2 Samuel 24:16 - Biblia în versuri 2014

¹⁶ Pe când îngerul Domnului Își întinsese brațul lui – Către Ierusalim, cătând Spre-al nimici cât mai curând – Domnul, din ceruri, S-a căit De răul ce s-a săvârșit; A zis dar, îngerului care Se pregătise să omoare, Poporul din Ierusalim: „Gata! E timpul să sfârșim!” – Și a adăugat apoi – „Îți trage brațul, înapoi!” Lângă o arie ședea Îngerul Domnului, iar ea Fusese-a unui Iebusit Care, Aravna, s-a numit.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁶ În timp ce Îngerul avea mâna întinsă spre Ierusalim și-l distrugea, Domnului I-a părut rău pentru acel dezastru și I-a zis Îngerului Care distrugea poporul: „Destul! Retrage-Ți mâna!“. Îngerul Domnului era lângă aria iebusitului Aravna.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁶ În timp ce îngerul stătea cu mâna întinsă spre Ierusalim și îl distrugea, Iahve a regretat faptul că se întâmpla acel dezastru; și i-a zis îngerului care distrugea poporul: „Suficient! Retrage-ți mâna!” Îngerul lui Iahve era lângă terenul agricol al iebusitului Aravna.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁶ Îngerul și-a întins mâna spre Ierusalím ca să-l nimicească. Dar Domnului i-a părut rău pentru nenorocirea [aceasta] și i-a zis îngerului care nimicea poporul: „Ajunge acum! Retrage-ți mâna!”. Îngerul Domnului era lângă aria lui Arávna, iebuséul.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁶ Pe când îngerul întindea mâna peste Ierusalim ca să-l nimicească, Domnul S-a căit de răul acela și a zis îngerului care ucidea poporul: „Destul! Trage-ți mâna acum.” Îngerul Domnului era lângă aria lui Aravna, Iebusitul.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁶ Și îngerul și‐a întins mâna peste Ierusalim ca să‐l nimicească și Domnul s‐a căit de acel rău și a zis îngerului care nimicea pe popor: Destul! Oprește‐ți acum mâna. Și îngerul Domnului era lângă aria lui Aravna, Iebusitul.

2 Samuel 24:16 Mawu Ofanana

Geneza 10:16

Pe Iebusiți, pe Amoriți, Și-asemenea, pe Ghirgasiți;

Geneza 6:6

Nu-i înspre Ziditorul său. Atuncea, Lui i-a părut rău Că l-a făcut pe om. Mâhnit, În al Său cuget, a rostit:

2 Samuel 24:18

În acea zi, Gad a venit, La David și a glăsuit: „Du-te în aria pe care Aravna-n stăpânire-o are, Și un altar al Domnului Zidește, pe câmpia lui.”

2 Samuel 5:8

David, când spre Sion, s-a dus, Către ai săi, astfel, a spus: „Atuncea când noi ne vom bate Cu Iebusiții din cetate, Pe orbi și șchiopi să îi luați Și în canal să-i aruncați!”… – Din ziua ‘ceea, se și spune: „Orbul și șchiopul nu vor pune Picioru-n casa Domnului.”

1 Regi 19:4

De la Beer-Șeba, spre pustie, S-a îndreptat, apoi, Ilie. O zi și-o noapte a făcut Pe drum și-n urmă a șezut Sub un ienupăr, obosit, Să își aștepte-al său sfârșit. Ilie zise: „Doamne, eu Te rog să iei sufletul meu, Căci cu nimic nu sunt mai bun, Decât ai mei părinți! Îți spun, Că e destul, că nu mai pot! Ce s-a putut, făcut-am tot!”

2 Regi 19:35

Îngerul Domnului, sosit În miez de noapte, a lovit Oștile-Asirienilor. El a ucis, din rândul lor – Atunci – o sută și optzeci Și cinci de mii, de oameni. Deci, Când zorile s-au arătat, Doar trupuri moarte a aflat – Pe câmpuri – Sanherib. Îndată,

1 Cronici 1:14

Pe Iebusiți, pe Amoriți Și-asemenea pe Ghirgasiți;

2 Cronici 3:1

Din ordinu-mpăratului, Zidirea Casei Domnului A început – după cum știm – De-ndată, în Ierusalim, Pe-un munte care se vădea Că se chemase Moria. Muntele-acest – bine-nțeles – Nu-ntâmplător a fost ales. El îi fusese arătat, Lui David, care – imediat – Un loc anume-a pregătit În câmpul unui Iebusit Care, Ornan, era chemat.

2 Cronici 32:21

Atunci, un înger a venit, Trimis de Domnul, și-a lovit Oastea Asirienilor Precum și-a împăraților Care acolo se aflau Și-alăturea de ei mergeau Către Ierusalim. Îndată, Tabăra fost-a ridicată, Iar Sanherib s-a-ntors apoi, Cu toată oastea, înapoi. Ajuns acasă, a intrat În templul ce-a fost închinat În cinstea zeului pe care Poporul său drept domn îl are. Acolo-n templul zeului, Ai săi feciori, asupra lui, Cu săbiile-au tăbărât Îndată, și l-au omorât.

Psalmi 135:14

Pentru al Său popor, odată, Domnul va face judecată. ‘Nainte-I, ai Săi robi vor sta Și milă le va arăta.

Psalmi 35:6

Le fie drumu-ntunecos – Neîncetat – și-alunecos, Iar îngerul lui Dumnezeu Să-i urmărească tot mereu!

Psalmi 78:38

Totuși, în îndurarea-I mare, Domnul le dă, la toți, iertare. Mânia Lui, El Și-o strunește Și astfel nu îi nimicește.

Psalmi 90:13

Întoarce-Te Doamne, la noi! Cât vei mai zăbovi apoi? Milă s-areți celor ce sânt Drept robi ai Tăi, pe-acest pământ!

Exodul 12:13

Cu sânge o să însemnați, Casele-n care vă aflați. Eu voi vedea sângele-apoi, Și am să trec pe lângă voi, Fără să vă pricinuiesc Vreun rău atuncea când lovesc Țara Egiptului. Să știți

Exodul 12:23

Căci prin Egipt, Domnul urmează A trece. El are să vază Că ați făcut precum v-a spus Și ați uns pragul cel de sus, Precum și stâlpii ușilor, Cu tot sângele mieilor. El nu o să îngăduiască, Atuncea, ca să vă lovească Nimicitorul, ci lăsați Veți fi, în viață, și cruțați.

Exodul 32:14

Domnul, atuncea, S-a oprit Și pe popor nu l-a lovit Cu rău, așa precum a vrut – Pentru-a lui faptă – la-nceput.

Exodul 9:28

Rugați pe Domnul, amândoi, Să nu mai dea iar, peste noi, Cu tunetul și piatra Lui, Căci dau drumul poporului Pe care-l are-n a mea țară, Să plece – să iasă afară – Așa precum a poruncit. Acum, nu va mai fi oprit.”

Isaia 27:8

Când în robie a căzut, Doar cu măsură l-ai bătut Atuncea când l-ai pedepsit. Trimis-ai vânt din răsărit Și cu puterea lui cea mare, Tu i-ai luat pe fiecare.

Isaia 57:16

Nu vreau să mustru pe vecie Și nici o veșnică mânie Nu-Mi place și nu vreau să țin, Când înainte-Mi, în leșin, Cad suflete și-asemenea, Duhuri pe care mâna Mea – Precum se știe – le-a făcut, În vremurile de-nceput.

Ieremia 26:19

Oare atuncea, Ezechia – Care avea-n Iuda domnia – Cu tot poporul la un loc, L-au omorât pe-acel proroc? Nu vă e, oare, cunoscut Că Ezechia s-a temut De Domnul? Nu a-ngenunchiat În fața Lui și s-a rugat? Domnul, atunci, nu S-a căit De răul pe cari l-a rostit În contra lor? La fel și noi Să ne împovărăm apoi, Sufletul nost’, cu bună știre, Făcând astă nelegiuire?”

Ieremia 42:10

„În țară, de veți rămânea, Vă fac să propășiți în ea, Pentru că nu vă nimicesc, Ci dimpotrivă, vă sădesc. Nu am să vă mai smulg apoi, Căci rău îmi pare, pentru voi Și pentru tot răul făcut, De care parte ați avut!

Amos 7:3

Atuncea, Domnului – pe dată – Rău I-a părut și S-a căit Și-n felu-acesta a vorbit: „Una ca asta, niciodat’, N-are a se mai fi-ntâmplat.”

Amos 7:6

Atuncea, Domnului, pe dată, Rău I-a părut și S-a căit Și-n felu-acesta, a vorbit: „Una ca asta, niciodat’, N-are a se mai fi-ntâmplat.”

Habacuc 3:2

Când auzit-am ce-ai vestit, Doamne, pe loc m-am îngrozit. Însuflețește-a Ta lucrare, În cursul anilor pe care I-ai rânduit! Fă-Te știut! Fă-Te, în lume, cunoscut, În vremurile viitoare. Dar în mânia-Ți arzătoare, Doamne, mereu să-Ți amintești De rânduielile-Ți cerești!

Zaharia 9:7

Din gură, sângele-i voi scoate Și urâciunile lui toate Cari între dinți i se găsesc Și idolești se dovedesc, Pentru a fi și el, din viță, Numai o simplă rămășiță Pentru Acel care, mereu, Este al nostru Dumnezeu; Să fie precum se arată O căpetenie aflată În Iuda, iar Ecronul poate, Ca Iebusiții să arate.

Marcu 14:41

A treia oară, a plecat Și, Tatălui, I S-a rugat. La ucenici, când a venit, Pe toți, dormind, iar i-a găsit. Atunci, le-a zis: „Acum, dormiți! Puteți ca să vă odihniți! Timpul, Fiului omului, S-a împlinit, iar soarta Lui, La păcătoși le este dată, Și-n mâna lor e-ncredințată.

Fapte 12:23

Atunci, un înger a venit – Trimis de Domnul – și-a lovit, Față de toți, pe împărat, Pentru că slavă nu a dat Lui Dumnezeu. El a căzut, Iar viermi-ndată l-au umplut, Și-n felu-acesta, a murit.

1 Corinteni 10:10

Să nu cârtiți, cum ați văzut, Că unii din ei au făcut, Când Domnul, cu Nimicitorul, Și-a curățat, apoi, poporul.

2 Corinteni 2:6

Destul îi e acuma, iată, Pedeapsa care a fost dată Pentru acel om, mai apoi, De către cei mai mulți din voi.

Iosua 15:63

Fiii lui Iuda n-au putut Ca să-i alunge din ținut Pe Iebusiții ce-i aveau Și la Ierusalim ședeau. De-aceea, până-n acest ceas, Ei tot acolo, au rămas Și locuiesc – precum se știe – Cu a lui Iuda seminție.

Judecători 1:21

Fiii lui Beniamin, apoi, Pornit-au și ei, un război, Cu Iebusiții. Mulți erau Și la Ierusalim ședeau. Pe-aceștia nu i-au izgonit, Iar astfel ei au locuit Cu Beniamin – după cum știm – De-atuncea, la Ierusalim. Chiar azi, acolo se găsesc Și împreună locuiesc.

Judecători 19:11

Sluga, atunci, a glăsuit: „Iată că seara a sosit. Haidem la Iebusiți să stăm Și printre ei, să înnoptăm.”

1 Samuel 15:11

„Îmi pare rău că, împărat, Pe Saul, Eu l-am așezat, Pentru că iată – văd prea bine – Că se abate de la Mine Și nu ține cuvântul Meu, Să-l împlinească, tot mereu.” Când Samuel a auzit Aceste vorbe, s-a mâhnit Tare, în suflet, și-a strigat Întreaga noapte – ne-ncetat – La Domnul Dumnezeul său, Căci el se necăjise rău.