Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 24:10 - Biblia în versuri 2014

10 În clipa-n care-a terminat Al său popor de numărat, David, puternic, își simțea – În piept – cum inima-i bătea. El, către Domnul, a vorbit: „Mare păcat am săvârșit, Când acest lucru l-am făcut! Abia acuma am văzut Că lucru-acesta este rău! Doamne, greșit-a robul tău! Iartă a sa nelegiuire, Căci a făcut-o fără știre! O Doamne, trebuie să-Ți spun Că am lucrat ca un nebun!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 David a simțit cum îi bătea inima după ce făcuse numărătoarea poporului. El I-a zis Domnului: „Am comis un mare păcat prin ceea ce am făcut. Însă acum, Doamne, îndepărtează, Te rog, nelegiuirea slujitorului Tău, căci m-am purtat întru totul ca un nebun“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 După ce a făcut acest recensământ al poporului, David a simțit reproșuri în conștiința lui. El I-a zis lui Iahve: „Am comis un mare păcat prin ce am făcut! Dar acum, Doamne, Te rog să ierți păcatul sclavului Tău; pentru că am lucrat total ca un nebun!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 După aceea, lui Davíd îi bătea inima pentru că numărase poporul. Și a zis Domnului: „Am păcătuit mult în ceea ce am făcut! Acum, Doamne, nu lua în seamă, te rog, nelegiuirea slujitorului tău, căci m-am comportat ca un nebun!”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 David a simțit cum îi bătea inima după ce făcuse numărătoarea poporului. Și a zis Domnului: „Am săvârșit un mare păcat făcând lucrul acesta! Acum, Doamne, binevoiește și iartă nelegiuirea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un nebun!”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Și‐i bătea inima lui David după ce numărase poporul. Și David a zis Domnului: Am păcătuit mult că am făcut aceasta. Și acum, Doamne, îndepărtează, te rog, nelegiuirea robului tău, căci am lucrat foarte nebunește.

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 24:10
27 Mawu Ofanana  

David, atunci, s-a întristat Și-a zis, către Natan, de-ndat’: „Iată că am păcătuit, Față de Domnul, negreșit!” Natan, cuvântul, a luat Și-n acest fel, a cuvântat: „Nu vei muri, căci Dumnezeu, Îți va ierta păcatul greu.


David, pe înger, îl zărise Și trist, spre Domnul, se grăbise. În fața Lui, s-a închinat Și-n acest fel, a cuvântat: „Iată că am păcătuit! Eu sunt de vină, negreșit! Dar aste oi ce au făcut? Mânia ce s-a abătut, Spre mine să o-ndrepți, mereu, Spre casele tatălui meu!”


Atunci când întâmpla-se-va Și ceru-nchis va fi, cumva – Căci tot poporul, negreșit, În contră-Ți a păcătuit – Dacă cu rugăciuni apoi, Are să vină înapoi, Aici, la casa Ta, plângând, Mărire Numelui Tău dând, Și dacă-apoi, poporul Tău Se va abate de la rău,


Ceea ce David a făcut, Lui Dumnezeu nu I-a plăcut. De-aceea, S-a mâniat El Și l-a lovit, pe Israel.


Domnului, David i-a vorbit: „Mare păcat am săvârșit, Când acest lucru l-am făcut! Abia acuma am văzut, Că lucru-acesta este rău! Doamne, greșit-a robul tău! Iartă a sa nelegiuire, Căci a făcut-o fără știre! O Doamne, trebuie să-Ți spun Că am lucrat ca un nebun!”


Iată că El, necontenit, Și-aruncă ochii spre pământ Spre-ai sprijini pe cei cari sânt – Cu toată inima – ai Lui. Nu e pe placul Domnului, Ce ai făcut. De-aceea-ți sun Că ai lucrat ca un nebun. Astfel, de-acuma, vei vedea Cum că războaie vei avea.”


Când Ezechia a văzut Tot ceea ce s-a petrecut, I-a părut rău și s-a smerit, Iar atunci Domnul a oprit Mânia și-astfel a cruțat Țara, cât el fost-a-mpărat.


De ce, păcatul, nu mi-l ierți, Cătând într-una să mă cerți, Pentru fărădelegea mea? Curând, nu mă vei mai vedea, Căci în țărână voi pătrunde, Ca să adorm. Mă voi ascunde, De Tine. N-ai să mă găsești, Când, să mă vezi, ai să voiești!”


Atuncea, Ți-am mărturisit Păcatul ce l-am săvârșit Și n-am lăsat nimic să stea Ascuns, din făr’delegea mea. Am zis atunci: „Am să vorbesc Și am să Îi mărturisesc, Domnului meu, că am greșit, Că făr’delegi am făptuit!” Tu ai iertat păcatul meu, (Oprire)


Atunci, îndat-a fost adus Moise cu frate’ său, Aron, Și-nfățișați lui Faraon. Acesta zise: „Negreșit, Iată că am păcătuit Față de Domnul Dumnezeu Și-apoi față de voi toți. Eu


Cel cari greșeala-și tăinuiește Mereu, nicicând nu propășește; Dar dacă a mărturisit Și-apoi de rele s-a ferit, Atunci omul acela are Să dobândească îndurare.


S-aducă orișice ființă, Numai cuvinte de căință Și-n felu-acesta, înapoi, La Domnul să vă-ntoarceți voi. Spuneți-I plini de umilință: „Arată-ne bunăvoință! Iartă păcatele pe care Întregul nostru neam le are Și-n loc de tauri, mai apoi, Laude-Ți vom aduce noi.


„Acuma chiar” – a zis apoi, Domnul – „vă-ntoarceți înapoi Cu inimile, către Mine, De plânset și de bocet pline! Cu post, de-asemeni, căutați, ‘Nainte-Mi să vă-nfățișați!


Aron, atuncea, a strigat La Moise și a cuvântat: „Ah, domnul meu, noi te rugăm Să nu ne faci ca să purtăm Pedeapsa pentru-al nost’ păcat, Căci am vorbit necugetat Și acum, iată, am văzut Că vinovați noi ne-am făcut!


Furt, gânduri rele, lăcomii, Înșelăciuni, hule, trufia, Ochiul cel rău și nebunia.


Ioan, văzându-L pe Iisus – A doua zi – venind, a spus: „Iată, Mielul lui Dumnezeu, Care, al lumii păcat greu, O să-l ridice. Despre El,


Când auziră-al Său cuvânt, Cu toți, în cuget, s-au simțit Mustrați, și-afară, au ieșit, Plini de rușine, rând pe rând, De la cei vârstnici începând, La cei din urmă. Toți s-au dus Și-n Templu, a rămas Iisus, Doar cu femeia, care sta Încremenită și-aștepta, În fața Lui, întrebătoare.


Purtarea ta a arătat Cum, pe-al tău Domn, Îl răsplătești, Popor nechibzuit ce ești! Popor lipsit de-nțelepciune! Oare nu El ți-e Tată? Spune! Oare nu El, cu-a Sa știință, A întocmit a ta ființă?!


Adu-ți aminte, că și noi, În vremile de dinainte, Ne-am arătat lipsiți de minte, Ne-ascultători și rătăciți, De pofte și plăceri robiți, Trăind numai în răutate Și-n pizmă, cu al nostru frate; Unii, pe alții, ne uram Și-n acest fel, ne dovedeam Vrednici de-a fi urâți chiar noi.


Dar dacă ne mărturisim Păcatele, o să găsim Că Domnul este credincios Și-o să ne ierte, ne-ndoios, Greșelile; a noastră fire – De orișice nelegiuire – Are să fie curățată Și astfel, ea va fi curată.


Când auzit-a Samuel, Vorbirea lui, a zis, astfel: „Un singur lucru pot să-ți spun: Tu ai lucrat ca un nebun, Pentru că iată, n-ai păzit Poruncile ce le-ai primit, Chiar de la Domnul Dumnezeu. El ar fi întărit, mereu, Domnia ta, în Israel.


Când lucru-acesta l-a făcut, Inima, tare, i-a bătut,


Iar celor ce l-au însoțit, În felu-acesta, le-a vorbit: „Să mă ferească Dumnezeu, Să-i fac vreun rău, domnului meu! Asupra împăratului Cari este unsul Domnului, Eu – mâna – n-am să mi-o ridic Să-i fac vreun rău, oricât de mic!”


Saul, în urmă, a vorbit: „Iată că am păcătuit. Întoarce-te dar, fiul meu, Căci nici un rău n-am să-ți fac eu, Pentru că astăzi, am văzut, Precum că tu ai fi putut Să mă omori, dar m-ai cruțat. Ca un nebun, eu am lucrat Și văd acum – fără-ndoială – Că săvârșit-am o greșeală.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa