2 Samuel 24:13 - Biblia în versuri 2014

¹³ Atuncea Gad – iute – s-a dus Până la David și i-a spus: „Vrei, șapte ani acum să-ți vie, În care foamete să fie? Sau vrei trei luni când urmărit Ești de vrăjmași și hăituit? Ori vrei trei zile, bunăoară, Când ciuma va lovi, în țară? Alege dar” – Gad l-a-ndemnat – „Și cheamă-mă apoi, de-ndat’, Să știu ce voi avea de zis, Către Cel care m-a trimis.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹³ Gad a venit la David și l-a înștiințat, zicându-i: ‒ Ce alegi? Șapte ani de foamete în țară, trei luni în timpul cărora să fugi dinaintea dușmanilor tăi și ei să te urmărească, sau trei zile în timpul cărora molima să fie în țară? Acum, gândește-te și vezi ce trebuie să-I răspund Celui Ce m-a trimis!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ Gad a venit la David și l-a anunțat, spunându-i: „Ce alegi? Șapte ani de foamete în țară, trei luni în timpul cărora să fugi din fața dușmanilor tăi în timp ce ei te vor urmări, sau trei zile în timpul cărora să fie în țară o epidemie? Acum, gândește-te și decide ce trebuie să răspund Celui care m-a trimis!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ Gad s-a dus la Davíd și i-a zis: „Să vină peste tine șapte ani de foamete în țara ta sau să fugi trei luni dinaintea dușmanilor tăi care te vor urmări sau să fie trei zile de ciumă în țară? Acum cântărește și vezi ce să-i răspund celui care m-a trimis!”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ Gad s-a dus la David și i-a făcut cunoscut lucrul acesta zicând: „Vrei șapte ani de foamete în țara ta sau să fugi trei luni dinaintea vrăjmașilor tăi, care te vor urmări, sau să bântuie ciuma trei zile în țară? Acum alege și vezi ce trebuie să răspund Celui ce mă trimite.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹³ Și Gad a venit la David și i‐a spus și i‐a zis: Să‐ți vină șapte ani de foamete în țara ta? Sau să fugi trei luni dinaintea vrăjmașilor tăi și să te gonească? Sau să fie ciumă trei zile în țara ta? Acum cunoaște și vezi ce răspuns să duc celui ce m‐a trimis.

2 Samuel 24:13 Mawu Ofanana

2 Samuel 21:1

Pe vremea-n care a domnit David, o foamete-a venit. Trei ani, aceasta a ținut. David, atunci când a văzut Lucrul acesta, L-a-ntrebat Pe Domnul, care-a cuvântat: „Din pricina lui Saul vine Foametea asta, peste tine, Căci sângeros s-a arătat. Saul și-ai lui nu au cruțat – Așa după cum bine știți – Poporul de Gabaoniți. Acum dar, din pricina lor, E foamete, peste popor.”

2 Samuel 24:12

„Spune-i lui David: „M-am gândit Ca trei nenorociri s-adun Și-n a ta față să le pun. Alege una – cum vei vrea – Iar Eu te voi lovi cu ea!”

2 Regi 8:1

Prorocu-n urmă a plecat, Căci o femeie a cătat, Iar cea pe care-o căutase E cea căreia-i înviase – De mult – feciorul. Elisei Zise, când fost-a-n fața ei: „Te scoală-ngrabă! Nu mai sta! Pleacă cu toată casa ta Și pentru-o vreme, căutați Alt loc în care-apoi să stați. În astă țară, Domnul vrea Să bântuiască foametea Și șapte ani are să fie O foarte mare sărăcie. Mai află dar, că am văzut Că foametea a și-nceput.”

1 Cronici 21:12

„Vrei, șapte ani, acum, să-ți vie, În care foamete să fie? Sau vrei, trei luni, când, urmărit Ești de vrăjmași și nimicit? Ori vrei, trei zile, bunăoară, Când ciuma va lovi în țară? Alege dar” – Gad l-a-ndemnat – „Și cheamă-mă apoi, de-ndat’, Să știu ce voi avea de zis, Către Cel care m-a trimis.”

Psalmi 91:6

Ce-n beznă își are cărare; De-asemeni nici de molima Ce bântuie-n amiaza mare.

Exodul 7:25

O săptămână a trecut După ce-n sânge s-a făcut Râul pe care l-a lovit Domnul, așa cum a vorbit.

Езекиел 14:13

Îmi zise: „Fiu al omului, Atunci când întâmpla-se-va Și va păcătui, cumva, O țară, împotriva Mea – Fărădelegi săvârșind ea, Iar împotriva ei apoi, Pe al Meu braț întinde-l-voi Sfărmând toiagul pâinii ei, Lăsând-o pradă foametei, Stingându-i tot al ei popor Și toată stirpea vitelor –

Levitic 26:20

Făr’ ca, folos, să dobândească, Puterea o să vă slăbească. Pământul vostru n-o să-și dea Rodul la timp; de-asemenea, Nici pomii n-au să mai rodească.

Levitic 26:25

În contra voastră, sabia. Voi răzbuna, atunci, prin ea Faptul că nu M-ați ascultat Și legământul Mi-ați călcat. Când, în cetăți, v-adăpostiți, Cu ciumă fi-veți voi loviți Și-n mâinile vrăjmașilor, Dat are-a fi acest popor.

Luca 4:25

Adevărat zic, oameni buni: A fost, trei ani și șase luni, Cerul închis, ploi să nu fie – În vremurile lui Ilie – Când mare foamete-a venit Și peste țară-a bântuit. Erau, atunci, în Israel Văduve multe, însă, el –

Deuteronom 28:22

Lovit vei fi tu, cu lingoare Și cu căldură arzătoare, Cu friguri și cu obrinteală, Cu secetă; fără-ndoială, Rugină-n grâu ți se va pune Și-apoi în urma ei, tăciune. Acestea te vor urmări, Până, din lume, vei pieri.

Deuteronom 28:25

Domnul va face – nevăzut – Să fii de-ai tăi vrăjmași, bătut. Pe-un drum le vei ieși-n ‘nainte, Însă pe șapte – ține minte! – Tu vei fugi, din fața lor. O groază-n ochii tuturor – În ale lumi-mpărății – Neîncetat, tu ai să fii.

Deuteronom 28:27

Iată, din partea Domnului, Cu bubele Egiptului, Tu, ne-ncetat, vei fi bătut: Vei face bube la șezut, Râie, pecingine de care Nu ai să capeți vindecare.

Deuteronom 28:35

Cu bube rele, Dumnezeu Te va lovi mereu, mereu – La coapse și genunchi – de care Nu ai să capeți vindecare. Din talpă-n creștet, negreșit, De bube, ai să fii spuzit.

Deuteronom 28:52

Cetățile tale-ntărite, De el, vor fi încercuite, Până când zidurile-n cari Ți-ai pus nădejdea că sunt tari, Se prăbușesc, în a lui cale, Pe tot întinsul țării tale.

1 Samuel 25:17

Ți-am spus dar, tot ce am văzut, Ca tu să știi ce-i de făcut. Iată, a lui Nabal pieire, E hotărâtă. El – din fire – E un om rău și nimenea, De veste, nu are să-i dea, Pentru că nimeni nu-ndrăznește. Acum, fă dar, ce trebuiește!”