Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 23:20 - Biblia în versuri 2014

20 De-un alt bărbat a fost urmat, Care, Benaia, s-a chemat. Benaia este-acela care, Pe Iehoiada, tată-l are Și se trăgea din Cabțeel. Un om viteaz fusese el, Făr’ ai ajunge pe cei care, Mai înaintea sa, îi are. Mari fapte, el a săvârșit, Fiind viteaz și renumit. Uciși au fost, de către el, Doi fii avuți de Ariel, Cel ce-n Moab a fost născut. Odată, când a început Să ningă și s-a pus zăpadă, Benaia s-a-ntâmplat să vadă Cum un leu mare a căzut În groapa care s-a făcut Pentru a strânge apă-n ea. Și-a scos, îndată, sabia Și-n groapă el s-a pogorât, Unde, pe leu, l-a omorât.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

20 Benaia, fiul lui Iehoiada, era un viteaz din Kabțeel care a făcut multe fapte mărețe. El i-a ucis pe cei doi fii ai lui Ariel din Moab. El s-a dus și a omorât un leu în mijlocul unei gropi adânci, într-o zi cu zăpadă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 Benaia – fiul lui Iehoiada – era și el un luptător remarcabil; și provenea din Cabțeel. Benaia a făcut lucruri extraordinare. El i-a omorât pe doi dintre cei mai renumiți luptători moabiți; iar într-o zi în care ninsese, a coborât într-o fântână, unde a omorât un leu.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 Benáia, fiul lui Iehoiáda, fiul unui viteaz și renumit din Cabțeél, a lovit doi lei din Moáb. A coborât și l-a lovit pe leu într-o groapă într-o zi cu zăpadă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 Benaia, fiul lui Iehoiada, fiul unui om din Cabțeel, om viteaz și vestit prin faptele lui mari. El a ucis pe cei doi fii ai lui Ariel din Moab. S-a coborât în mijlocul unei gropi pentru apă, unde a ucis un leu într-o zi când căzuse zăpadă.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

20 Și Benaia, fiul lui Iehoiada, fiul unui bărbat viteaz care făcuse fapte puternice, era din Cabțeel. El a ucis pe cei doi lei din Moab. Și s‐a pogorât și a ucis un leu în mijlocul unei gropi într‐o zi de zăpadă.

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 23:20
19 Mawu Ofanana  

Saul și Ionatan, cei care Uniți au fost, fără-ncetare, În timpu-n care au trăit, Iată că nu s-au despărțit Nici chiar când moartea i-a luat. Căci mai ușori, s-au arătat, Decât sunt vulturii, vreodată. De-asemenea, mai tari sunt, iată, Decât sunt puii cei de lei. Cine se-aseamănă, cu ei?


Ioab era acela care, Peste oșteni, era mai mare. În fruntea Cheretiților, Fusese – drept conducător – Benaia pus, acela care, Pe Iehoiada, tată-l are. El a mai fost cârmuitor Și-al oștii Peletiților.


Fiind de vază între ei, El a ajuns, peste cei trei, Mai mare de-a fi așezat, Însă nicicând, nu s-a-nălțat Precum au fost cei trei, pe care, Mai înaintea sa, îi are.


A mai ucis și un oștean Care fusese Egiptean. Groaznic era la-nfățișare, Când își rotea sulița-i mare. Benaia, un toiag, avea, Pe care-n mână îl ținea. Grăbit, la Egiptean, s-a dus, L-a trântit jos și l-a răpus. Cu sulița, el îl străpunse, După ce-ntâi, din mâini, i-o smulse.


Faptele ce le-a săvârșit Făcutu-l-au a fi vestit, Printre cei trei viteji, pe care, Neamul lui Israel îi are.


Tot căpitan, era Benaia – Iar Iehoiada e cel care, Acesta, drept părinte-l are. Mai mare-al Cheretiților – Precum și-al Peretiților – A fost Benaia așezat, Fiind pus, chiar de împărat. Fiii lui David – negreșit – Dregătorii au dobândit.


Eu, însă, nu am fost poftit Și nici Țadoc nu a venit. Nici robul tău, Benaia – care Pe Iehoiada, tată-l are – N-a fost la masă invitat. Nici Solomon n-a fost chemat.


Atuncea, preotul Țadoc, Natan – cel care e proroc – Și cu Benaia – cu cel care, Pe Iehoiada, tată-l are – Către Ghihon s-au îndreptat. Pe Solomon, ei l-au luat Și-apoi – așa precum a spus David – pe-al său catâr l-au pus. La drum, ei fost-au însoțiți De oștile de Cheretiți, Precum și de acelea care, Neamul de Peletiți le are.


Dar preotul Țadoc a stat, Deoparte, și nu i-a urmat. Cei care nu s-au învoit Cu ei și nu i-au însoțit, Au fost: Benaia – omul care, Pe Iehoiada, tată-l are; Natan prorocul și Șimei; Urmați și de viteazul Rei, Cu toți vitejii cei pe care, David, în slujba sa, îi are.


Și Solomon a poruncit: „Ucideți, pe Șimei, îndată!” Benaia – cel al cărui tată E Iehoiada – a venit, Porunca, de i-a împlinit. Astfel, întreaga-mpărăție Ajunse tare ca să fie În mâinile-mpăratului, Prin bunătatea Domnului.


Viteji Gadiți se mai iviră, Pe David de-l mai însoțiră. La cetățuia din pustie, Cu David, ei au vrut să fie, Pentru că oamenii acei Viteji erau, ca niște lei, Și iuți ca niște căprioare. Cu scut și suliți, fiecare, Mereu, fuseseră-narmați Și-n luptă erau încercați.


Benaia-apoi, acela care, Pe Iehoiada, tată-l are, Mai mare-al Cheretiților – Precum și-al Peretiților – Ajunse a fi așezat, Fiind pus chiar de împărat. Fiii lui David – negreșit – Dregătorii, au dobândit.


Vor fi cei, în Edom, aflați. Vor fi cuprinși de-un tremur mare Războinicii pe cari îi are Moabul. Cei ce locuiesc, Astăzi, în Canaan, simțesc Cum de la inimă le vine Un rău ce-i face să leșine.


Cetățile ce-s așezate În părțile mai depărtate De pe-al Iudeilor pământ – Înspre Edom, departe – sânt: Cabțel, Eder și-apoi Iagur.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa