țintă are, A mea ființă, tot mereu, Încât povară-mi sunt, chiar eu?


Atuncea, Ți-am mărturisit Păcatul ce l-am săvârșit Și n-am lăsat nimic să stea Ascuns, din făr’delegea mea. Am zis atunci: „Am să vorbesc Și am să Îi mărturisesc, Domnului meu, că am greșit, Că făr’delegi am făptuit!” Tu ai iertat păcatul meu, (Oprire)


Făcut-ai să ajungem noi, Precum sunt și acele oi Care-au fost date de mâncat. Singuri, acuma, ne-ai lăsat Și – după cum văd eu – dorești, În lume să ne risipești.


Doamne de ce, mă-ntreb într-una, Ne lepezi pentru totdeauna? De ce Te mânii Doamne – spune – Pe turma de pe-a Ta pășune?


Să îl așeze drept păstor, Peste întregul Său popor,


Atunci, îndat-a fost adus Moise cu frate’ său, Aron, Și-nfățișați lui Faraon. Acesta zise: „Negreșit, Iată că am păcătuit Față de Domnul Dumnezeu Și-apoi față de voi toți. Eu


Când aste lucruri le-am zărit, Înspăimântat am glăsuit: „E vai de mine! Sunt pierdut, Căci pe-mpărat, eu L-am văzut! Pe al oștirii Dumnezeu – Acum – L-am întâlnit, iar eu Sunt om cu buze necurate Și locuiesc într-o cetate, În mijlocul oamenilor Care și ei, la rândul lor, Tot buze necurate au!”


Iona a zis: „Să mă luați, Și-n mare să mă aruncați, Căci se va potoli apoi – O să vedeți – față de voi, Pentru că din a mea pricină Sunteți loviți, fără vreo vină.”


„Sabie scoală, îți spun Eu, Peste cel ce-i păstor al Meu Și-asupra omului vădit Că-Mi e tovarăș!” – a grăit Cel care-i Domn al oștilor. „Lovește-l numai pe păstor, Căci oile se risipesc! Să-Mi întorc mâna, Eu voiesc, Către cei mici. Iată, în țară,


Cei doi căzură la pământ Și au strigat: „O, Doamne sfânt! Tu, Dumnezeul tuturor, Domn peste duhurile lor, Tu știi că a păcătuit Un singur om! Va fi lovit, Acum, pentru greșeala lui, Întreg poporul Domnului? Pentru-ale lui păcate, oare, Lovești întreaga adunare?”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa