Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 23:10 - Biblia în versuri 2014

10 Atuncea, Eleazar a stat, Plin de curaj și a luptat: Pe Filisteni, el i-a lovit Până când i-a înțepenit Mâna, pe fierul sabiei. În acea zi, pentru Evrei, Domnul o izbăvire-a dat. Poporul care a plecat, La Eleazar, s-a-ntors, apoi, Doar să ia prada de război.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 El s-a ridicat și a ucis filisteni până când i-a obosit mâna și i-a rămas înțepenită pe sabie. Domnul a dat o mare victorie în ziua aceea. Poporul s-a întors la Elazar numai ca să ia prada.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 dar el a rămas pe loc și a omorât filisteni până când i-a obosit mâna și i-a rămas încleștată pe sabie. Iahve a facilitat o mare victorie în acea zi. Armata s-a întors la Elazar doar ca să ia prada.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 El s-a ridicat și i-a lovit pe filisténi până ce i-a obosit mâna și a rămas lipită de sabie. Domnul a dat o mare victorie în ziua aceea. Poporul s-a întors după [Eleazár] numai ca să ia prada.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 El s-a sculat și a lovit pe filisteni până ce i-a obosit mâna și a rămas lipită de sabie. Domnul a dat o mare izbăvire în ziua aceea. Poporul s-a întors după Eleazar numai ca să ia prada.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 El s‐a sculat și a bătut pe filisteni până i‐a obosit mâna și i s‐a lipit mâna de sabie. Și Domnul a lucrat o mare mântuire în ziua aceea și poporul s‐a întors după el numai pentru a prăda.

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 23:10
20 Mawu Ofanana  

Șama, pe câmp, s-a așezat Și de dușmani l-a apărat. Cu Filistenii s-a bătut, Iar Domnu-atuncea a făcut Să vie, peste Israel, O izbăvire-n acest fel.


Peste oștire, căpitan – În Siria – era Naman. Bine văzut el să vădea Și-n mare cinste se găsea, Căci Domnul – după cum voise – Pe Sirieni îi izbăvise Prin mâna omului acel. Cu toate-acestea însă, el, De lepră, a ajuns, lovit.


Oșteni ai săi. David, cu ei, Să țină piept, a reușit – La Pas-Damim – când potopit De Filisteni – într-un război – Fost-a poporul, dând ‘napoi. Un câmp, acolo, se vădea, Pe cari un lan de orz creștea. Întreg poporul, îngrozit, Spriat de moarte, a fugit, Din calea Filistenilor.


Doar Dumnezeu e-Acela cari Ne-ajută-a face isprăvi mari. Vrăjmașii o să ni-i zdrobească Și are să își nimicească.


Tu care ești îndurător Și le dai împăraților Neprețuita biruință, Tu care-l scapi de umilință Și sabie pe David care Îți este rob, dă-mi îndurare!


Aceia care-s împărați Ai oștilor, toți fug speriați Iar celei care-acasă șade, Să-mpartă prada i se cade.


De-aceea, parte-I fac, să stea Cu toți cei mari alăturea – Cu cei puternici, o să poată Ca să împartă prada toată – Pentru că Însuși El S-a dat La moarte și-a fost așezat În rând cu cei ce se vădeau Că făr’delegi doar săvârșeau – Și-astfel, asupra Lui era, Atunci, păcatul multora – Și pentru că El S-a rugat Spre a-l scăpa pe vinovat.”


N-aș îndrăzni să pomenesc Un lucru, ce n-a fost făcut, Chiar de Hristos, de la-nceput – Prin mine – spre-a aduce-astfel, La ascultare, pentru El, Pe orice Neam, de pe pământ: Fie prin faptă sau cuvânt,


Căci nu ne propovăduim Pe noi, atuncea când vorbim; Pe Domnul nost’, Hristos Iisus, Noi Îl vestim – precum am spus – Și, robi ajuns-am a fi noi, Puși în Iisus, doar pentru voi.


În rândul lor, fără-ndoială, Domnu-a iscat învălmășeală Și-au fost bătuți de Israel. O mare-nfrângere, astfel, Au suferit la Gabaon. Pe drumul către Bet-Horon, Iosua-n urmă i-a gonit; Pân’ la Azeca, i-a lovit Și-nspre Macheda i-a împins.


De către Iosua, luați, Au fost ai țării împărați – Precum și-ntreg ținutul lor – Pentru-al lui Israel popor. Lucrul acesta s-a-ntâmplat, Pentru că Domnul a luptat, Atunci, alăturea de el, Pentru întregul Israel.


În mână la al său popor – Precum a zis – Domnu-a făcut Să cadă toți. El i-a bătut Pân’ la Sidonul zis „cel mare”, Până la valea Mițpa care Se află către răsărit Și-n urmă, i-a înghesuit La Misrefot-Maim. Apoi,


Spre Lehi-n urmă se-ndreptară, Să-l lase pe Samson al lor, În mâna Filistenilor. Când de departe i-au văzut, Toți Filisteni-au început Să chiuie de bucurie Și-n fața lor, apoi, să vie. Atuncea, Duhul Domnului – Venit din ‘naltul cerului – Peste Samson S-a așezat. Frânghiile ce l-au legat, Fire de in doar, au părut, Arse de foc. Ele-au căzut Jos, la pământ, și i-au lăsat Brațele libere, de-ndat’.


Samson era foarte-nsetat Și-atunci, la Domnul, a strigat: „Tu Doamne, ai îngăduit Ăst lucru și-astfel a venit Această izbăvire mare, Prin mâna mea. Acum, vrei oare, Să mor, fiind de sete-nvins, Și-n felu-acesta să cad prins În mâinile celor din jur Cari, netăiați sunt, împrejur?”


Saul s-a ridicat și-a zis: „Nimenea nu va fi ucis, Căci Dumnezeu l-a izbăvit Pe Israel, azi, negreșit.”


Domnul a fost, atuncea, Cel Cari i-a adus lui Israel – În ziua ‘ceea – izbăvire, De-a Filistenilor oștire. Luptele date au cuprins Ținutul ce era întins Dincolo de acel loc care Drept, Bet-Aven, nume, își are.


În urmă, Ionatan îi zise Feciorului ce-l însoțise: „Haidem acum, să încercăm – De vom putea – să-naintăm Până la straja cea pe care Neamul de Filisteni o are. De neamu-acesta, niciodat’ – Cari împrejur e netăiat – Să nu te temi, căci Dumnezeu E Cel ce poate ca, mereu, Să ne aducă izbăvire – Indiferent de ce oștire Ne însoțește. Dacă-i mare – Sau dacă este mică – n-are Vreo importanță-n ochii Lui, Căci voia este-a Domnului. Să mergem dar, căci El, apoi, Poate lucrează pentru noi.”


Când se întoarseră-napoi, Israeliți-au mers apoi, În tabăra dușmanilor – În cea a Filistenilor, Pe care ei au părăsit-o – Și-n acest fel, au jefuit-o.


Viața și-a pus-o-n joc astfel, Atunci când cu oșteanu-acel Din rândul Filistenilor, Luptat-a, pentru-al nost’ popor. Tu l-ai văzut cum s-a luptat Și știu că, mult, te-ai bucurat. Acum, de ce vrei să greșești? De ce vrei să păcătuiești Și să verși sângele curat, Al unui om nevinovat?”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa