Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 23:15 - Biblia în versuri 2014

15 David găsi de cuviință, Ca să își spună o dorință. „Cine-mi va da, apă, să beau?” – A-ntrebat el. „Dar apă, vreau, Doar din acea fântână, care, La Betleem e, la intrare.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

15 Lui David i s-a făcut sete și a întrebat: „Cine îmi va aduce apă din fântâna de lângă poarta Betleemului?“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 Lui David i s-a făcut sete; și a întrebat: „Cine îmi va aduce apă din fântâna de lângă poarta Betleemului?”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 Davíd a avut o dorință și a zis: „Cine-mi va da să beau apă din fântâna care este la poarta Betleémului?”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 David a avut o dorință și a zis: „Cine-mi va da să beau apă din fântâna de la poarta Betleemului?”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

15 Și David a poftit și a zis: O, de mi‐ar da cineva de băut apă din fântâna din Betleem care este la poartă!

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 23:15
12 Mawu Ofanana  

Rahela a fost îngropată Pe drumul ce ducea odată Înspre Efrata – căreia, Și Betleem, i se spunea.


Atunci, cei trei viteji s-au dus Și-n grabă, apă, i-au adus. Prin tabăra de Filisteni, Trecuseră cei trei oșteni. Dar împăratul n-a băut Din apă, ci toți au văzut Că a vărsat-o, pe pământ, În fața Domnului Cel Sfânt.


David găsi de cuviință, Ca să își spună o dorință. „Cine-mi va da, apă, să beau?” – A-ntrebat el. „Dar apă vreau, Doar din acea fântână, care, La Betleem e, la intrare.”


Sufletul meu mereu tânjește, Căci mângâierea-Ți o dorește, Așa cum ai făgăduit.


Doamne, ești Dumnezeul meu, Pe care-L caut tot mereu! Iată că sufletu-mi oftează Căci după Tine însetează. Sărmanu-mi trup se ofilește Că după Tine doar tânjește, Într-un pământ sec și uscat, Cari nu-i de apă adăpat.


Cei care sunt nenorociți, Precum și cei ce sunt lipsiți, Caută apă ca să bea, Însă nu au parte de ea. Chiar și-a lor limbă s-a uscat, De setea ce i-a încercat. Eu, Domnul, îi voi asculta Și ne-ncetat cu ei voi sta, Căci Eu, Domnul lui Israel, Nu îi voi părăsi, defel.


Când ape, Eu voi fi turnat Peste pământul însetat, Din al Meu Duh, o parte vine Să se așeze peste tine Și va umbri sămânța ta, Căci îți voi binecuvânta Odraslele. Ele-au să fie


El ascultă al ei cuvânt Și zise: „De ai fi știut! O, dacă ai fi cunoscut Darul lui Dumnezeu, și Cine E Cel ce spus-a către tine „Dă-Mi ca să beau”, I-ai fi cerut Tu, ca să-ți deie, de băut, Iar El, atunci, ți-ar fi dat ție, Pe săturate, apă vie.”


Însă, din apa ce-o dau Eu, Acela care o să bea, În veac, nu va simți setea, Căci apa Mea se va preface – În cel care o bea și-i place – Într-un izvor ce-o să țâșnească În viața veșnică, cerească.”


Praznicu-aproape se sfârșise. Ultima zi, a sa, venise, Ea fiind ziua cea mai mare, A sărbătorii. În picioare, Iisus, atunci, S-a ridicat Și zise: „Cel ce-i însetat, Vină la Mine, ca să bea!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa